ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2250/2015

După deliberare, asupra conflictului negativ de competența) constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2014, sub nr. 41279/3/2014, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta S.G. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, contestație împotriva Deciziei de compensare nr. 1720 din 16 septembrie 2014, prin care a fost validată dispoziția Primarului municipiului Târgu Jiu privind emiterea deciziei de compensare prin 550.545 puncte pentru imobilul situat în municipiul Târgu Jiu, str. V., jud. Gorj, din care a fost dedusă valoarea despăgubirilor în sumă de 38.383 lei, încasate în anul 1974, și a celor în cuantum de 32.919 iei, achitate în anul 1983, actualizate cu coeficientul de inflație.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că valoarea de compensare a imobilelor a fost evaluată sub prețul pieței. În condițiile în care terenul pentru care s-a dispus acordarea despăgubirilor este situat într-o zonă a orașului Târgu Jiu în care terenurile se vând cu peste 200 euro/mp. De asemenea, a susținut, că valoarea construcțiilor în suprafață de 382,72 mp este mai mare decât numărul de puncte acordate în compensare prin decizia emisă în acest sens. În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Prin Sentința nr. 661 din 13 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 41279/3/2014, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a dispune astfel, această instanță a reținut, prin raportare la obiectul litigiului dedus judecății, că, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării și că, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana mai sus menționată se poale adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1), în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

Tribunalul București a apreciat că, noțiunea de "entitate învestită de lege" cuprinde structurile cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, astfel cum acestea sunt definite la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013. Astfel, s-a reținut că, în cauză, prin decizia contestată a fost validată dispoziția Primarului municipiului Târgu Jiu, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei pentru imobilul teren și construcțiile aferente, situate în această localitate. Având în vedere că imobilul, obiect al deciziei contestate, se află în municipiul Târgu Jiu, iar dispoziția ce a stat la baza emiterii deciziei contestate a fost emisă de primarul din această localitate, instanța a apreciat că Tribunalului Gorj îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

La rândul său, prin Sentința nr. 275 din 11 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 41279/3/2014, Tribunalul Gorj, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Pentru a dispune astfel, această instanță a reținut că, în raport de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 și de obiectul cererii de chemare în judecată, competența de soluționare a pricinii revine instanței de la sediul entității care a emis actul a cărui anulare se solicită respectiv Tribunalului București.

Instanța a apreciat ca, la determinarea competenței, nu are relevanța împrejurarea că prin decizia contestată s-a validat dispoziția Primarului municipiului Târgu Jiu referitoare la acordarea despăgubirilor, întrucât, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, evaluarea imobilelor se realizează de Secretariatul Comisiei Naționale de Evaluare, în raport de grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii. Or, aspectul contestat în cadrul litigiului referitor la stabilirea numărului de puncte la care este îndreptățită reclamanta, a fost analizat, în exclusivitate, de pârâtă, acest element nefăcând obiectul dispoziției primarului. Pentru aceste motive, instanța a stabilit competența teritorială în soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucuroșii.

Examinând conflictul de competenta, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Tribunalului București, pentru considerentele ce succed: Prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2014, sub nr. 41279/3/2014, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta S.G. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, contestație împotriva Deciziei de compensare nr. 1720 din 16 septembrie 2014, prin care a fost validată dispoziția Primarului municipiului Târgu Jiu privind emiterea deciziei de compensare prin 550,545 puncte pentru imobilul situat în municipiul Târgu Jiu. str. V. jud. Gorj, din care a fost dedusă valoarea despăgubirilor în sumă de 38.383 lei, încasate în anul 1974, și a celor în cuantum de 32.919 lei, achitate în anul 1983, actualizate eu coeficientul de inflație.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor ari. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Aceste prevederi legale instituie o normă de competență teritorială absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se artă sediul entității, competența de soluționare a contestațiilor emise de aceasta cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

Referitor la semnificația sintagmei "entitate învestită de lege", în art. 3 alin. (1) pct. 4 din actul normativ mai sus indicat sunt enumerate structurile cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, printre acestea, la lit. g) fiind menționată și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care este, de altfel, și emitenta deciziei contestate de reclamantă.

Coroborând prevederile legale mai sus evocate, în cauză, determinarea instanței competente în soluționarea litigiului dedus judecății nu poate fi stabilită prin raportare la instanța în a cărei rază teritorială este situat imobilul și la faptul că dispoziția ce a stat la baza întocmirii deciziei contestate a fost eliberată de Primăria municipiului Târgu Jiu, așa după cum a apreciat prima instanță învestită, întrucât, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestație formulată împotriva Deciziei de compensare nr. 1720 din 16 septembrie 2014, emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, competența teritorială aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul acesteia, respectiv Tribunalului București.

Prin urmare, în raport de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte reține că entitatea învestită de lege, în cauză, nu poate fi decât cea care a emis decizia atacată, motiv pentru care competența de soluționare a litigiului revine, potrivit normelor legale menționate, tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acesteia. Cum pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în București, Calea F., sector 1, competența de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secției civile a Tribunalului București.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2015. Procesat de GGC - NN