ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6605/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 10 decembrie 2012 sub nr. 7170/207/2012, Biroul Executorului Judecătoresc L.N., pentru creditoarea SC R.R. SA – Segarcea, jud. Dolj, a solicitat încuviințarea executării silite a deciziei nr. 4451 din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 5326/104/2008. Prin sentința nr. 5367 din 11 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Caracal, a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în decizia nr. 4451/2012 a Curții de Apel Craiova, ce a devenit irevocabilă, iar prin încheierea pronunțată la data de 28 noiembrie 2012 de către Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr. 53226/104/2008, a fost admisă cererea și învestită cu formulă executorie decizia nr. 4451/20012 a Curții de Apel Craiova. Cauza a fost înregistrată sub nr. 7170/207/2012 pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Olt, apreciind că, în cauză, competența de soluționare revine Judecătoriei Caracal pentru următoarele considerente: Art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., stabilește ca regulă generală că instanța de executare este Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, însă de la această regulă există o excepție „în afara cazurilor în care legea dispune altfel”. Dispozițiile derogatorii de la regula de drept comun în privința executării silite a hotărârilor pronunțate în litigiile de contencios administrativ sunt prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, care definesc instanța de executare ca fiind „instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ”.

Aceste dispoziții trebuie interpretate numai prin raportare la dispozițiile art. 24 și 25 din aceeași lege, potrivit cărora, competența revine instanței care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, numai în situația refuzului instituției sau autorității publice pârâte de a pune în executare o hotărâre prin care este obligat să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ sau să efectueze anumite operațiuni administrative. În cazul de față, aceste dispoziții nu sunt însă aplicabile având în vedere că titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 4451 din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 7170/207/2012, a cărei încuviințare silită se solicită, vizează executarea unor obligații de a da, respectiv obligarea primăriei comunei Redea la plata sumei de 844.045 lei cu titlu de despăgubiri.

Instanța a reținut că executarea silită a acestei decizii trebuie să se facă potrivit regulilor de drept comun, respectiv art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Constatând ivit un conflict negativ de competență, instanța a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Craiova, pentru soluționarea conflictului. 2. Hotărârea instanței pronunțată ca regulator de competență. A. Prin Sentința nr. 40 din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova a fost stabilită competența de soluționare a cauzei privind pe creditorul SC R.R. SA - prin Biroul Executorului Judecătoresc L.N. în contradictoriu cu debitorii B.D., comuna Redea, Olt, Trucă Mina, comuna Redea, Olt și P. REDEA – comuna Redea, Olt, în favoarea Judecătoriei Caracal.

B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauza dedusă judecății competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Caracal, apreciind că în cauză este aplicabilă situația de excepție prevăzută de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța reținând că Legea nr. 554/2004 nu conține dispoziții derogatorii de la regula de drept comun în privința executării silite a hotărârilor pronunțate în această materie.

Dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la instanța de executare, a reținut Curtea, trebuie interpretate numai prin raportare la dispozițiile art. 24 și 25 din aceeași lege, potrivit cărora competența revine instanței care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, numai în situația refuzului instituției sau autorității publice pârâte de a pune în executare o hotărâre prin care este obligată să încheie, să înlocuiască, sau să modifice un act administrativ sau să efectueze anumite operațiuni administrative. A concluzionat Curtea că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cazul de față, când este vorba de punerea în executare a unei obligații de a da, a cărei executare silită urmează să se facă potrivit regulilor de drept comun.

3. Recursul declarat de B.D. și P. Redea. Prin cererea de recurs formulată, recurenții au criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală. Recurenții au arătat că instanța care a soluționat conflictul negativ de competență nu a dispus citarea părților, pe de o parte, iar, pe de altă parte, s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul, ca nefundat, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte reține că obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de titlul executoriu ce constă în decizia nr. 4451 din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 7170/207/2012, a cărui încuviințare silită se solicită, titlu ce vizează executarea unor obligații de a da, respectiv obligarea primăriei comunei Redea la plata sumei de 844.045 lei cu titlu de despăgubiri.

Or, litigiul de față, cu obiectul cererii arătat, nu este în competența de soluționare a unei instanțe de executare conform Legii contenciosului administrativ, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., competența aparținând Judecătoriei în circumscripția căreia se va face executarea.

Soluția dată de Curtea de Apel Craiova, în soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Caracal și Tribunalul Olt este corectă, motiv pentru care soluția acestei instanțe, pronunțată ca regulator de competență, va fi menținută ca legală și temeinică, întrucât competența aparține instanței care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, numai în situația refuzului instituției sau autorității publice pârâte de a pune în executare o hotărâre prin care este obligat să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ sau să efectueze anumite operațiuni administrative Acțiunea reclamantului nu este întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, respectiv nu s-a solicitat aplicarea amenzii de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și despăgubiri pentru întârzierea în executarea hotărârii, pentru a atrage competența instanței de contencios administrativ ca instanță de executare, ci s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în decizia nr. 4451/2012 a Curții de Apel Craiova, situație în care competența aparține instanței de drept comun, iar critica formulată de recurent nu va fi primită de Înalta Curte.

De asemenea, nici critica ce a vizat soluționarea conflictului negativ de competență fără citarea părților nu va fi primită de instanța de control judiciar, având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (5) teza I-a C. proc. civ., în conformitate cu care instanța competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părților. Pentru toate aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E Respinge recursul formulat de B.D. și P. Redea împotriva Sentinței nr. 40 din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2013.