ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1643/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1643/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Procedura derulată în fața primei instanțe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
C.V. a formulat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., contestație împotriva
Raportului de evaluare, emis de pârâtă, solicitând anularea acestuia.
Prin cererea de
intervenție accesorie depusă la dosar la data de 5 ianuarie 2015, petenții
P.E., M.A., R.M., T.P., R.M., Ș.C., P.M. și N.Ș., foști și actuali consilieri locali
ai comunei I.C. Brătianu au solicitat să intervină în proces în favoarea
reclamantului, căruia înțeleg să-i susțină interesele.
În motivarea cererii,
s-a arătat succint că au cunoștință de imputarea ce i se aduce primarului
localității și au susținut că implicarea acestuia în încheierea contractelor de
închiriere s-a limitat doar la semnarea acestor contracte, reclamantul
comportându-se legal și urmărind interesele administrației publice pe care o
conduce.
Încheierea supusă
căii de atac în prezenta cauza
Prin Încheierea de
ședință din 3 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de
intervenție accesorie formulată de petenții P.E., M.A., R.M., T.P., R.M., Ș.C.,
P.M. și N.Ș.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond că prin intervenția accesorie, terțul
participă voluntar la judecată pentru a apăra drepturile uneia dintre părțile
inițiale ale procesului, aceasta rezultând din prevederile art. 61 alin. (3) C.
proc. civ., conform căreia intervenția este accesorie când sprijină numai
apărarea uneia din părți.
Spre deosebire de
intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea
unei pretenții proprii, ci urmărește, prin apărările pe care le face, ca
instanța să pronunțe o soluție favorabilă părții pentru care a intervenit. Ca
atare, natura juridică a intervenției accesorii este aceea de apărare.
Totuși, a apreciat că
terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit.
El are un interes propriu în participarea la judecata procesului care poartă
între anume persoane pentru că prin aceasta poate evita să fie acționat
ulterior în judecată de partea ale cărei interese le sprijină.
Prima instanță a
constatat că, în speță, petenții nu au făcut dovada vreunui interes în
promovarea cererii lor și nici a unui prejudiciu personal pe care l-ar suferi,
în cazul în care reclamantul ar pierde procesul pe care l-a promovat.
Calea de atac
exercitată în cauza
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs P.E., M.A., T.P., R.M., Ș.C. și P.M., solicitând
modificarea acesteia, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție
în interes alăturat reclamantului și susținând că au interes în promovarea
acestei cereri.
Soluția și considerentele
instanței de control judiciar
Examinând argumentele
părților, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente,
Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru
considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În speță, obiectul
prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamantul C.V. pentru
anularea Raportului de evaluare prin care ANI a constat încălcarea regimului
juridic al conflictelor de interese.
La data de 5 ianuarie
2015, petenții P.E., M.A., R.M., T.P., R.M., Ș.C., P.M. și N.Ș., foști și
actuali consilieri locali ai comunei I.C. Brătianu, au formulat cerere de
intervenție accesorie în favoarea reclamantului, care a fost respinsă de Curtea
de Apel prin Încheierea din 15 ianuarie 2014, ca inadmisibilă.
Instanța de control
judiciar reține că, în cauza de față, este vorba de o cerere de intervenție
accesorie formulată de terți, astfel încât, în privința cererii de intervenție
rămân aplicabile exclusiv dispozițiile art. 61 și urm. din noul C. proc. civ.
Î ontnae nlaCrerțn că
o cerere de intervenție voluntară, așa cum sunt cele formulate de recurenți,
trebuie să satisfacă, în contextul caracterului său incidental raportat la
cererea inițială, cerința implicită a unei conexități, pe lângă criteriul eventualului
interes pe care l-ar prezenta participarea procesuală.
O,rcrnții sunt
străini de raportul juridic dedus judecății, cauza privind anularea unui act
prin care se constată existența unui conflict de interese cât privește o altă
persoană.
Argumentele din
recurs privind interesul pe care intervenienții îl au în susținerea apărării
reclamantului, nu sunt de natură a contura suficient de convingător această
conexitate, un eventual interes sau prejudiciu derivând din soluția care ar
urma să se pronunțe în prezenta cauză.
Pentru aceste
considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din noul C. proc.
civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de P.E., M.A., T.P., R.M., Ș.C. și P.M. împotriva Încheierii din 3
februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 21 aprilie 2015.
Procesat de GGC - N