ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 131/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 154 din 4 iunie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Iași a fost admis apelul declarat de SC T. SA

împotriva Sentinței nr. 1489/3 decembrie 2013 a Tribunalului Iași, sentință pe

care o anulează și rejudecând, a fost respinsă excepția autorității de lucru

judecat, au fost respinse acțiunile civile conexe formulate de reclamanta SC T.

SA în contradictoriu cu pârâta RA "R.A.R.".

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea cu care

a învestit tribunalul (cerere înregistrată sub nr. 7743/99/2010), SC

"T." SA a solicitat obligarea Regiei Autonome "R.A.R." la

plata sumei de 105.000 lei, reprezentând chirie pentru perioada 1 decembrie

2007 - 30 iunie 2008, și la plata sumei de 95.700 lei, reprezentând penalități

de 1% pe zi de întârziere, calculate asupra chiriilor datorate pentru perioada

8 ianuarie 2008 - 8 iulie 2008.

Prin cererea

înregistrată sub nr. 10010/99/2011, SC "T." SA a solicitat obligarea

Regiei Autonome "R.A.R." la plata sumei de 180.000 lei, reprezentând

chirie pentru perioada 1 iulie 2008 - 30 iunie 2009, și la plata sumei de

180.000 lei, reprezentând penalități de 1% pe zi de întârziere calculate asupra

chiriilor datorate pentru perioada 8 iulie 2008 - 8 iulie 2009.

Ambele cereri au fost

fundamentate pe contractul de închiriere intervenit, inițial, între SC

"S." SRL și Regia Autonomă "R.A.R." - București și care a

fost modificat prin actul adițional din 1 noiembrie 2003, iar apoi a fost

cesionat către reclamanta apelantă, care a cumpărat terenul, ce forma obiectul

acestor contracte.

Instanța de apel a

considerat că a fost admisă, în mod greșit excepția autorității de lucru

judecat de către prima instanță, având în vedere că în prezenta cauză,

acțiunile civile promovate de SC T. SA se derulează între aceleași părți, în

aceeași calitate, sunt întemeiate pe aceeași cauză (contractul de închiriere

încheiat, inițial, între SC S. SRL și pârâta Regia Autonomă "R.A.R."

și care a fost modificat prin actul adițional din 1 noiembrie 2003, ulterior

cesionat către reclamantă), însă obiectul nu este identic cu cel din Dosarul

nr. 19877/245/2008 deoarece, deși vizează plata chiriei și a penalităților de

întârziere aferente, perioadele pentru care se solicită această chirie sunt

diferite.

În acest context,

reține instanța de apel, deși nu există autoritate de lucru judecat, nefiind

întrunite cerințele art. 1200 C. civ. de la 1864, nu se mai poate proceda la o

nouă analiză a existenței dreptului apelantei reclamante de a primi chiria

pentru perioadele solicitate în prezenta cauză, inclusiv penalitățile aferente,

în baza contractului de închiriere, deoarece aceasta ar contraveni

considerentelor deciziei pronunțate anterior - nr. 145 din 8 martie 2011 în

Dosarul nr. 19877/245/2008, irevocabilă, ceea ce nu este permis, conform

prezumției puterii de lucru judecat (prin Decizia civilă nr. 145 din 8 martie

2011 a fost respinsă cererea SC T. SA de obligare a pârâtei Regia Autonomă

"R.A.R." la plata chiriei și a penalităților pentru perioada

noiembrie 2006 - mai 2007, în cuprinsul considerentelor hotărârii, reținându-se

de către instanță că este nul absolut contractul de închiriere încheiat la data

de 1 martie 2000 datorită caracterului leonin al clauzelor cuprinse).

Se reține de către

instanța de apel că beneficiază de putere de lucru judecat și considerentele

unei hotărâri judecătorești care constituie susținerea necesară a

dispozitivului, făcând corp comun cu acesta, în prezenta cauză neprezentând

importanță faptul că instanța anterioară nu s-a pronunțat prin dispozitivul Deciziei

nr. 145/8 martie 2011 cu privire la nulitatea contractului de închiriere din

anul 2000, câtă vreme a analizat valabilitatea acestui contract prin

considerente și a respins cererea SC T. SA de plată a chiriei și a

penalităților aferente perioadei noiembrie 2006 - mai 2007, considerentele

făcând corp comun cu dispozitivul deciziei.

Împotriva deciziei

din apel formulează recurs reclamanta SC T. SA, solicitând admiterea recursului

și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a celor două

acțiuni conexe.

Motivele de recurs

invocate sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

invocându-se, în esență, următoarele aspecte:

În puterea lucrului

judecat intră doar dispozitivul hotărârii judecătorești care s-a pronunțat asupra

fondului dedus judecății nu și toate considerentele instanței care argumentează

soluția, aceste considerente, potrivit vechiului C. civ., neputând fi atacate

separat cu o cale de atac.

Considerentele

Deciziei civile nr. 145 din 8 martie 2011 sunt, în opinia recurentei, greșite

și străine de cauza care avea ca obiect plata unei chirii și a penalităților

aferente, instanța analizând în recurs, fără a fi fost învestită cu o cerere în

acest sens, motive de nulitate absolută a contractului de închiriere: capacitatea

de a contracta, consimțământul, durata contractului și existența clauzelor

leonine ale contractului de închiriere în raport cu cel de asociere în

participațiune.

Parte din aceste

considerente (cele privitoare la capacitatea de a contracta, consimțământul și

la durata contractului) sunt, consideră recurenta, în contradicție cu

dispozițiile Sentinței civile nr. 189 din 3 februarie 2010 pronunțată de

Tribunalul Iași în Dosarul nr. 7897/99/2008 și cu considerentele Deciziei nr.

2125 din 1 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

același dosar.

Cu privire la

existența clauzelor leonine în contractul de asociere în participațiune și în

cel de închiriere a fost analizată, urmare a cererii formulate de către pârâta

Regia Autonomă "R.A.R.", s-a statuat în mod irevocabil în sensul

respingerii prin Decizia nr. 83 din 8 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Iași decizie menținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Mai susține recurenta

că Decizia civilă nr. 145 din 8 martie 2011 are putere de lucru judecat numai

cu privire la plata chiriei pentru perioada 1 decembrie 2006 - iunie 2007, iar

considerentele referitoare la valabilitatea contractului de închiriere și a

celui de asociere în participațiune au fost infirmate în proporție de 75 % de

către o altă hotărâre judecătorească ce s-a pronunțat asupra acelorași

contracte însă, pe cale principală.

În opinia recurentei,

prin hotărârea dată, instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art.

1200 alin. (4) C. civ. prin raportare la art. 1202 C. civ.

Prin întâmpinarea

depusă intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul prezentului

dosar în reprezintă cererea recurentei reclamante SC T. SA de obligare a

intimatei pârâte RA R.A.R. la plata contravalorii chiriei pentru perioada 1

decembrie 2007 - 30 iunie 2008 și a penalităților aferente (Dosarul nr.

7743/99/2010) și pentru perioada 1 iulie 2008 - 30 iunie 2009 și a penalităților

aferente (Dosarul nr. 10010/99/2011), chirie stabilită în baza unui contract de

închiriere încheiat în anul 2000 între intimată în calitate de locatar și

fostul proprietar SC "S." S.R.L., contract care a fost cesionat către

recurenta reclamantă printr-un act adițional încheiat la data de 1 noiembrie

2003, începând cu anul 2004 contractul de închiriere derulându-se între părțile

din prezenta cauză, părți care au închiriat ulterior, în 2006, și un contract

de asociere în participațiune, contract care însă nu este invocat ca temei

juridic în prezentul litigiu.

Între părți s-au mai

purtat anterior litigii având același obiect - plata chiriei datorate de către

intimata Regia Autonomă "R.A.R.", perioadele pentru care s-a

solicitat această plată fiind diferite însă, toate având drept temei același

contract de închiriere încheiat de către părți.

Prin Decizia civilă

nr. 145 din 8 martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 19877/245/2008, având ca

obiect plată chirie pentru perioada 1 noiembrie 2005 - 30 aprilie 2006 și

penalități aferente datorate în baza contractului de închiriere încheiat în

anul 2000, Tribunalul Iași respinge în mod irevocabil acțiunea reclamantei SC

T. SA, reținând însă în considerente că respectivul contract de închiriere

conține clauze leonine, aspect de natură să atragă nulitatea absolută a

acestuia, astfel încât pârâta nu are obligația de plată a chiriei pentru

perioada solicitată.

De menționat este

faptul că instanța nu a fost învestită cu o cerere în sensul constatării

nulității absolute a contractului de închiriere, pronunțându-se pe acest aspect

în considerarea faptului că este o apărare făcută de către pârâtă.

Problema de drept pe

care Înalta Curte trebuie să o dezlege în prezenta cauză vizează efectele pe

care le produce Decizia civilă nr. 145 din 8 martie 2011, decizie intrată în

puterea lucrului judecat, în condițiile în care instanța de judecată, în

considerentele hotărârii, a analizat contractul de închiriere încheiat de către

părți și care a stat la baza pretențiilor solicitate, constatând că acesta este

lovit de nulitate absolută întrucât conține clauze leonine, constatare care nu

se regăsește și în dispozitivul hotărârii pronunțate; altfel spus - beneficiază

de putere de lucru judecat și considerentele unei hotărârii judecătorești care

nu au reflectare și în dispozitivul hotărârii respective.

Partea dintr-o

hotărâre judecătorească care interesează puterea de lucru judecat este

dispozitivul întrucât este ceea ce se execută, este soluția propriu-zisă, însă

nu se poate face o disociere între considerente și dispozitiv astfel încât

efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă și în raport de

considerente, mai ales în situația în care acestea vin să expliciteze

dispozitivul astfel că în prezenta cauză (acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată).

Faptul că o astfel de

cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de închiriere

putea fi dispusă numai în condițiile formulării unei cereri (acțiune, cerere

reconvențională), faptul că instanța a reținut în mod greșit existența unei

clauze leonine într-un contract de închiriere, clauză specifică contractelor de

asociere în participațiune, nu reprezintă impedimente care să înlăture efectul

pozitiv al lucrului judecat în ceea ce privește considerentele hotărârii

judecătorești, fiind vorba de o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat și

care nu mai poate fi supusă controlului judiciar pe calea unei apărări de fond

într-o altă cauză.

Pe această cale se

asigură, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor

între considerentele hotărârilor judecătorești, instanța care soluționează cel

de-al doilea proces neputând să ignore constatări ale unor raporturi juridice

făcute cu ocazia judecății anterioare.

Instanța de judecată

din cel de-al doilea proces nu poate nesocoti ori cenzura, apreciindu-le ca

fiind inopozabile, considerentele unei hotărârii judecătorești anterioare pe

motiv că acestea încalcă norme de procedură, câtă vreme aceste considerente

împreună cu dispozitivul, fac parte dintr-o hotărâre situată în puterea

lucrului judecat.

Altfel spus, nu poate

fi recunoscut efectul pozitiv al puterii lucrului judecat doar în raport de

dispozitivul unei hotărâri judecătorești, disociindu-l de considerentele

acesteia pe motiv că acestea reflectă erori de judecată ale instanței.

Recurenta, în

criticile formulate, a făcut referire și la un alt litigiu purtat între părți,

respectiv cererea RA "R.A.R." privind constatarea nulității absolute

a contractului de închiriere, cerere respinsă și care a format obiectul Dosarului

nr. 7897/99/2008 al Tribunalului Iași.

În mod corect

instanța de apel a reținut că în cadrul acestui demers judiciar s-au invocat și

analizat două motive de nulitate a contractului de închiriere, respectiv: lipsa

capacității de a contracta și lipsa consimțământului Regiei Autonome R.A.R. la

încheierea acestuia, iar prin Decizia nr. 145 din 8 martie 2011 Tribunalul Iași

a analizat și reținut caracterul leonin al aceluiași contract în raport de

contractul de asociere în participațiune dintre aceleași părți, astfel încât nu

se poate reține puterea de lucru judecat.

Având în vedere cele

reținute mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte

urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC T. SA Iași împotriva Deciziei nr. 154 din 4

iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2015.

Procesat

de GGC - NN