ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7183/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin contestația înregistrată la data de 5 martie 2012, reclamanta M.S. a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 30601 din 25 ianuarie 2012 emisă de pârâta C.J.P. Cluj, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea contestației, reclamanta a arătat că deși a depus toate actele necesare pentru stabilirea calității de refugiat, pârâta i-a respins cererea motivat de faptul că datele prezentate sunt contradictorii. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 337 din 3 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios și administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamanta M.S., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Cluj. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că aspectele generale cu referire la motivele etnice cerute de lege nu au fost probate, faptul că reclamanta a fost nevoită să se refugieze împreună cu familia acesteia pentru că satul a fost ocupat de armatele ungare și germane nu este prin el însuși suficient dacă nu este acoperit de dovedirea unor acte de persecutare, abuzive ori intimidante, îndreptate de aceștia asupra reclamantei în mod nemijlocit sau a familiei acesteia pe motivul că avea etnia română. În aceste condiții, prima instanță a reținut că declarația autentificată dată în termeni generali cu referire la pretinsul refugiu al reclamantei din motive etnice nu a putut fi întărită prin audierea nemijlocită a martorilor în instant.

Din această perspectivă, instanța a înlăturat aceste probe ca neconcludente. În concluzie, prin prisma actelor dosarului și probelor administrate, instanța a apreciat că nu se poate reține calitatea reclamantei de persoană persecutată din motive entice, în sensul art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, Curtea. 3. Recursul reclamantei Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta M.S., solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, neîncadrată în drept, recurenta a reiterat situația de fapt, arătând că motivarea instanței de fond este lipsită de suport probator, calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 189/2000 fiind demonstrată de notorietatea acelei perioade, caracterizată prin refugiul oamenilor din calea armatei ungare.

Martorii audiți în instanță, beneficiari la rândul lor de prevederile actului normativ, au confirmat refugiul familiei sale prezentând detalii din perioada de referință, contrar celor reținute de prima instanță. În opinia recurentei, acțiunea trebuia admisă, prin probatoriul administrat în cauză dovedind că este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/200. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința Curții de apel prin prisma recursului declarat, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, așa încât o va menține. Prima instanță a stabilit că nu se poate reține calitatea recurentei-reclamante de persoană persecutată din motive entice, în sensul art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Dovada persecuției, ca urmare a părăsirii domiciliului, este o condiție esențială pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, dovadă ce poate fi făcută, în contextul normelor metodologice, prin acte oficiale și respectiv prin declarații de martori. În vederea clarificării împrejurărilor de fapt, în cauză, la termenul din 3 mai 2012, au fost audiați nemijlocit martorii I.V. și L.A., care au dat declarații notariale depuse în probațiune. Coroborând declarațiile celor două persoane menționate, în contextul evenimentelor istorice notorii petrecute în arealul localității de domiciliu a recurentei-reclamante, prima instanță a ajuns la concluzia că pretinsul refugiu al reclamantei din motive etnice nu se confirmă.

În condițiile în care declarațiile martorilor nu conțin elemente certe și verificabile în legătură cu starea de fapt reținută, din care să rezulte motivul refugiului recurentei, în mod corect a apreciat prima instanță că nu este întrunită ipoteza normei prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 și nici restul susținerilor nu pot fi primite câtă vreme nu sunt dovedite. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Concluzionând, Înalta Curte constată că nu există motive care să atragă modificarea ori casarea sentinței, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.S. împotriva sentinței nr. 337 din 3 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios și administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2013.