ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2673/2015

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Bistrița Năsăud la data de 27 februarie 2015, N.C., O.R.R., B.L., C.M.S., P.G.C.,

L.M.E., F.F., O.I., P.R., N.M., I.S.E., L.A.I., S.V., C.V., P.R., N.C.D., Ș.V. și

C.V.D. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava

și Tribunalul Suceava, obligarea pârâților să acorde fiecăruia dintre reclamanți

o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente

perioadei 2012 – 2014, în sumă de șase salarii de bază minime brute pe țară garantate

în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum

a fost stabilit prin actele normative speciale, precum și obligarea pârâților să

acorde fiecărui reclamant voucherele de vacanță pentru anul 2015 și, în continuare,

pentru fiecare an de activitate.

Prin sentința nr. 190/F

din 26 mai 2015, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția I civilă, a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii

în favoarea Tribunalului Suceava.

A reținut incidența dispozițiilor

art. 210 din Legea nr. 62/2011 și ale art. 269 alin. (2) C. muncii, care instituie

o competență teritorială de ordine publică, exclusivă, în favoarea tribunalului

în a cărui circumscripție reclamantul are fie domiciliul, fie reședința, fie locul

de muncă.

Verificând actele dosarului,

tribunalul a constatat că reclamanții nu au domiciliul sau reședința în circumscripția

sa, având calitatea de grefieri ai Judecătoriei Gura Humorului.

Tribunalul a mai apreciat

că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se referă doar la situația în care

reclamantul își desfășoară activitatea de grefier la instanța competentă să soluționeze

cererea.

Prin sentința nr. 1550

din 21 octombrie 2015, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a acțiunii

în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud. A constatat ivit conflictul negativ de

competență și, pe cale de consecință, a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta

Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. A suspendat judecata

acțiunii până la soluționarea conflictului.

Pornind de dispozițiile

art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., tribunalul a reținut că în mod corect,

reclamanții, care au calitatea de grefieri la Judecătoria Gura Humorului, au sesizat

Tribunalul Bistrița Năsăud, având în vedere că atât respectiva judecătorie, cât

și Tribunalul Suceava se află în circumscripția Curții de Apel Suceava.

În acest sens, tribunalul

a apreciat că sintagma „instanța la care își desfășoară activitatea” are în vedere

nu doar instanța unde activează în mod efectiv reclamantul, ci toate instanțele,

indiferent de gradul lor, care funcționează în cadrul curții de apel respective,

dat fiind modul de organizare a sistemului judiciar și competența de soluționare

a căilor legale de atac.

Înalta Curte, competentă

să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin.

(1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Suceava, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 127

C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat

un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea

de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina

calității părții.

Textul de lege se aplică

întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează

două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală

activă (este reclamant) – cazul în speță - și când are legitimare procesuală pasivă

(este pârât).

În cea dintâi situație,

potrivit legii, reclamantul „va sesiza una din instanțele judecătorești de același

grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea

de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.

Ca atare, pentru a opera

prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe,

de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar

ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la

instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul

care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Se constată însă că în

cauză nu este îndeplinită această condiție, având în vedere că din actele dosarului

rezultă că reclamanții nu funcționează ca grefieri și personal auxiliar în raza

teritorială a instanței de la care a operat declinarea de competență, respectiv

Tribunalul Suceava, ci în cadrul unei judecătorii aflate în circumscripția teritorială

a respectivei instanțe (Judecătoria Gura Humorului).

Prin urmare, instanța

de la care a operat declinarea de competență nu reprezintă instanța unde aceștia

„își desfășoară efectiv activitatea” potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.,

sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competență dispusă de

Tribunalul Suceava în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud nu este aplicabil și

nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.

Pentru toate aceste considerente,

competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 noiembrie 2015.