ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 129/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 20 februarie 2014, sub nr. 2861/306/2014, reclamanta Asociația de Proprietari T. Sibiu a chemat în judecată pe pârâta SC M.T.S. SRL, solicitând instanței obligarea dezvoltatorului imobiliar să remedieze degradările majore care au survenit în perioada de garanție a lucrărilor de construcție asupra spațiilor comune betonate din jurul celor 3 blocuri situate în ansamblul rezidențial T. din municipiul Sibiu, str. D. și format din blocurile B1, B2 și B3, construite și vândute de către societatea pârâtă.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între dezvoltatorul imobiliar și proprietarii care fac parte din Asociația de Proprietari T., pe dispozițiile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și pe dispozițiile art. 1707-1715 C. civ. Prin precizările depuse la data de 19 februarie 2014, reclamanta Asociația de Proprietari T. Sibiu a arătat că obiectul acțiunii civile îl constituie obligarea pârâtei SC M.T.S. SRL la remedierea și repararea degradărilor care au survenit în perioada de garanție la spațiile comune betonate exterioare constând în parcări, trotuare și locuri de joacă pentru copii, aferente celor trei blocuri nou construite de către dezvoltatorul imobiliar.

La data de 29 mai 2014, în conformitate cu art. 201 alin. (1) C. proc. civ., pârâta SC M.T.S. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat pe cale de excepție, admiterea excepției necompetenței teritoriale a instanței și declinarea dosarului la instanța competentă. În motivarea excepției necompetenței teritoriale, s-a invocat faptul că pârâta are sediul în București, sectorul 1, iar în baza art. 107 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 București este competentă teritorial să judece prezenta cauză. Prin Sentința civilă nr. 4916 din 12 septembrie 2014, Judecătoria Sibiu a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sibiu, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., trebuie ca părțile să fi prevăzut explicit în contract locul executării obligației, însă această condiție nu este îndeplinită în cauză, în contractele de vânzare-cumpărare încheiate de cumpărătorii apartamentelor cu pârâta, contracte pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, nefiind indicat în mod expres locul executării obligațiilor. Față de aceste considerente, instanța a constatat că în cauză competența teritorială a Judecătoriei Sibiu nu poate fi determinată după nici unul dintre criteriile de competență teritorială alternativă invocate de reclamantă, motiv pentru care se va face aplicarea regulii generale de competență teritorială prevăzute de art. 107 C. proc.

civ. (cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel), sediul societății pârâte SC M.T.S. SRL fiind situat în municipiul București sector 1. Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 15 octombrie 2014, sub nr. 48222/299/2014. Analizând cererile părților și înscrisurile aflate la dosar în vederea soluționării excepției necompetenței teritoriale, instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetență teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

în conformitate cu art. 132 alin. (1) C. proc. civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă. În speță, excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei a fost invocată la primul termen de judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. În cazul cererilor având ca obiect executarea unor contracte încheiate între un profesionist și un consumator, necompetența teritorială este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 raportat la art. 126 alin. (2) C. proc. civ., întrucât părțile nu o pot înlătura. Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 și pct. 8 C. proc.

civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - art. 112, mai sunt competente, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea unui contract, respectiv instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

În prezenta cauză, contrar celor reținute prin Sentința civilă nr. 4916 din 12 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. 2861/306/2014, locul executării de către pârâtă a obligațiilor de remediere a defecțiunilor semnalate de către cumpărători în conformitate cu garanția pentru bună execuție asigurată de constructor, precum și a obligației de garanție pentru vicii, este prevăzut expres în fiecare contract de vânzare-cumpărare, acesta fiind identic cu locul situării construcției vândute, respectiv în Sibiu, str. D., jud. Sibiu.

În cazul obligațiilor născute în legătură cu execuția unei construcții, locul executării nu poate fi decât locul situării imobilului respectiv, care este menționat în contract, fiind lipsit de orice fundament juridic sau rațional să se considere că părțile nu au stabilit prin contract locul executării unei asemenea obligații, ca și când remedierea degradărilor la spațiile comune betonate s-ar fi putut efectua și în altă parte decât în locul în care acestea se află. Mai mult, contractele de vânzare-cumpărare, în temeiul cărora a fost formulată cererea de chemare în judecată, au fost încheiate între cumpărători, care au calitatea de consumatori, și reclamantă, care are calitatea de profesionist, fiind aplicabile și normele privind competența teritorială alternativă prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., astfel încât executarea acestor contracte poate fi solicitată instanței de la domiciliul consumatorilor. Având în vedere că, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare aflate la Dosarul nr. 2861/306/2014, domiciliul cumpărătorilor-consumatori, care sunt membri ai asociației de proprietari reclamante, se află în Sibiu, cererea de chemare în judecată pentru executarea obligațiilor asumate de dezvoltatorul imobiliar în legătură cu bunurile imobile vândute au fost în mod corect introduse la Judecătoria Sibiu. În consecință, având în vedere că asociația reclamantă a avut posibilitatea de alegere între instanța de drept comun prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și instanțele competente alternativ, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 și pct. 8 C. proc.

civ., precum și că acțiunea a fost introdusă la Judecătoria Sibiu cu respectarea normelor de competență teritorială alternativă menționate, instanța stabilește că soluționarea cauzei a fost declinată în mod greșit, fapt ce împiedică buna desfășurare a prezentului litigiu, prin îngreunarea exercitării dreptului la apărare al reclamantei și prin administrarea probatoriului prin comisie rogatorie, în cazul încuviințării probelor cu martori și expertiză judiciară. Pentru aceste motive, având în vedere normele legale menționate mai sus, instanța apreciază întemeiată excepția invocată din oficiu, urmând să o admită și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 și pct. 8 C. proc.

civ., să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. În temeiul art. 133 pct. 2 și art. 134 C. proc. civ., având în vedere că Judecătoria Sibiu a declinat la rândul său competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul, în vederea soluționării conflictului ivit, către instanța imediat superioară și comună instanțelor în conflict, aceasta fiind Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc.

civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces. Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Sibiu și Judecătoria Sectorului 1 - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri definitive, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Obiectul cauzei este reprezentat de obligația de a face, respectiv de remediere a degradărilor majore care au survenit în perioada de garanție a lucrărilor de construcție asupra spațiilor comune betonate din jurul celor 3 blocuri situate în ansamblul rezidențial T. din municipiul Sibiu, str. D. și format din blocurile B1, B2 și B3, construite și vândute de către societatea pârâtă. Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 și pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - art. 112, mai sunt competente, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea unui contract.

În prezenta cauză locul executării de către pârâtă a obligațiilor de remediere a defecțiunilor semnalate de către cumpărători în conformitate cu garanția pentru bună execuție asigurată de constructor, precum și a obligației de garanție pentru vicii, este prevăzut expres în fiecare contract de vânzare-cumpărare, acesta fiind identic cu locul situării construcției vândute, respectiv în Sibiu, str. D., jud. Sibiu. În cazul obligațiilor născute în legătură cu execuția unei construcții, locul executării nu poate fi decât locul situării imobilului respectiv, remedierea degradărilor la spațiile comune betonate neputându-se efectua și în altă parte decât în locul în care acestea se află. În consecință, având în vedere că reclamanta a avut posibilitatea de alegere între instanța de drept comun prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc.

civ. și instanțele competente alternativ, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 și pct. 8 C. proc. civ., acțiunea a fost introdusă la Judecătoria Sibiu cu respectarea normelor de competență teritorială alternativă. Față de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) noul C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. Definitivă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 20 ianuarie 2015. Procesat de GGC - NN