ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 102/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 476/A din 17 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

I-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții P.G.C.

Gheorgheni și P.G.C. Gheorgheni împotriva sentinței civile nr. 2954 din 13

noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Harghita.

În motivare, curtea de apel a constată că

procedura prevăzută de alin. (3) al art. 37 din Decretul nr. 177/1948 a fost

respectată, astfel încât Încheierea de carte funciară nr. 127/1967 nu este

lovită de nulitate absolută.

A reținut totodată că nu sunt întemeiate

susținerile apelanților referitoare la nevalabilitatea titlului statului, care

ar decurge din neconcordanța Decretului nr. 177/1948 cu Constituția de la

acea vreme. Dimpotrivă, acest act normativ a prevăzut libertatea religioasă,

reglementând, de altfel, regimul juridic al cultelor religioase până în anul

2006, așadar și după căderea regimului comunist, fiind abrogat de Legea nr. 489/2006

privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

Prin urmare, titlul în baza căruia bunul a

fost înscris în cartea funciară este legea, Decretul nr. 177/1948, care este un

act normativ valabil și constituțional.

Din perspectiva celor reținute anterior,

curtea de apel a constatat că nu este incidentă niciuna din ipotezele

reglementate de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 489/2006, imobilul nefiind nici

confiscat abuziv de stat și nici preluat fără titlu.

A reținut și că sunt aplicabile în cauză și

dispozițiile art. 32 din Decretul - Lege nr. 115/1938, conform cărora dacă în

cartea funciară s-a înscris un drept real în favoarea unei persoane, se prezumă

că dreptul există în folosul ei, iar dacă un drept s-a radiat din cartea

funciară, se prezumă că acel drept nu există.

S-a reținut și că împrejurarea că Biserica

greco-catolică a fost din nou recunoscută oficial prin Decretul-Lege nr. 126/1990

nu este de natură să justifice nevalabilitatea titlului în baza căruia s-a

efectuat înscrierea în cartea funciară în favoarea bisericii ortodoxe.

Instanța a arătat că, prin Decretul nr. 358

din 2 decembrie 1948, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 13 din

Decretul nr. 177/1948, încetarea existenței cultului greco-catolic.

Curtea a constatat că după decembrie 1948

erau aplicabile dispozițiile art. 36 din Decretul nr. 177/1948, conform cărora

averea cultelor a căror recunoaștere a fost retrasă aparține de drept statului,

fiind o prevedere specială care are în vedere ipoteza particulară a retragerii

recunoașterii unui cult religios.

Instanța de apel a reținut că dispozițiile art.

2 din Decretul nr. 126/1990 nu sunt aplicabile în speță, întrucât ele se referă

la bunurile preluate de către stat prin efectul Decretului nr. 358/1948,

respectiv ca urmare a retragerii recunoașterii cultului greco-catolic, ceea ce

nu este cazul în speța de față.

Pe de altă parte, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 3 ale Decretului nr. 126/1990, care se referă la situația

juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut

B.R.U.R. (greco-catolică) și au fost preluate de B.O.R., fiind avută în vedere

în această ipoteză situația imobilelor preluate de parohii în baza art. 37 din

Decretul nr. 177/1948, așadar anterior retragerii recunoașterii cultului

greco-catolic prin Decretul nr. 358/1948.

Împotriva acestei decizii reclamanții P.G.C.

Gheorgheni și P.G.C. Gheorgheni au declarat recurs, în cuprinsul căruia au

arătat că decizia curții de apel este pronunțată cu aplicarea greșită a legii,

iar motivele soluției date sunt străine de natura pricinii.

La data de 10 noiembrie 2014 cererea de

recurs formulată de reclamanții P.G.C. Gheorgheni și P.G.C. Gheorgheni

împotriva Deciziei civile nr. 476/A din 17 iunie 2015 pronunțată de Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția I-a civilă, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă.

La data de 14 septembrie 2015 instanța de

judecată a pus în vedere recurenților reclamanți să precizeze, în scris, care

este valoarea impozabilă a imobilelor revendicate, cu dovezi în acest sens,

conform legislației fiscale, cu respectarea art. 104 alin. (1) C. proc. civ. raportat

la art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Urmare a răspunsului dat de aceștia, în

sensul că nu dețin aceste date, nefiind proprietarii imobilului, instanța a

dispus efectuarea unei adrese către municipiul Gheorgheni - Serviciul Financiar.

În consecință, la data de 26 noiembrie 2015, municipiul

Gheorgheni - Serviciul Financiar a depus la dosar o adresă, prin care a indicat

valoarea impozabilă a imobilelor revendicate ca fiind: Casa parohială, înscrisă

în C.F., la suma de 33.000 lei și Biserică, înscrisă în C.F., la suma de

150.000 lei.

La data de 29 octombrie 2015 a fost întocmit

raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit

de membrii completului de judecată, iar la data de 12 noiembrie 2015 s-a dispus

comunicarea raportului către părțile în litigiu.

Conform dovezilor aflate la filele 83 - 85

din dosar, raportul a fost comunicat părților, la data de 19 noiembrie 2015.

La data de 23 noiembrie 2015 intimații pârâți

au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului,

ca inadmisibil.

La data de 2 decembrie 2015 recurenții

reclamanți au depus la dosar punct de vedere la raport, prin care au contestat

valoarea imobilelor indicată de municipiul Gheorgheni - Serviciul Financiar.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să

îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

La data de 17 aprilie 2013 reclamanții P.G.C.

Gheorgheni P.G.C. Gheorgheni au înregistrat pe rolul Judecătoriei Gheorgheni

cererea de chemare în judecată, ce face obiectul prezentului dosar, prin care

au solicitat să li se restituie biserica, casă parohială, casa cantorului și

terenuri aferente, preluate prin Legea nr. 117/1948 și Legii nr. 127/1967.

Ulterior, acțiunea a fost completată, solicitându-se

următoarele:

1+2. să se constate că doua imobile C.F. și

teren este intabulat în favoarea pârâtei fără titlu legal.

baza cărora s-a dispus intabularea.

înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor.

Înalta Curte a constatat că obiectul

prezentului dosar îl reprezintă, conform precizării depuse la fila 17 din

dosarul de fond, o acțiune în revendicarea bisericii și a casei parohiale,

situate în Gheorgheni, județul Harghita și preluate prin Legea nr. 117/1948 și

Legea nr. 127/1967.

Urmare adresei din data de 9 octombrie 2015,

emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I-a civilă, Serviciul

Financiar al municipiului Gheorgheni a depus la dosar adresa din data de 26

noiembrie 2015, prin care a indicat valoarea impozabilă a imobilelor

revendicate ca fiind: Casa parohială, înscrisă în C.F., la suma de 33.000 lei

și Biserică, înscrisă în C.F., la suma de 150.000 lei.

Așadar, Înalta Curte a constatat că valoarea

impozabilă a imobilelor revendicate este în sumă totală de 183.000 lei.

Prin punctul de vedere la raport, biserica

catolică a arătat că, în opinia sa, valoarea impozabilă ar fi mai mare decât

cea indicată de Serviciul Financiar.

Înalta Curte nu va avea în vedere această

opinie a recurentei, față de împrejurarea că recurentei i s a pus în

vedere să indice valoarea imobilelor, adresă la care recurente a răspuns că nu

deține date și că administrația financiară refuză să îi pună la

dispoziție orice detalii.

Ca urmare, Înalta Curte a dispus efectuarea

unei adrese către Serviciul Financiar al Municipiului Gheorgheni, în aplicarea

dispozițiilor art. 104 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, susținerile recurentei

reclamante privind o altă valoarea a casei parohiale și a biserciii care

fac obeictul prezentului dosar nu au fost dovedite de vreun înscris, așa

cum prevede art. 249 C. proc. civ. În consecință, Înalta Curte va avea în

vedere valoarea casei parohiale și a bisercii, indicată de Serviciul

Financiar al municipiului Gheorgheni.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.,

sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum

și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. „nu

sunt supuse recursului (…) alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la

500.000 lei inclusiv”.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul

că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute

de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac

prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional,

dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin

care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege,

dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu

respectarea acesteia.

În raport de dispozițiile legale anterior

menționate, prin Decizia civilă nr. 476/A din 17 iunie 2015 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I-a civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu

este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta Curte urmează să

respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții P.G.C.

Gheorghieni și P.G.C. Gheorghieni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat

de reclamanții P.G.C. Gheorgheni și P.G.C. Gheorgheni împotriva Deciziei civile

nr. 476/A din 17 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I

civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21

ianuarie 2016.