ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 811/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 7629/105/2011 creditoarea SC C.S. SRL Ploiești a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să oblige debitorii Primăria Iordăcheanu și Consiliul Local Iordăcheanu la plata dobânzii legale aferente sumei de 1.223.924,08 RON de la data rămânerii irevocabile a Sentinței nr. 319 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția contencios II în Dosarul nr. 2490/105/2007, respectiv de la 24 octombrie 2008 până la data achitării efective a sumei ce urmează a fi calculată conform art. 371 2 alin. (2) C. proc. civ. Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ prin Sentința nr. 407 din 28 noiembrie 2012 a respins cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea SC C.S.

SRL Ploiești prin administrator judiciar Cil O.R.G. Ploiești în contradictoriu cu debitorii Primăria Iordăcheanu și Consiliul Local Iordăcheanu. Prin Decizia nr. 28 din 15 aprilie 2013 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul formulat de creditoarea SC C.S. SRL prin administrator judiciar Cil O.R.G. Ploiești împotriva Sentinței nr. 407 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a anulat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin Sentința nr. 393 din 4 decembrie 2013 a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC C.S.

SRL prin administrator judiciar Cil O.R.G. și a obligat pârâtele Primăria Iordăcheanu și Consiliul Local Iordăcheanu la plata către reclamantă a dobânzii legale conform O.G. nr. 9/2000 pentru suma de 401.834,1 RON reprezentând contravaloare lucrări facturate și nedecontate, de la data rămânerii irevocabile a sentinței și până la data achitării debitului și la 1000 de RON onorariu expert. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin Sentința nr. 319 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2490/105/2007, rămasă definitivă și irevocabilă, pârâtul Consiliul Local Iordăcheanu a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 401.834,1 RON contravaloare lucrări facturate și nedecontate, a sumei de 48.220,09 RON penalități de întârziere și a sumei de 35.260,71 RON dobândă legală conform O.G.

nr. 9/2000 precum și la actualizarea prețului contractului administrativ la suma de 4.260.591,05 RON și la plata diferenței de preț neachitat de 702.113,18 RON. În baza actelor din dosar, tribunalul a reținut că Primăria Iordăcheanu a achitat suma de 1.256.922,27 RON, respectiv cu O.P. nr. 1056 din 28 iulie 2009 - 100.000 RON; O.P. nr. 1057 din 29 iulie 2009 - 34.906,27 RON; O.P. nr. 1058 din 30 iulie 2009 - 35.136 RON; O.P. nr. 8 din 31 iulie 2009 - 22.419,48 RON; O.P. nr. 9 din 12 august 2009 - 1.553,87 RON; O.P. nr. 1 din 28 septembrie 2009 - 119.049,65 RON; O.P. nr. 10 din 17 decembrie 2009 - 82.600,64 RON; O.P. nr. 11 din 17 decembrie 2009 - 195.452 RON; O.P. nr. 12 din 17 decembrie 2009 - 2.871,36 RON; O.P.

nr. 13 din 30 decembrie 2009 - 515.236 RON și O.P. nr. 14 din 11 ianuarie 2010 - 147.697 RON, cu întârziere, respectiv a început să plătească la aproximativ un an după rămânerea irevocabilă a Sentinței nr. 319 din 24 iunie 2008, că plata s-a făcut între 28 iulie 2009 - 11 ianuarie 2010 pentru sume diferite, achitându-se în plus suma de 32.998 RON, că ultima plată a fost efectuată la 11 ianuarie 2010, iar creditoarea a formulat acțiunea la data de 17 august 2011. Instanța a reținut că pârâta datorează dobândă legală doar pentru suma de 401.834,1 RON la care a fost obligată prin Sentința nr. 319 din 24 iunie 2008 a Tribunalului Prahova, întrucât această sumă de bani reprezintă contravaloare lucrări facturate și neplătite, potrivit art. 2 din O.G.

nr. 9/2000. Pentru celelalte sume tribunalul a apreciat că reclamanta nu datorează dobândă legală întrucât acestea reprezintă în fapt penalități de întârziere, dobândă legală și actualizare preț, fapt care ar însemna o dublă reparare a prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neachitării sumei sau a achitării cu întârziere a acesteia de la scadența datoriei și până la pronunțarea sentinței în cauză, nefiind permis cumulul penalităților de întârziere cu dobânda legală atunci când ambele sancțiuni privesc același prejudiciu, prioritate având voința părților exprimată în contract, prin evaluarea de comun acord a prejudiciului produs prin întârzierea în executarea obligațiilor (penalitățile de întârziere).

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 135 din 14 mai 2014, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâții Primăria Iordăcheanu prin primar și Consiliul Local Iordăcheanu împotriva Sentinței nr. 393 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta SC C.Ș. SRL prin administrator judiciar Cil O.R.G. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut în esență că hotărârea Tribunalului Prahova este justă, în sensul că pârâta datorează numai dobânda legală în raport de art. 2 din O.G. nr. 9/2000, calculată la contravaloarea lucrărilor facturate și neachitate care potrivit Sentinței nr. 319 din 24 iunie 2008 a Tribunalului Prahova a fost stabilită la suma de 401.834,1 RON, aceasta fiind în fapt voința părților exprimată în contract.

Constatând că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu corecta interpretare a dispozițiilor legale și a situației de fapt generatoare de efecte juridice, instanța a respins celelalte critici ale pârâților ca neîntemeiate. Împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Primăria Iordăcheanu prin Primar și Consiliul Local Iordăcheanu, întemeiat pe art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului lor, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.

În criticile formulate recurenții-pârâți au susținut în esență următoarele: - Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile O.G. nr. 9/2000, invocând voința părților din contract, fără să motiveze în vreun fel faptul că există o Decizie a Camerei de Conturi Prahova prin care s-a dispus recuperarea de la reclamantă a tuturor sumelor achitate nelegal prin executare silită. - Curtea de Apel Ploiești atunci când a calculat dobânda legală, nu a ținut cont de faptul că dosarul a fost trimis spre rejudecare susținând în acest sens că aceasta a fost calculată greșit până la pronunțarea instanței de fond, culpa fiind a instanței, și nu până la introducerea cererii de chemare în judecată.

- În cauză instanța de apel a stabilit penalitățile la un cuantum care este de 4 ori mai mare decât debitul de bază, fără să aibă în vedere aspectele legate de derularea contractului de execuție lucrări, mărimea acestuia, plățile efectuate, debitul total și modul în care s-a efectuat executarea silită prin încălcarea O.G. nr. 22/2002, că s-a ajuns în această situație din vina administratorului reclamantei și executorului judecătoresc care au aplicat greșit dispozițiile legale.

Analizând recursul declarat de pârâții Primăria Iordăcheanu prin Primar și Consiliul Local Iordăcheanu împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat avându-se în vedere următoarele considerente: - Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din perspectiva acestui motiv s-a criticat faptul că instanța de apel s-a limitat în considerente, la o reluare a motivelor primei instanțe fără a-și motiva propria hotărâre astfel cum impun exigențele art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Criticile recurenților sunt nefondate. Din punctul de vedere al motivului de nelegalitate invocat recurenții nu au demonstrat faptul că hotărârea nu ar conține elementele obligatorii prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și nici care sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii care ar duce la nelegalitatea deciziei criticate.

Este indiscutabil faptul că instanța de apel poate să-și însușească motivarea primei instanțe, dacă situația de fapt și apărările înaintea ei au rămas neschimbate, cum este cazul în speță, aceasta întrucât efectul devolutiv al apelului nu face să dispară hotărârea apelată, ci numai dă apelantului dreptul de a repune în discuție faptele, instanța de apel fiind obligată la rândul său, în caz de reformare, să motiveze împrejurările ce au determinat-o să schimbe soluția primei instanțe, ceea ce în cauză nu s-a dispus. - Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Art. 2 din O.G. nr. 9/2000, stabilește că în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Avându-se în vedere situația de fapt corect stabilită și caracterul devolutiv al apelului, se constată că în mod just a reținut instanța de apel că pârâții datorează numai dobândă legală în raport de art. 2 din O.G. nr. 9/2000, calculată la valoarea lucrărilor facturate și neachitate care potrivit Sentinței nr. 319 din 24 iunie 2008 a Tribunalului Prahova a fost stabilită la suma de 401.834,1 RON, aceasta fiind în fapt și voința părților exprimată în contract.

Totodată, se constată că recurenții au subsumat acestui motiv de recurs critici de netemeinicie, referitoare la calcul greșit al dobânzii legale, care trebuia făcut până la pronunțarea instanței de fond și nu până la introducerea cererii de chemare în judecată, cuantumul acesteia fiind de 4 ori mai mare decât debitul de bază, fără să aibă în vedere aspectele legate de derularea contractului de execuție lucrări, mărimea acestuia, plățile efectuate, debitul total la care s-a ajuns, ce nu pot fi analizate. Argumentele aduse în acest sens demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea recurenților sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenței instanței de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigentele impuse de art. 304 C. proc.

civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate. În concluzie, cu referire la motivele invocate se va reține că recurenții prin argumentele aduse au cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să verifice decizia instanței de apel în ce privește modul de aplicare a legii. De altfel, nici critica prin care recurenții au susținut că executarea silită efectuată pentru recuperarea debitului inițial s-a făcut prin încălcarea O.G. nr. 22/2002 și că s-a ajuns în această situație din vina administratorului reclamantei și executorului judecătoresc care au aplicat greșit dispozițiile legale nu poate fi primită întrucât aceasta excede cadrului procesual ce face obiectul recursului.

Din examinarea actelor de la dosar se constată că recurenții au beneficiat de un proces echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța exercitându-și rolul activ cu respectarea întocmai a prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. În consecință, pentru considerentele reținute, cum instanța de apel a pronunțat o decizie conformă cu textele legale incidente în cauză, aplicate corect la situația de fapt stabilită, Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primăria Iordăcheanu prin Primar și Consiliul Local Iordăcheanu împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015. Procesat de GGC - LM