ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 129/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 20 februarie 2014, sub nr.

2861/306/2014, reclamanta Asociația de Proprietari T. Sibiu a chemat în

judecată pe pârâta SC M.T.S. SRL, solicitând instanței obligarea

dezvoltatorului imobiliar să remedieze degradările majore care au survenit în

perioada de garanție a lucrărilor de construcție asupra spațiilor comune

betonate din jurul celor 3 blocuri situate în ansamblul rezidențial T. din

municipiul Sibiu, str. D. și format din blocurile B1, B2 și B3, construite și

vândute de către societatea pârâtă.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile contractelor de vânzare-cumpărare încheiate

între dezvoltatorul imobiliar și proprietarii care fac parte din Asociația de

Proprietari T., pe dispozițiile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în

construcții și pe dispozițiile art. 1707-1715 C. civ.

Prin precizările

depuse la data de 19 februarie 2014, reclamanta Asociația de Proprietari T.

Sibiu a arătat că obiectul acțiunii civile îl constituie obligarea pârâtei SC

M.T.S. SRL la remedierea și repararea degradărilor care au survenit în perioada

de garanție la spațiile comune betonate exterioare constând în parcări,

trotuare și locuri de joacă pentru copii, aferente celor trei blocuri nou

construite de către dezvoltatorul imobiliar.

La data de 29 mai

2014, în conformitate cu art. 201 alin. (1) C. proc. civ., pârâta SC M.T.S. SRL

a formulat întâmpinare, prin care a solicitat pe cale de excepție, admiterea

excepției necompetenței teritoriale a instanței și declinarea dosarului la

instanța competentă.

În motivarea

excepției necompetenței teritoriale, s-a invocat faptul că pârâta are sediul în

București, sectorul 1, iar în baza art. 107 alin. (1) C. proc. civ.,

Judecătoria Sectorului 1 București este competentă teritorial să judece

prezenta cauză.

Prin Sentința civilă

nr. 4916 din 12 septembrie 2014, Judecătoria Sibiu a admis excepția de

necompetență teritorială a Judecătoriei Sibiu, invocată de pârâtă, și a

declinat competența de soluționare a acțiunii civile în favoarea Judecătoriei

Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că, pentru a fi aplicabile dispozițiile

art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., trebuie ca părțile să fi prevăzut explicit

în contract locul executării obligației, însă această condiție nu este

îndeplinită în cauză, în contractele de vânzare-cumpărare încheiate de

cumpărătorii apartamentelor cu pârâta, contracte pe care reclamanta își

întemeiază pretențiile, nefiind indicat în mod expres locul executării

obligațiilor. Față de aceste considerente, instanța a constatat că în cauză

competența teritorială a Judecătoriei Sibiu nu poate fi determinată după nici

unul dintre criteriile de competență teritorială alternativă invocate de

reclamantă, motiv pentru care se va face aplicarea regulii generale de

competență teritorială prevăzute de art. 107 C. proc. civ. (cererea de chemare

în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau

își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel), sediul societății pârâte

SC M.T.S. SRL fiind situat în municipiul București sector 1.

Cauza s-a înregistrat

pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 15 octombrie 2014, sub

nr. 48222/299/2014.

Analizând cererile

părților și înscrisurile aflate la dosar în vederea soluționării excepției

necompetenței teritoriale, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 130

alin. (2) C. proc. civ., necompetență teritorială de ordine publică trebuie

invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care

părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. în conformitate cu art. 132

alin. (1) C. proc. civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție

competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească

competentă.

În speță, excepția

necompetenței teritoriale a judecătoriei a fost invocată la primul termen de

judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În cazul cererilor

având ca obiect executarea unor contracte încheiate între un profesionist și un

consumator, necompetența teritorială este de ordine publică, conform art. 129

alin. (2) pct. 3 raportat la art. 126 alin. (2) C. proc. civ., întrucât părțile

nu o pot înlătura.

Conform art. 113

alin. (1) pct. 3 și pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la

art. 107 - art. 112, mai sunt competente, instanța locului prevăzut în contract

pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind

executarea unui contract, respectiv instanța domiciliului consumatorului, în

cererile având ca obiect executarea contractului încheiat cu un profesionist

sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

În prezenta cauză,

contrar celor reținute prin Sentința civilă nr. 4916 din 12 septembrie 2014

pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. 2861/306/2014, locul executării

de către pârâtă a obligațiilor de remediere a defecțiunilor semnalate de către

cumpărători în conformitate cu garanția pentru bună execuție asigurată de

constructor, precum și a obligației de garanție pentru vicii, este prevăzut

expres în fiecare contract de vânzare-cumpărare, acesta fiind identic cu locul

situării construcției vândute, respectiv în Sibiu, str. D., jud. Sibiu. În cazul

obligațiilor născute în legătură cu execuția unei construcții, locul executării

nu poate fi decât locul situării imobilului respectiv, care este menționat în

contract, fiind lipsit de orice fundament juridic sau rațional să se considere

că părțile nu au stabilit prin contract locul executării unei asemenea

obligații, ca și când remedierea degradărilor la spațiile comune betonate s-ar

fi putut efectua și în altă parte decât în locul în care acestea se află.

Mai mult, contractele

de vânzare-cumpărare, în temeiul cărora a fost formulată cererea de chemare în

judecată, au fost încheiate între cumpărători, care au calitatea de

consumatori, și reclamantă, care are calitatea de profesionist, fiind

aplicabile și normele privind competența teritorială alternativă prevăzute de

art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât executarea acestor

contracte poate fi solicitată instanței de la domiciliul consumatorilor. Având

în vedere că, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare aflate la Dosarul nr.

2861/306/2014, domiciliul cumpărătorilor-consumatori, care sunt membri ai

asociației de proprietari reclamante, se află în Sibiu, cererea de chemare în

judecată pentru executarea obligațiilor asumate de dezvoltatorul imobiliar în

legătură cu bunurile imobile vândute au fost în mod corect introduse la

Judecătoria Sibiu.

În consecință, având

în vedere că asociația reclamantă a avut posibilitatea de alegere între

instanța de drept comun prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și

instanțele competente alternativ, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 și pct. 8

C. proc. civ., precum și că acțiunea a fost introdusă la Judecătoria Sibiu cu

respectarea normelor de competență teritorială alternativă menționate, instanța

stabilește că soluționarea cauzei a fost declinată în mod greșit, fapt ce

împiedică buna desfășurare a prezentului litigiu, prin îngreunarea exercitării

dreptului la apărare al reclamantei și prin administrarea probatoriului prin

comisie rogatorie, în cazul încuviințării probelor cu martori și expertiză

judiciară.

Pentru aceste motive,

având în vedere normele legale menționate mai sus, instanța apreciază

întemeiată excepția invocată din oficiu, urmând să o admită și, în temeiul

dispozițiilor art. 132 alin. (3) raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 și pct.

8 C. proc. civ., să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sibiu.

În temeiul art. 133

pct. 2 și art. 134 C. proc. civ., având în vedere că Judecătoria Sibiu a

declinat la rândul său competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea

Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța a constatat ivit conflictul

negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul, în

vederea soluționării conflictului ivit, către instanța imediat superioară și

comună instanțelor în conflict, aceasta fiind Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele

și lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 133

alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau

mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același

proces.

Verificând dacă sunt

întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de

competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Sibiu și

Judecătoria Sectorului 1 - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin

hotărâri definitive, că declinările de competență între instanțele sesizate

sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă

să soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Obiectul cauzei este

reprezentat de obligația de a face, respectiv de remediere a degradărilor

majore care au survenit în perioada de garanție a lucrărilor de construcție

asupra spațiilor comune betonate din jurul celor 3 blocuri situate în ansamblul

rezidențial T. din municipiul Sibiu, str. D. și format din blocurile B1, B2 și

B3, construite și vândute de către societatea pârâtă.

Conform art. 113

alin. (1) pct. 3 și pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la

art. 107 - art. 112, mai sunt competente, instanța locului prevăzut în contract

pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind

executarea unui contract.

În prezenta cauză

locul executării de către pârâtă a obligațiilor de remediere a defecțiunilor

semnalate de către cumpărători în conformitate cu garanția pentru bună execuție

asigurată de constructor, precum și a obligației de garanție pentru vicii, este

prevăzut expres în fiecare contract de vânzare-cumpărare, acesta fiind identic

cu locul situării construcției vândute, respectiv în Sibiu, str. D., jud.

Sibiu.

În cazul obligațiilor

născute în legătură cu execuția unei construcții, locul executării nu poate fi

decât locul situării imobilului respectiv, remedierea degradărilor la spațiile

comune betonate neputându-se efectua și în altă parte decât în locul în care

acestea se află.

În consecință, având

în vedere că reclamanta a avut posibilitatea de alegere între instanța de drept

comun prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și instanțele competente

alternativ, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 și pct. 8 C. proc. civ.,

acțiunea a fost introdusă la Judecătoria Sibiu cu respectarea normelor de

competență teritorială alternativă.

Față de dispozițiile

legale mai sus arătate, Înalta Curte, în considerarea prevederilor art. 130

alin. (3) noul C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 20 ianuarie 2015.

Procesat

de GGC - NN