ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2516/2015

Asupra cauzei de față,

prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28

noiembrie 2013, modificată în data de 28 martie 2014, reclamantul G.M. a chemat

în judecată pe pârâta Școala A.P. Mărgineni pentru a fi obligată aceasta să îi acorde

gradația de merit corespunzătoare gradului IA începând cu data de 11 ianuarie 2012,

să îi plătească drepturile salariale aferente acestei gradații, cu o dobândă anuală

de 10% calculată de la data de 11 ianuarie 2012 la data plății efective, precum

și daune cominatorii de 1% pe zi. Reclamantul a indicat ca temei de drept al cererii

de chemare în judecată dispozițiile art. 26 alin. (4) și (5) din Legea nr. 284/2010.

Prin decizia civilă

nr. 629 din 06 iulie 2015 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantul G.M. împotriva sentinței civile nr. 31 din 12

ianuarie 2014 a Tribunalului Bacău, prin care s-a respins acțiunea formulată de

reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri

definitive a declarat recurs reclamantul G.M. ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 24 august 2015.

Învestită cu soluționarea

căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat,

la data de 17 septembrie 2015, la întocmirea raportului privind admisibilitatea

în principiu a recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C.

proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C4,

la data de 17 septembrie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea

să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate

la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului

a fost comunicat părților.

La data de 28

septembrie 2015, a fost primit punctul de vedere al recurentului G.M. la raportul

asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care acesta a susținut că

procesul derulat în faza apelului nu a fost echitabil, a fost încălcată legislația

învățământului și ignorate probele de care s-a folosit în dovedirea pretențiilor

sale. Totodată, a susținut că nu este constituțională prevederea din C. proc. civ.

prin care în litigiile de muncă a fost suprimată calea de atac a recursului.

Constatându-se încheiată

această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată

în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru

judecarea recursului la data de 12 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin.

(5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților, când analizând

cauza cu care a fost învestită Înalta Curte a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția

de neconstituționalitate invocată de recurent prin punctul de vedere la raportul

asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide

asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial

privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar, potrivit

alin. (3) al aceluiași articol, nu pot

face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o

decizie anterioară a Curții Constituționale.

Conform art. 29 alin.

(4) din lege, s

esizarea

Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția

de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere

ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse

de părți.

În cauza de față, în raport

de dispozițiile legale incidente, Înalta constată că este inadmisibilă sesizarea

Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, față

de împrejurarea că recurentul nu a arătat norma constituțională pretins încălcată

de textele legale criticate drept neconstituționale, nu a realizat o motivare propriu-zisă

a excepției invocate, nu a adus argumente juridice în favoarea neconstituționalității,

relevante și din perspectiva admisibilității cererii de sesizare.

În acest sens, Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 57/200, a reținut că potrivit art. 12 alin.

(2) din aceeași lege, orice sesizare trebuie motivată, altminteri ar însemna ca

jurisdicția constituțională să se substituie părții în ceea ce privește invocarea

motivului de neconstituționalitate, exercitând astfel sub acest aspect un control

din oficiu, ceea ce este inadmisibil atâta timp cât controlul pe calea excepției

de neconstituționalitate nu se poate exercita decât la sesizare.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992 de organizare și funcționare a Curții Constituționale,

nefiind indicată norma constituțională aflată în contradicție cu normele procedurale

civile privitoare la căile de atac ale hotărârilor judecătorești, având în vedere

că excepția nu este susținută de argumente și/sau dovezi, așa cum se prevede la

alin. (4) din textul anterior menționat, va respinge cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul G.M.,

ca inadmisibilă.

Analizând recursul formulat,

Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speță, prin decizia

civilă nr. 629 din 06 iulie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G.M. împotriva sentinței civile nr.

31 din 12 ianuarie 2014 a Tribunalului Bacău, prin care s-a respins acțiunea formulată

de reclamant, ca neîntemeiată având ca obiect drepturi salariale.

Potrivit art. 634

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele

de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Cum obiectul prezentului

dosar îl reprezintă un litigiu de muncă, față de cele sus menționate, decizia civilă

nr. 629 din 06 iulie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, atacată cu recurs

în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute

de dispozițiile art. 461 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor

art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor

de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui

text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi

decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac nu pot exista

în afara legii.

Această regulă are valoare

de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele

procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute

de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea

acesteia.

În consecință, Înalta

Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.M.

împotriva deciziei nr. 629 din 06 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul G.M. împotriva deciziei nr. 629 din 6 iulie 2015

a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2015.