ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 811/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Prahova sub nr. 7629/105/2011 creditoarea SC C.S. SRL Ploiești a solicitat

instanței ca prin sentința ce va pronunța să oblige debitorii Primăria

Iordăcheanu și Consiliul Local Iordăcheanu la plata dobânzii legale aferente sumei

de 1.223.924,08 RON de la data rămânerii irevocabile a Sentinței nr. 319 din 24

iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția contencios II în Dosarul

nr. 2490/105/2007, respectiv de la 24 octombrie 2008 până la data achitării

efective a sumei ce urmează a fi calculată conform art. 371

2

alin.

(2) C. proc. civ.

Tribunalul Prahova,

secția comercială și de contencios administrativ prin Sentința nr. 407 din 28

noiembrie 2012 a respins cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de

creditoarea SC C.S. SRL Ploiești prin administrator judiciar Cil O.R.G.

Ploiești în contradictoriu cu debitorii Primăria Iordăcheanu și Consiliul Local

Iordăcheanu.

Prin Decizia nr. 28

din 15 aprilie 2013 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a admis apelul formulat de creditoarea SC

C.S. SRL prin administrator judiciar Cil O.R.G. Ploiești împotriva Sentinței

nr. 407 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, pe care a anulat-o și a trimis cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Tribunalul Prahova,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin Sentința nr.

393 din 4 decembrie 2013 a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC

C.S. SRL prin administrator judiciar Cil O.R.G. și a obligat pârâtele Primăria

Iordăcheanu și Consiliul Local Iordăcheanu la plata către reclamantă a dobânzii

legale conform O.G. nr. 9/2000 pentru suma de 401.834,1 RON reprezentând

contravaloare lucrări facturate și nedecontate, de la data rămânerii

irevocabile a sentinței și până la data achitării debitului și la 1000 de RON

onorariu expert.

Pentru a pronunța

această sentință tribunalul a reținut că prin Sentința nr. 319 din 24 iunie

2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2490/105/2007, rămasă

definitivă și irevocabilă, pârâtul Consiliul Local Iordăcheanu a fost obligat

la plata către reclamantă a sumei de 401.834,1 RON contravaloare lucrări

facturate și nedecontate, a sumei de 48.220,09 RON penalități de întârziere și

a sumei de 35.260,71 RON dobândă legală conform O.G. nr. 9/2000 precum și la

actualizarea prețului contractului administrativ la suma de 4.260.591,05 RON și

la plata diferenței de preț neachitat de 702.113,18 RON.

În baza actelor din

dosar, tribunalul a reținut că Primăria Iordăcheanu a achitat suma de

1.256.922,27 RON, respectiv cu O.P. nr. 1056 din 28 iulie 2009 - 100.000 RON;

O.P. nr. 1057 din 29 iulie 2009 - 34.906,27 RON; O.P. nr. 1058 din 30 iulie

2009 - 35.136 RON; O.P. nr. 8 din 31 iulie 2009 - 22.419,48 RON; O.P. nr. 9 din

12 august 2009 - 1.553,87 RON; O.P. nr. 1 din 28 septembrie 2009 - 119.049,65

RON; O.P. nr. 10 din 17 decembrie 2009 - 82.600,64 RON; O.P. nr. 11 din 17

decembrie 2009 - 195.452 RON; O.P. nr. 12 din 17 decembrie 2009 - 2.871,36 RON;

O.P. nr. 13 din 30 decembrie 2009 - 515.236 RON și O.P. nr. 14 din 11 ianuarie

2010 - 147.697 RON, cu întârziere, respectiv a început să plătească la

aproximativ un an după rămânerea irevocabilă a Sentinței nr. 319 din 24 iunie

2008, că plata s-a făcut între 28 iulie 2009 - 11 ianuarie 2010 pentru sume

diferite, achitându-se în plus suma de 32.998 RON, că ultima plată a fost

efectuată la 11 ianuarie 2010, iar creditoarea a formulat acțiunea la data de

17 august 2011.

Instanța a reținut că

pârâta datorează dobândă legală doar pentru suma de 401.834,1 RON la care a

fost obligată prin Sentința nr. 319 din 24 iunie 2008 a Tribunalului Prahova,

întrucât această sumă de bani reprezintă contravaloare lucrări facturate și

neplătite, potrivit art. 2 din O.G. nr. 9/2000.

Pentru celelalte sume

tribunalul a apreciat că reclamanta nu datorează dobândă legală întrucât

acestea reprezintă în fapt penalități de întârziere, dobândă legală și

actualizare preț, fapt care ar însemna o dublă reparare a prejudiciului suferit

de reclamantă ca urmare a neachitării sumei sau a achitării cu întârziere a

acesteia de la scadența datoriei și până la pronunțarea sentinței în cauză,

nefiind permis cumulul penalităților de întârziere cu dobânda legală atunci

când ambele sancțiuni privesc același prejudiciu, prioritate având voința

părților exprimată în contract, prin evaluarea de comun acord a prejudiciului

produs prin întârzierea în executarea obligațiilor (penalitățile de

întârziere).

Curtea de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin

Decizia nr. 135 din 14 mai 2014, a respins ca nefondat apelul formulat de

pârâții Primăria Iordăcheanu prin primar și Consiliul Local Iordăcheanu

împotriva Sentinței nr. 393 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul

Prahova, în contradictoriu cu reclamanta SC C.Ș. SRL prin administrator

judiciar Cil O.R.G.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut în esență că hotărârea Tribunalului

Prahova este justă, în sensul că pârâta datorează numai dobânda legală în

raport de art. 2 din O.G. nr. 9/2000, calculată la contravaloarea lucrărilor

facturate și neachitate care potrivit Sentinței nr. 319 din 24 iunie 2008 a

Tribunalului Prahova a fost stabilită la suma de 401.834,1 RON, aceasta fiind

în fapt voința părților exprimată în contract.

Constatând că

sentința instanței de fond a fost pronunțată cu corecta interpretare a

dispozițiilor legale și a situației de fapt generatoare de efecte juridice,

instanța a respins celelalte critici ale pârâților ca neîntemeiate.

Împotriva Deciziei

nr. 135 din 14 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții

Primăria Iordăcheanu prin Primar și Consiliul Local Iordăcheanu, întemeiat pe

art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate,

solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul

admiterii apelului lor, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii

reclamantei.

În criticile

formulate recurenții-pârâți au susținut în esență următoarele:

- Instanța de apel a

aplicat greșit dispozițiile O.G. nr. 9/2000, invocând voința părților din

contract, fără să motiveze în vreun fel faptul că există o Decizie a Camerei de

Conturi Prahova prin care s-a dispus recuperarea de la reclamantă a tuturor

sumelor achitate nelegal prin executare silită.

- Curtea de Apel

Ploiești atunci când a calculat dobânda legală, nu a ținut cont de faptul că

dosarul a fost trimis spre rejudecare susținând în acest sens că aceasta a fost

calculată greșit până la pronunțarea instanței de fond, culpa fiind a

instanței, și nu până la introducerea cererii de chemare în judecată.

- În cauză instanța

de apel a stabilit penalitățile la un cuantum care este de 4 ori mai mare decât

debitul de bază, fără să aibă în vedere aspectele legate de derularea

contractului de execuție lucrări, mărimea acestuia, plățile efectuate, debitul

total și modul în care s-a efectuat executarea silită prin încălcarea O.G. nr.

22/2002, că s-a ajuns în această situație din vina administratorului

reclamantei și executorului judecătoresc care au aplicat greșit dispozițiile

legale.

Analizând recursul

declarat de pârâții Primăria Iordăcheanu prin Primar și Consiliul Local

Iordăcheanu împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2014, pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în

raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, ținând cont de

limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este

nefondat avându-se în vedere următoarele considerente:

- Potrivit

dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei

hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii.

Din perspectiva

acestui motiv s-a criticat faptul că instanța de apel s-a limitat în

considerente, la o reluare a motivelor primei instanțe fără a-și motiva propria

hotărâre astfel cum impun exigențele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Criticile

recurenților sunt nefondate.

Din punctul de vedere

al motivului de nelegalitate invocat recurenții nu au demonstrat faptul că

hotărârea nu ar conține elementele obligatorii prevăzute de art. 261 pct. 5 C.

proc. civ. și nici care sunt motivele contradictorii sau străine de natura

pricinii care ar duce la nelegalitatea deciziei criticate.

Este indiscutabil

faptul că instanța de apel poate să-și însușească motivarea primei instanțe,

dacă situația de fapt și apărările înaintea ei au rămas neschimbate, cum este

cazul în speță, aceasta întrucât efectul devolutiv al apelului nu face să

dispară hotărârea apelată, ci numai dă apelantului dreptul de a repune în

discuție faptele, instanța de apel fiind obligată la rândul său, în caz de

reformare, să motiveze împrejurările ce au determinat-o să schimbe soluția

primei instanțe, ceea ce în cauză nu s-a dispus.

- Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a

legii.

Art. 2 din O.G. nr.

9/2000, stabilește că în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau

prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se

arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.

Avându-se în vedere

situația de fapt corect stabilită și caracterul devolutiv al apelului, se

constată că în mod just a reținut instanța de apel că pârâții datorează numai

dobândă legală în raport de art. 2 din O.G. nr. 9/2000, calculată la valoarea

lucrărilor facturate și neachitate care potrivit Sentinței nr. 319 din 24 iunie

2008 a Tribunalului Prahova a fost stabilită la suma de 401.834,1 RON, aceasta

fiind în fapt și voința părților exprimată în contract.

Totodată, se constată

că recurenții au subsumat acestui motiv de recurs critici de netemeinicie,

referitoare la calcul greșit al dobânzii legale, care trebuia făcut până la

pronunțarea instanței de fond și nu până la introducerea cererii de chemare în

judecată, cuantumul acesteia fiind de 4 ori mai mare decât debitul de bază,

fără să aibă în vedere aspectele legate de derularea contractului de execuție

lucrări, mărimea acestuia, plățile efectuate, debitul total la care s-a ajuns,

ce nu pot fi analizate.

Argumentele aduse în

acest sens demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele

motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea recurenților

sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat

în cauză, care excede competenței instanței de recurs, astfel că se impune

respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigentele

impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care

instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate.

În concluzie, cu

referire la motivele invocate se va reține că recurenții prin argumentele aduse

au cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în

fond și nu doar să verifice decizia instanței de apel în ce privește modul de

aplicare a legii.

De altfel, nici

critica prin care recurenții au susținut că executarea silită efectuată pentru

recuperarea debitului inițial s-a făcut prin încălcarea O.G. nr. 22/2002 și că

s-a ajuns în această situație din vina administratorului reclamantei și

executorului judecătoresc care au aplicat greșit dispozițiile legale nu poate

fi primită întrucât aceasta excede cadrului procesual ce face obiectul

recursului.

Din examinarea

actelor de la dosar se constată că recurenții au beneficiat de un proces

echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale prevăzute de art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța exercitându-și rolul

activ cu respectarea întocmai a prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

În consecință, pentru

considerentele reținute, cum instanța de apel a pronunțat o decizie conformă cu

textele legale incidente în cauză, aplicate corect la situația de fapt

stabilită, Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat conform dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâții Primăria Iordăcheanu prin Primar și Consiliul

Local Iordăcheanu împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2014, pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2015.

Procesat de GGC - LM