ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3183/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 1681 din 5 decembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 570/2000, au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și a tardivității introducerii acțiunii invocate de pârâta D.G.P. a Municipiului București, iar acțiunea formulată de reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâții I.G.P., D.G.P. a Municipiului București și Ministerul de Interne a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei decizii a formulat, la data de 11 februarie 2013 cerere de revizuire reclamantul, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 9222/2/2012, invocând faptul că această hotărâre a avut la bază Ordinul I.G.P.

din 25 iunie 1998 și răspunsul la interogatoriu dat de D.G.P. a Municipiului București, acte pe care le declară false. Prin sentința civilă nr. 1477 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de N.V. împotriva sentinței civile nr. 1681 din 5 decembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 570/2000, în contradictoriu cu intimații Ministerul de Interne, I.G.P. și D.G.P. a municipiului București, ca inadmisibilă. Recursul declarat în cauză. Și împotriva acestei hotărâri, N.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși recurentul N.V. a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 și timbru judiciar 0,3 RON, conform dovezilor anexate la dosar, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală. Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”. Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de N.V. împotriva sentinței civile nr. 1477 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2014.