ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3183/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința civilă

nr. 1681 din 5 decembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 570/2000, au fost

respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și a tardivității introducerii

acțiunii invocate de pârâta D.G.P. a Municipiului București, iar acțiunea

formulată de reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâții I.G.P., D.G.P. a

Municipiului București și Ministerul de Interne a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei

decizii a formulat, la data de 11 februarie 2013 cerere de revizuire

reclamantul, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, sub nr. 9222/2/2012, invocând faptul că

această hotărâre a avut la bază Ordinul I.G.P. din 25 iunie 1998 și răspunsul

la interogatoriu dat de D.G.P. a Municipiului București, acte pe care le

declară false.

Prin sentința civilă

nr. 1477 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de N.V. împotriva

sentinței civile nr. 1681 din 5 decembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 570/2000, în

contradictoriu cu intimații Ministerul de Interne, I.G.P. și D.G.P. a municipiului

București, ca inadmisibilă.

Recursul declarat în cauză.

Și împotriva acestei hotărâri,

N.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Considerentele Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Înainte de a analiza motivele

de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși recurentul N.V. a fost

citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON, în

conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 și timbru judiciar

0,3 RON, conform dovezilor anexate la dosar, aceasta nu și-a îndeplinit această

obligație legală.

Or, în conformitate cu

prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997,

precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului

se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului

judiciar.

Aceste taxe se depun la

dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt și

dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea

de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de

timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul

stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta Curte

în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., și ale

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de N.V. împotriva sentinței civile nr. 1477 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2014.