ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 102/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 476/A din 17 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții P.G.C. Gheorgheni și P.G.C. Gheorgheni împotriva sentinței civile nr. 2954 din 13 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Harghita. În motivare, curtea de apel a constată că procedura prevăzută de alin. (3) al art. 37 din Decretul nr. 177/1948 a fost respectată, astfel încât Încheierea de carte funciară nr. 127/1967 nu este lovită de nulitate absolută. A reținut totodată că nu sunt întemeiate susținerile apelanților referitoare la nevalabilitatea titlului statului, care ar decurge din neconcordanța Decretului nr. 177/1948 cu Constituția de la acea vreme.

Dimpotrivă, acest act normativ a prevăzut libertatea religioasă, reglementând, de altfel, regimul juridic al cultelor religioase până în anul 2006, așadar și după căderea regimului comunist, fiind abrogat de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Prin urmare, titlul în baza căruia bunul a fost înscris în cartea funciară este legea, Decretul nr. 177/1948, care este un act normativ valabil și constituțional. Din perspectiva celor reținute anterior, curtea de apel a constatat că nu este incidentă niciuna din ipotezele reglementate de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 489/2006, imobilul nefiind nici confiscat abuziv de stat și nici preluat fără titlu.

A reținut și că sunt aplicabile în cauză și dispozițiile art. 32 din Decretul - Lege nr. 115/1938, conform cărora dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în favoarea unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, iar dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există. S-a reținut și că împrejurarea că Biserica greco-catolică a fost din nou recunoscută oficial prin Decretul-Lege nr. 126/1990 nu este de natură să justifice nevalabilitatea titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea în cartea funciară în favoarea bisericii ortodoxe. Instanța a arătat că, prin Decretul nr. 358 din 2 decembrie 1948, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 13 din Decretul nr. 177/1948, încetarea existenței cultului greco-catolic.

Curtea a constatat că după decembrie 1948 erau aplicabile dispozițiile art. 36 din Decretul nr. 177/1948, conform cărora averea cultelor a căror recunoaștere a fost retrasă aparține de drept statului, fiind o prevedere specială care are în vedere ipoteza particulară a retragerii recunoașterii unui cult religios. Instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 2 din Decretul nr. 126/1990 nu sunt aplicabile în speță, întrucât ele se referă la bunurile preluate de către stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, respectiv ca urmare a retragerii recunoașterii cultului greco-catolic, ceea ce nu este cazul în speța de față. Pe de altă parte, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 ale Decretului nr. 126/1990, care se referă la situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut B.R.U.R.

(greco-catolică) și au fost preluate de B.O.R., fiind avută în vedere în această ipoteză situația imobilelor preluate de parohii în baza art. 37 din Decretul nr. 177/1948, așadar anterior retragerii recunoașterii cultului greco-catolic prin Decretul nr. 358/1948. Împotriva acestei decizii reclamanții P.G.C. Gheorgheni și P.G.C. Gheorgheni au declarat recurs, în cuprinsul căruia au arătat că decizia curții de apel este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, iar motivele soluției date sunt străine de natura pricinii. La data de 10 noiembrie 2014 cererea de recurs formulată de reclamanții P.G.C. Gheorgheni și P.G.C. Gheorgheni împotriva Deciziei civile nr. 476/A din 17 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I-a civilă, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

La data de 14 septembrie 2015 instanța de judecată a pus în vedere recurenților reclamanți să precizeze, în scris, care este valoarea impozabilă a imobilelor revendicate, cu dovezi în acest sens, conform legislației fiscale, cu respectarea art. 104 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. Urmare a răspunsului dat de aceștia, în sensul că nu dețin aceste date, nefiind proprietarii imobilului, instanța a dispus efectuarea unei adrese către municipiul Gheorgheni - Serviciul Financiar. În consecință, la data de 26 noiembrie 2015, municipiul Gheorgheni - Serviciul Financiar a depus la dosar o adresă, prin care a indicat valoarea impozabilă a imobilelor revendicate ca fiind: Casa parohială, înscrisă în C.F., la suma de 33.000 lei și Biserică, înscrisă în C.F., la suma de 150.000 lei.

La data de 29 octombrie 2015 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, iar la data de 12 noiembrie 2015 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu. Conform dovezilor aflate la filele 83 - 85 din dosar, raportul a fost comunicat părților, la data de 19 noiembrie 2015. La data de 23 noiembrie 2015 intimații pârâți au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil. La data de 2 decembrie 2015 recurenții reclamanți au depus la dosar punct de vedere la raport, prin care au contestat valoarea imobilelor indicată de municipiul Gheorgheni - Serviciul Financiar.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: La data de 17 aprilie 2013 reclamanții P.G.C. Gheorgheni P.G.C. Gheorgheni au înregistrat pe rolul Judecătoriei Gheorgheni cererea de chemare în judecată, ce face obiectul prezentului dosar, prin care au solicitat să li se restituie biserica, casă parohială, casa cantorului și terenuri aferente, preluate prin Legea nr. 117/1948 și Legii nr. 127/1967. Ulterior, acțiunea a fost completată, solicitându-se următoarele: 1+2. să se constate că doua imobile C.F. și teren este intabulat în favoarea pârâtei fără titlu legal. 3. să se constate nulitatea titlurilor în baza cărora s-a dispus intabularea.

4. anularea înscrierilor de C.F. 5. repunerea în situația anterioară și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor. 6. obligarea pârâtului la predarea imobilului. Înalta Curte a constatat că obiectul prezentului dosar îl reprezintă, conform precizării depuse la fila 17 din dosarul de fond, o acțiune în revendicarea bisericii și a casei parohiale, situate în Gheorgheni, județul Harghita și preluate prin Legea nr. 117/1948 și Legea nr. 127/1967. Urmare adresei din data de 9 octombrie 2015, emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I-a civilă, Serviciul Financiar al municipiului Gheorgheni a depus la dosar adresa din data de 26 noiembrie 2015, prin care a indicat valoarea impozabilă a imobilelor revendicate ca fiind: Casa parohială, înscrisă în C.F., la suma de 33.000 lei și Biserică, înscrisă în C.F., la suma de 150.000 lei.

Așadar, Înalta Curte a constatat că valoarea impozabilă a imobilelor revendicate este în sumă totală de 183.000 lei. Prin punctul de vedere la raport, biserica catolică a arătat că, în opinia sa, valoarea impozabilă ar fi mai mare decât cea indicată de Serviciul Financiar. Înalta Curte nu va avea în vedere această opinie a recurentei, față de împrejurarea că recurentei i s a pus în vedere să indice valoarea imobilelor, adresă la care recurente a răspuns că nu deține date și că administrația financiară refuză să îi pună la dispoziție orice detalii. Ca urmare, Înalta Curte a dispus efectuarea unei adrese către Serviciul Financiar al Municipiului Gheorgheni, în aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (1) C. proc.

civ. Așadar, susținerile recurentei reclamante privind o altă valoarea a casei parohiale și a biserciii care fac obeictul prezentului dosar nu au fost dovedite de vreun înscris, așa cum prevede art. 249 C. proc. civ. În consecință, Înalta Curte va avea în vedere valoarea casei parohiale și a bisercii, indicată de Serviciul Financiar al municipiului Gheorgheni. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. „nu sunt supuse recursului (…) alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv”. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În raport de dispozițiile legale anterior menționate, prin Decizia civilă nr. 476/A din 17 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I-a civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții P.G.C. Gheorghieni și P.G.C. Gheorghieni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanții P.G.C. Gheorgheni și P.G.C. Gheorgheni împotriva Deciziei civile nr. 476/A din 17 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2016.