ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5527/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 331 din 7

august 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul P.I.L. la 15 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.

174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74 lit.

c) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că la data de 11 martie 2003, întâlnindu-se într-un loc

public inculpatul și victima și-au adresat injurii și s-au îmbrâncit reciproc,

pe fondul unor vechi neînțelegeri. După încheierea conflictului inculpatul a

plecat, însă victima l-a prins din urmă și l-a trântit la pământ. Ca urmare,

inculpatul l-a lovit pe acesta cu un briceag în regiunea inimii, provocându-i

moartea.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 268 din 1 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov solicita majorarea pedepsei aplicate

inculpatului, în raport de gravitatea faptei comisă și de antecedentele infractorului.

Totodată, admițând recursul părții

civile T.O.C., l-a obligat pe inculpat să-i plătească acestuia suma de

30.000.000 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 150.000.000 lei, cu

titlu de daune morale.

Împotriva menționatelor hotărâri,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând, ca și în apel, majorarea pedepsei aplicate

inculpatului, în raport de pericolul social sporit al infracțiunii de omor

calificat reținută în sarcina acestuia, de poziția nesinceră adoptată în cursul

procesului, cât și de împrejurarea că anterior a mai comis fapte penale, aflându-se

în stare de recidivă postcondamnatorie.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivul de casare invocat de procuror cât și din oficiu, se constată

că cele două instanțe au reținut corect starea de fapt și vinovăția

inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74 lit. c) C. pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate

(procesul-verbal, schița și planșele foto întocmite cu ocazia cercetării

locului faptei, raportul de constatare medico-legală de autopsie, declarațiile

martorilor S.E., C.C. și C.M., coroborate cu recunoașterile inculpatului, care

au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu,

că la data de 11 martie 2003, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, între

inculpatul P.I.L. și victima T.M.F., care se afla sub influența alcoolului s-a

declanșat un conflict minor, soldat cu insulte și bruscări reciproce. După ce

acest conflict a luat sfârșit, inculpatul a plecat, însă victima l-a urmărit și

l-a prins de haină, trântindu-l la pământ. Inculpatul a reacționat violent,

lovind victima cu un briceag în regiunea inimii, provocându-i moartea.

De menționat este faptul că

inculpatul a recunoscut fapta comisă și a fost de acord să plătească

despăgubirile civile solicitate în cauză.

Referitor la pedeapsa de 15 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen.,

aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată la

stabilirea acesteia instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art.

72 și art. 52 C. pen., respectiv, gradul de pericol social sporit al

infracțiunii de omor calificat (comisă în loc public), de condițiile concrete

în care a fost săvârșită (după încheierea conflictului spontan ivit între

părți, victima, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, l-a urmărit pe

inculpat și l-a trântit la pământ) de poziția sinceră adoptată în cursul

procesului penal cât și de împrejurarea că se afla în stare de recidivă postcondamnatorie.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov urmează a fi admis însă cu privire la greșita

deducere a arestării preventive de către instanța de apel de la data de 7

martie 2003, în loc de 11 martie 2003, așa cum rezultă din actele dosarului

fiind sesizat și de către procurorul de ședință.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov fiind

întemeiat, urmează a fi admis, a se casa decizia instanței de apel numai cu

privire la greșita deducere a arestării preventive a inculpatului de la 7

martie 2003, în loc de 11 martie 2003, la zi.

Celelalte dispoziții se vor menține.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei nr. 268/ Ap din

1 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul P.I.L.

Casează decizia instanței de apel

numai cu privire la deducerea duratei arestării preventive începând cu data de

7 martie 2003, dispoziție pe care o înlătură.

Deduce din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la 11 martie 2003, la zi.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 noiembrie 2003.