ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 225/2015

Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 35 din 17 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. 282/43/2014 a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petenta SC C.S. SA de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată condamnatului M.J. prin Sentința penală nr. 24 din 13 mai 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 128/A/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea formulată de SC C.S.

SA, a solicitat revocarea suspendării executării sub supraveghere aplicată condamnatului M.J. prin Sentința penală nr. 24 din 13 mai 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 128/A/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a arătat de către petenta că, prin sentința anterior menționată condamnatului i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, ce a fost suspendată sub supraveghere pe o perioadă a termenului de încercare de 5 ani. Totodată condamnatul a fost obligat să achite petentei suma de 84.205,78 RON, reprezentând contravaloarea ratelor neachitate din creditul contractat sub nr. 1250 din 20 ianuarie 2003, 7.138,71 RON reprezentând majorări calculate până la data de 24 septembrie 2012, 6.355 RON reprezentând cheltuieli de executare silită avansate de către BEJ H.E.

și 62 RON reprezentând taxa pentru eliberare copii CF, toate în favoarea subscrisei. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 193 alin. (1) C. proc. pen. din 1968, prin hotărârea de condamnare inculpatul M.J. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 43.753,27 RON, în favoarea subscrisei. S-a apreciat de către petenta, prin cererea formulată, că se impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere deoarece condamnatul nu și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, deși s-a încercat recuperarea prejudiciului. Analizând cererea formulată, prima instanță a constatat că prin Sentința penală nr. 24 din 13 mai 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 128/A/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a aplicat condamnatului M.J.

o pedeapsă de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, fiind stabilit un termen de încercare de 5 ani. De asemenea, s-a observat că potrivit înscrisurilor aflate la dosar și susținerilor condamnatului rezultă că acesta nu și-a achitat datoriile către petentă, datorii stabilite prin decizia penală indicată mai sus. Analizând dispozițiile art. 86 4 din vechiul C. pen. cât și din disp. art. 96 alin. (1) din noul C. pen., prima instanță a reținut că dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini aceste obligații.

Examinând dispozițiile legale anterior enunțate în raport cu situația inculpatului, prima instanță a constatat că termenul de încercare, de 5 ani, stabilit prin hotărârea de condamnare, până la care condamnatul poate să-și achite datoriile civile, nu a expirat. Mai mult, condamnatul a depus o serie de înscrisuri cu care a făcut dovada că până la acest moment nu a realizat venituri. Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond, petenta SC C.S. SA, a formulat contestație în temeiul art. 425 1 C. proc. pen. În motivarea contestației formulate, contestatoarea petentă a arătat că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală având în vedere că intimatul-condamnat M.J. a dat dovadă de rea-credință, sustrăgându -se în orice mod de la plata obligațiilor civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare.

S-a arătat că toate eforturile subscrisei în vederea recuperării prejudiciului cauzat de condamnat au rămas fără niciun rezultat, datorită refuzului acestuia de a primi notificările trimise precum și a relei-credințe de care a dat dovadă încă de la începutul procesului penal pornit împotriva lui. Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente: Prin Sentința penală nr. 24 din 13 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. 355/43/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 128/A din 14 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost condamnat inculpatul M.J. la pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, fiind stabilit un termen de încercare de 5 ani.

Totodată, prin aceeași hotărâre a fost obligat inculpatul să achite petentei suma de 84.205,78 lei reprezentând contravaloarea ratelor neachitate din creditul contractat din 20 ianuarie 2003, 7.138,71 lei reprezentând majorări calculate până la 24 septembrie 2012, 6.355 lei reprezentând cheltuieli de executare silită avansate către BEJ H.E. și 62 lei reprezentând taxa pentru eliberare copii CF, toate în favoarea contestatoarei petente SC C.S. SA. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 193 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 43.753,27 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către petentă.

Instanța revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și dispune executarea pedepsei, potrivit art. 96 alin. (2) C. pen., dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cu excepția cazului în care persoana supravegheată dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Reglementând și în art. 86 4 alin. (1) raportat la art. 84 C. pen. anterior, revocarea pentru neîndeplinirea integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare prevăzută în noul C. pen. constituie o ipoteză de revocare obligatorie a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu excepția cazului în care condamnatul dovedește că nu a avut nicio posibilitate de a îndeplini obligațiile civile.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte observă că termenul de încercare, de 5 ani, stabilit prin hotărârea de condamnare, până la care condamnatul poate să-și achite obligațiile civile, nu a expirat, iar din înscrisurile depuse de către intimat la instanța de fond, nu rezultă intenția condamnatului de a se sustrage de la executarea obligațiilor civile, nefiind demonstrată astfel, reaua-credință a acestuia. Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte în temeiul art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestația formulată de către contestatoarea-petentă SC C.S. SA. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

va fi obligată contestatoarea petentă la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 de lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea petentă SC C.S. SA împotriva Sentinței penale nr. 35 din 17 noiembrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 355/43/2012. Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 de lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2015. Procesat de GGC - NN