ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2600/2015

Asupra

cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin

decizia nr. 2451 din 19 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul

nr. 2094/98/2014, s-a respins apelul promovat de reclamantul Ș.Ș. împotriva sentinței

civile nr. 135 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu

cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Ialomița, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere

de revizuire Ș.I.Ș. invocând practica neunitară, cerere ce a fost înregistrată la

registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 28

octombrie 2015.

La termenul de judecată de la 19 noiembrie

2015, instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția de tardivitate,

în principal, și în subsidiar, pe excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Analizând cererea de revizuire, Înalta

Curte, o va respinge pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire se constată ca fiind

tardiv formulată.

Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului,

hotărârea revizuită, respectiv, decizia nr. 2451 din 19 iunie 2015 a Curții de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

a fost pronunțată la 19 iunie 2015.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată

în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui

termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii

din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Conform dispozițiilor art. 157 alin.

(2) din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale, hotărârile curților de apei, pronunțate în jurisdicția asigurărilor

sociale sunt definitive și irevocabile.

Se constată, că prin hotărârea a cărei

revizuire se solicită, a fost soluționat apelul declarat de reclamantul Ș.Ș. împotriva

sentinței civile nr. 135 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița,

hotărâre prin care s-a respins acțiunea reclamantului având ca obiect recalcularea

drepturilor de pensie.

În

cauza dedusă judecății, cererea de revizuire, înregistrată

la registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 28 octombrie

2015, este îndreptată împotriva unei hotărâri definitive chiar de la data pronunțării

sale, respectiv, de la 19 iunie 2015.

Astfel, în raport de dispozițiile art.

511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu aplicarea dispozițiilor art. 181 alin.

(1) pct. 3 din același cod, termenul de o lună, pentru exercitarea căii de atac

a revizuirii, s-a împlinit la 19 iulie 2015, considerent pentru care cererea de

revizuire depusă la 28 octombrie 2015 va fi respinsă ca tardivă.

De altfel, se constată că cererea de revizuire

este și inadmisibilă, pentru cele ce succed;

În

cuprinsul cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când există hotărâri definitive potrivnice),

revizuentul a arătat că decizia nr. 2451 din 19 iunie 2015 a Curții de Apel București,

secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este

contrară hotărârilor obținute în acțiuni similare, de colegii săi de serviciu, care

deși au avut același obiect de judecată soluțiile acestora au fost favorabile.

Acest motiv de revizuire invocat de revizuent

sancționează încălcarea principiului puterii lucrului judecat atunci când instanțele

au dat soluții contrare în dosare diferite, făcând astfel imposibilă executarea

simultană a două hotărâri, întrucât, fiecare dintre părți se prevalează de hotărârea

care îi este favorabilă, iar ieșirea din această situație nu se poate realiza decât

prin revizuirea și, concomitent, anularea ultimei hotărâri.

Rezultă din această dispoziție legală,

că una din condițiile esențiale, necesară pentru admisibilitatea unei cereri de

revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este

ca hotărârile așa-zis potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite, între aceleași

părți, având același obiect și aceiași cauză.

Se constată, că pentru situația descrisă,

nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unor litigii

cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză, conform

textului de lege invocat.

Din susținerile revizuentului, se constată

că a fost invocată situația unor cauze similare, în care au fost pronunțate soluții

potrivnice cu cea din decizia atacată, invocând de fapt, practica neunitară în materie.

Or, aceste susțineri nu pot fi încadrate

în motivul de revizuire invocat și prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă.

În

consecință, pentru considerentele arătate, cererea de revizuire

formulată de Ș.I.Ș. împotriva deciziei nr. 2451 din 19 iunie 2015 a Curții de Apel

București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

pronunțată în Dosarul nr. 2094/98/2014, în raport de dispozițiilor art. 509

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, cererea de revizuire formulată

de revizuentul Ș.I.Ș. împotriva deciziei nr. 2451 din 19 iunie 2015 a Curții de

Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, pronunțată în Dosarul nr. 2094/98/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

noiembrie 2015.