ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7183/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin contestația

înregistrată la data de 5 martie 2012, reclamanta

M.S.

a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 30601 din 25 ianuarie 2012

emisă de pârâta C.J.P. Cluj, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei

a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea

contestației, reclamanta a arătat că deși a depus toate actele necesare pentru

stabilirea calității de refugiat, pârâta i-a respins cererea motivat de faptul

că datele prezentate sunt contradictorii.

instanțe

Prin sentința nr. 337

din 3 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios și

administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamanta M.S.,

în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că aspectele

generale cu referire la motivele etnice cerute de lege nu au fost probate,

faptul că reclamanta a fost nevoită să se refugieze împreună cu familia

acesteia pentru că satul a fost ocupat de armatele ungare și germane nu este

prin el însuși suficient dacă nu este acoperit de dovedirea unor acte de

persecutare, abuzive ori intimidante, îndreptate de aceștia asupra reclamantei

în mod nemijlocit sau a familiei acesteia pe motivul că avea etnia română.

În

aceste condiții, prima instanță a reținut că declarația

autentificată dată în termeni generali cu referire la pretinsul refugiu al

reclamantei din motive etnice nu a putut fi întărită prin audierea nemijlocită

a martorilor în instant. Din această perspectivă, instanța a înlăturat

aceste probe ca neconcludente.

În concluzie, prin

prisma actelor dosarului și probelor administrate, instanța a apreciat că

nu se poate reține calitatea reclamantei de persoană persecutată din motive entice,

în sensul art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000,

Curtea.

reclamantei

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta M.S.,

solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii,

astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de

atac, neîncadrată în drept, recurenta a reiterat situația de fapt, arătând

că motivarea instanței de fond este lipsită de suport probator, calitatea

sa de beneficiar al Legii nr. 189/2000 fiind demonstrată de notorietatea acelei

perioade, caracterizată prin refugiul oamenilor din calea armatei ungare.

Martorii audiți

în instanță, beneficiari la rândul lor de prevederile actului normativ, au

confirmat refugiul

familiei

sale prezentând detalii din perioada de referință, contrar celor

reținute de prima instanță.

În opinia recurentei,

acțiunea trebuia admisă, prin probatoriul administrat în cauză dovedind că

este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/200.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

Curții de apel prin prisma recursului declarat, cât și sub toate aspectele, în

baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală,

așa încât o va menține.

Prima instanță a

stabilit că nu se poate reține calitatea recurentei-reclamante de persoană

persecutată din motive entice, în sensul art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Dovada persecuției,

ca urmare a părăsirii domiciliului, este o condiție esențială pentru acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, dovadă ce poate fi făcută, în

contextul normelor metodologice, prin acte oficiale și respectiv prin

declarații de martori.

În vederea

clarificării împrejurărilor de fapt, în cauză, la termenul din 3 mai 2012, au

fost audiați nemijlocit martorii I.V. și L.A., care au dat declarații

notariale depuse în probațiune.

Coroborând

declarațiile celor două persoane menționate, în contextul evenimentelor

istorice notorii petrecute în arealul localității de domiciliu a

recurentei-reclamante, prima instanță a ajuns la concluzia că pretinsul refugiu

al reclamantei din motive etnice nu se confirmă.

În condițiile în

care declarațiile martorilor nu conțin elemente certe și

verificabile în legătură cu starea de fapt reținută, din care să rezulte

motivul refugiului recurentei, în mod corect a apreciat prima instanță că

nu este întrunită ipoteza normei prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

și nici restul susținerilor nu pot fi primite câtă vreme nu sunt dovedite.

2.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Concluzionând, Înalta

Curte constată că nu există motive care să atragă modificarea ori casarea sentinței,

astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.S.

împotriva sentinței nr.

337 din 3 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios și

administrativ și fiscal

,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2013.