ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6605/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.

Circumstanțele

cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 10 decembrie 2012 sub nr.

7170/207/2012, Biroul Executorului Judecătoresc L.N., pentru creditoarea SC R.R.

SA – Segarcea, jud. Dolj, a solicitat încuviințarea executării silite a deciziei

nr. 4451 din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 5326/104/2008.

Prin sentința nr. 5367

din 11 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Caracal, a fost admisă excepția

de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că s-a solicitat încuviințarea executării

silite a titlului executoriu constând în decizia nr. 4451/2012 a Curții de Apel

Craiova, ce a devenit irevocabilă, iar prin încheierea pronunțată la data de 28

noiembrie 2012 de către Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, pronunțată în dosar nr. 53226/104/2008, a fost admisă cererea și învestită

cu formulă executorie decizia nr. 4451/20012 a Curții de Apel Craiova.

Cauza a

fost înregistrată sub nr. 7170/207/2012 pe rolul Tribunalului Olt, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Instanța

din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Olt,

apreciind că, în cauză, competența de soluționare revine Judecătoriei Caracal pentru

următoarele considerente:

Art. 373

alin. (2) C. proc. civ., stabilește ca regulă generală că instanța de executare

este Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, însă de la

această regulă există o excepție „în afara cazurilor în care legea dispune

altfel”.

Dispozițiile

derogatorii de la regula de drept comun în privința executării silite a

hotărârilor pronunțate în litigiile de contencios administrativ sunt prevăzute

de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, care definesc instanța de

executare ca fiind „instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios

administrativ”.

Aceste

dispoziții trebuie interpretate numai prin raportare la dispozițiile art. 24 și

25 din aceeași lege, potrivit cărora, competența revine instanței care a

soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, numai în situația

refuzului instituției sau autorității publice pârâte de a pune în executare o

hotărâre prin care este obligat să încheie, să înlocuiască sau să modifice un

act administrativ sau să efectueze anumite operațiuni administrative.

În cazul

de față, aceste dispoziții nu sunt însă aplicabile având în vedere că titlul

executoriu reprezentat de decizia nr. 4451 din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova în dosarul nr. 7170/207/2012, a cărei încuviințare silită se

solicită, vizează executarea unor obligații de a da, respectiv obligarea

primăriei comunei Redea la plata sumei de 844.045 lei cu titlu de despăgubiri. Instanța

a reținut că executarea silită a acestei decizii trebuie să se facă potrivit

regulilor de drept comun, respectiv art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Constatând

ivit un conflict negativ de competență, instanța a dispus înaintarea dosarului

la Curtea de Apel Craiova, pentru soluționarea conflictului.

pronunțată ca regulator de competență.

A. Prin Sentința nr. 40

din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova a fost stabilită competența de

soluționare a cauzei privind pe creditorul SC R.R. SA - prin Biroul

Executorului Judecătoresc L.N. în contradictoriu cu debitorii B.D., comuna

Redea, Olt, Trucă Mina, comuna Redea, Olt și P. REDEA – comuna Redea, Olt, în

favoarea Judecătoriei Caracal.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței sesizată cu

soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauza dedusă judecății

competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Caracal, apreciind

că în cauză este aplicabilă situația de excepție prevăzută de art. 373 alin.

(2) C. proc. civ., instanța reținând că Legea nr. 554/2004 nu conține

dispoziții derogatorii de la regula de drept comun în privința executării

silite a hotărârilor pronunțate în această materie.

Dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la instanța de executare, a

reținut Curtea, trebuie interpretate numai prin raportare la dispozițiile art. 24

și 25 din aceeași lege, potrivit cărora competența revine instanței care a

soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, numai în situația

refuzului instituției sau autorității publice pârâte de a pune în executare o

hotărâre prin care este obligată să încheie, să înlocuiască, sau să modifice un

act administrativ sau să efectueze anumite operațiuni administrative.

A

concluzionat Curtea că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cazul de față,

când este vorba de punerea în executare a unei obligații de a da, a cărei

executare silită urmează să se facă potrivit regulilor de drept comun.

de B.D. și P. Redea.

Prin cererea de

recurs formulată, recurenții au criticat hotărârea instanței de fond ca

netemeinică și nelegală.

Recurenții au arătat

că instanța care a soluționat conflictul negativ de competență nu a dispus

citarea părților, pe de o parte, iar, pe de altă parte, s-a susținut că au fost

încălcate dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul, ca nefundat,

pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte reține

că obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de titlul executoriu ce

constă în decizia nr. 4451 din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, în dosarul nr. 7170/207/2012, a cărui încuviințare silită se solicită,

titlu ce vizează executarea unor obligații de a da, respectiv obligarea

primăriei comunei Redea la plata sumei de 844.045 lei cu titlu de despăgubiri.

Or, litigiul de față,

cu obiectul cererii arătat, nu este în competența de soluționare a unei

instanțe de executare conform Legii contenciosului administrativ, în cauză

fiind incidente dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

coroborate cu dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., competența

aparținând Judecătoriei în circumscripția căreia se va face executarea.

Soluția dată de

Curtea de Apel Craiova, în soluționarea conflictului negativ de competență ivit

între Judecătoria Caracal și Tribunalul Olt este corectă, motiv pentru care

soluția acestei instanțe, pronunțată ca regulator de competență, va fi menținută

ca legală și temeinică, întrucât competența aparține instanței care a

soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, numai în situația

refuzului instituției sau autorității publice pârâte de a pune în executare o

hotărâre prin care este obligat să încheie, să înlocuiască sau să modifice un

act administrativ sau să efectueze anumite operațiuni administrative

Acțiunea reclamantului

nu este întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ, respectiv nu s-a solicitat aplicarea amenzii de 20 % din

salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și despăgubiri pentru

întârzierea în executarea hotărârii, pentru a atrage competența instanței de

contencios administrativ ca instanță de executare, ci s-a solicitat încuviințarea

executării silite a titlului executoriu constând în decizia nr. 4451/2012 a

Curții de Apel Craiova, situație în care competența aparține instanței de drept

comun, iar critica formulată de recurent nu va fi primită de Înalta Curte.

De asemenea, nici

critica ce a vizat soluționarea conflictului negativ de competență fără citarea

părților nu va fi primită de instanța de control judiciar, având în vedere

dispozițiile art. 22 alin. (5) teza I-a C. proc. civ., în conformitate cu care

instanța competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără

citarea părților.

Pentru toate aceste

motive, având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de B.D. și P. Redea împotriva Sentinței nr. 40 din 28 ianuarie 2013 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2013.