ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1327/2015

Deliberând,

în condițiile art. 395 alin. (1) C.proc.civ., asupra cererii de revizuire de

față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 21.53

din data de 17 decembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat

de apelanta-pârâtă Casa Teritorială de Pensii Giurgiu împotriva Sentinței civile

nr. 203/LM din data de 10.04.2014 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă,

în contradictoriu cu intimata-reclamantă D.T. A schimbat, în tot sentința

apelată, în sensul că a respins acțiunea, ca nefondată.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de

16 aprilie 2015,

revizuenta

D.T. a solicitat revizuirea deciziei nr.2153 din data de 17 decembrie 2014 a

Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

În motivarea

cererii revizuenta a arătat ca soluția instanței de apel contravine unei

Hotărâri C.J.U.E. pronunțată în Dosarul nr. C401/13 Balasz/ Guvernul României

la data de 22 ianuarie 2015.

În

drept, cererea de revizuire a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5, 8 și 10 C. proc. civ.

Referitor

la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi

respinsa, pentru considerentele ce succed:

Potrivit

art.509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., invocat de revizuenta ca temei al

demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau

care evoca fondul poate fi cerută daca există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă

autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Se

reține că pentru a fi incidență teza cuprinsă în textul de lege menționat se

cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care însă nu se verifică în

cauză.

Astfel,

este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau

considerente sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430

alin. (2) C. proc. civ., iar acestea să fie pronunțate în procese diferite și,

în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru

judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Or, câtă

vreme în speță, revizuenta afirmă o pretinsă contrarietate invocând o hotărâre

C.J.U.E., aceasta nu poate obține anularea deciziei atacate pe calea unei

cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ.

Față de

cele ce preced, se va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ.

Cu

privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. 1

pct. 5 și 10 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă,

urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

În ceea

ce privește competența de soluționare a cererii de revizuire, dispozițiile art.

510 alin. (1) Codul de procedură civilă prevăd că „cererea de revizuire se

îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere

”

.

Așa cum

s~a arătat mai sus, revizuenta a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2153 din

data de 17 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, situație în care

competența materială de soluționare a cauzei revine acestei instanțe, ca

instanță care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Numai în

situația unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1)

pct.8 C. proc. civ. (există hotărâri definitive

-

potrivnice),

aceasta se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat

prima hotărâre, conform art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

Prin

urmare, dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cuprinzând norme de

competență materială imperativă, de la care nu se poate deroga, se va declina

competența soluționării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 5 și 10 C. proc. civ. formulată de revizuenta D.T., în

favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin.

(1) pct.8 Cod procedură civilă, formulată de D.T. împotriva Deciziei nr. 2153

din data de 17 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Declină

competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 5 și 10 C. proc. civ. formulată de revizuentul D.T. împotriva

Deciziei nr. 2153 din data de 17 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în

favoarea Curții de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 mai 2015.