ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2263/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă sub nr. 54560/3/2010 la 12 noiembrie 2010, reclamanta SC U.S.C. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC S.I.E. SRL, SC S.E. SRL și SC R. SRL, solicitând evacuarea acestora din spațiile comerciale deținute în incinta magazinului U.S.C. din București, Piața U., sector 3. Prin cererea de întregire a acțiunii înregistrată la nr. 21 decembrie 2011, reclamanta a precizat că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta SC S.M. SRL, solicitând obligarea la lăsarea în deplină proprietate și posesie de către această pârâtă, precum și de toate celelalte trei pârâte a imobilului proprietatea sa, situat la adresa menționată.

Reclamanta a invocat în drept dispozițiile art. 480 și urm. C. civ. În apărare, pârâta SC S.M. SRL a invocat faptul că titlul său de proprietate cu privire la cele trei spații comerciale este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 încheiat cu SC U.S.C. SA. Totodată, intimatele pârâte SC S.I.E. SRL, SC S.E. SRL, SC R. SRL și SC T.E. SRL au susținut că ocupă cele trei spații comerciale în baza unor contracte de închiriere încheiate cu pârâta SC S.M. SRL, proprietara respectivelor spații comerciale. Prin cererea înregistrată sub nr. 6274/2010, aceeași reclamantă a chemat în judecată pe pârâta SC S.I.E. SRL, solicitând ca, pe cale de ordonanță președințială, în temeiul art. 581 C. proc.

civ., să se dispună evacuarea din spațiul situat în magazinul U.S.C. SA, în suprafață de 5 mp, până la soluționarea Dosarului nr. 54560/3/2010. La termenul de judecată din 12 ianuarie 2011, reclamanta a modificat temeiul de drept al cererii, arătând că solicită evacuarea pârâtei din spațiul menționat în temeiul art. 480 C. civ. La termenul de judecată din 20 aprilie 2011, tribunalul, în temeiul art. 163 C. proc. civ. a admis excepția de litispendență între cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 62741/3/2010 și cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010. Prin cererea înregistrată la aceeași instanță sub nr. 62742/3/2010, reclamanta SC U.S.C. SA a chemat în judecată pe pârâta SC S.E.

SRL, solicitând pe cale de ordonanță președințială, în temeiul art. 581 C. proc. civ., evacuarea pârâtei din spațiul comercial de 6 mp situat în incinta magazinului, până la soluționarea în fond a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială. La termenul de judecată din 24 ianuarie 2011, reclamanta a modificat temeiul de drept al cererii, arătând că solicită pe calea dreptului comun evacuarea pârâtei din spațiul comercial menționat. La 7 februarie 2011, pârâta SC S.E. SRL a formulat cerere de chemare în garanție a SC S.M. SRL, solicitând instanței ca, în cazul în care va cădea în pretenții, chemata în garanție să suporte consecințele decurgând din aceasta.

La 7 martie 2011, reclamanta a completat acțiunea, arătând că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta SC T.E., pentru ca instanța să dispună evacuarea acestei pârâte din spațiul în litigiu. La termenul de judecată din 16 mai 2011, tribunalul a admis excepția de litispendență a prezentei cauze ce formează obiectul Dosarului nr. 5456/3/2010, în temeiul art. 163 C. proc. civ. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. 773/3/2011, aceeași reclamantă a solicitat ca, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună evacuarea pârâtei R. SRL din spațiul comercial în suprafață de 12,54 mp situat la parterul magazinului U.S.C., pe care îl ocupă fără titlu, până la soluționarea în fond a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010 pe rolul aceleiași instanțe.

La termenul de judecată din 19 ianuarie 2011 reclamanta a modificat cererea, arătând că solicită ca evacuarea pârâtei să se dispună pe calea dreptului comun, conform art. 480 C. civ. Prin încheierea de la termenul din 21 decembrie 2011, tribunalul a admis excepția de litispendență între cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 773/3/2011 și cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010. La 21 decembrie 2011, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată a pârâtei SC S.M. SRL, solicitând ca instanța să dispună lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie de către această pârâtă, și de către toate celelalte trei pârâte, a imobilului proprietatea sa, situat în Piața U., sector 3, în temeiul art. 480 C. civ.

Pârâtele SC S.E. SRL și SC S.I.E. SRL au precizat că renunță la judecata cererilor de chemare în garanție, iar la termenul de judecată din data de 30 mai 2012 au invocat excepția de necompetență materială a tribunalului în temeiul art. 2 C. proc. civ., în raport de valoarea obiectului litigiului. Pentru stabilirea valorii litigiului, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize conform art. 5 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/2997. La termenul de judecată din 23 octombrie 2013, tribunalul a respins excepția de necompetență materială în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., constatând că valoarea spațiilor revendicate depășește suma de 100.000 lei conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

La termenul de judecată din 29 ianuarie 2014 a formulat cerere de intervenție SC A.N.S. SA, solicitând admiterea cererii de chemare în judecată, arătând că a încheiat cu reclamanta contract de închiriere având ca obiect spațiul în litigiu de 12,54 mp. Tribunalul a calificat cererea ca fiind o cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantei și a admis-o în principiu conform art. 49 C. proc. civ. Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 2610 din 21 mai 2014, a respins cererea principală formulată de reclamanta SC U.S.C. SA împotriva pârâtelor SC S.I.E. SRL, SC S.E. SRL, SC R. SRL, SC S.M. SRL și SC A.N.S. SA ca nefondată, precum și cererea de intervenție accesorie.

S-a respins cererea pârâtei SC S.M. SRL privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. S-a luat act că pârâtele SC S.E. SRL și SC S.I.E. SRL au renunțat la cererea de chemare în garanție a SC S.M. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că la data de 31 martie 1994 a fost emis în temeiul Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 815/1992 certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru Societatea Comercială pentru desfacerea de mărfuri alimentare și industriale U.C. pentru terenul în suprafață de 17.274,621 mp. Prin Încheierea nr. 11317 din 1 iulie 2002 emisă de OCPI - DCPI sector 3 a fost întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor din București, Str. Piața U. sector 3, în temeiul certificatului de atestare menționat.

Ulterior, prin Încheierea nr. 2599 din 3 februarie 2005 s-a dispus rectificarea denumirii proprietarului în SC U.S.C. SA, conform actului adițional din 12 ianuarie 2004. Contrar susținerilor reclamantului, în sensul că actul de vânzare-cumpărare din 14 mai 1997 încheiat cu pârâta SC S.M. SRL, în calitate de cumpărător nu a avut ca obiect și construcțiile revendicate în cauză, tribunalul a constatat că prin acest contract reclamanta a transferat dreptul de proprietate și asupra construcțiilor și nu doar asupra terenurilor. În consecință, tribunalul a apreciat că cererea reclamantei este nefondată, câtă vreme pârâta SC S.M. SRL este titularul dreptului de proprietate asupra spațiilor comerciale revendicate, iar pârâtele SC S.I.E.

SRL, SC T.E. SRL și SC R. SRL sunt titularele dreptului de folosință asupra spațiilor revendicate, drept ce le-a fost transmis de pârâta SC S.M. SRL, prin contractele de închiriere din 3 ianuarie 2007, din 4 decembrie 1997, din 14 februarie 2005 și respectiv din 1 decembrie 2007. Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanta SC U.S.C. SA și intervenienta SC A.N.S. SA. La 26 martie 2015, reclamanta apelantă SC U.S.C. SA a formulat cerere de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 7726/3/2015 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă, având ca obiect acțiunea în constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 la BNP M.M., încheiat cu pârâta SC S.M.

SRL, pentru nesocotirea dispozițiilor de ordine publică ale legislației privatizării societăților cu capital de stat (fraudă la lege) și, în consecință, revenirea la situația anterioară. Cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținându-se că dezlegarea prezentei cauze atârnă în tot de existența sau inexistența dreptului de proprietate al intimatei pârâte asupra spațiilor revendicate, de valabilitatea sau nevalabilitatea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997, invocat de aceasta ca titlu de proprietate. În dovedirea cererii de suspendare, apelanta reclamantă a depus certificat de grefă eliberat de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, precum și copia acțiunii ce face obiectul Dosarului nr. 7726/3/2015.

Prin Încheierea din 23 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis cererea de suspendare formulată de apelanta reclamantă și, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății apelurilor până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. 7726/3/2015 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă. Prin considerentele acestei încheieri, curtea de apel a apreciat că dezlegarea cauzei atârnă de soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la valabilitatea Contractului autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 încheiat de intimata-pârâtă SC S.M. SRL și apelanta reclamantă.

S-a considerat că împrejurarea că a mai existat anterior un dosar având ca obiect tot constatarea nulității absolute a Contractului autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 nu poate conduce la o altă concluzie întrucât, în cadrul acestui dosar, motivele de nulitate absolută invocate au fost lipsa obiectului și cauza ilicită, așa cum rezultă din decizia și cauza ilicită, așa cum rezultă din Decizia nr. 281 din 30 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. 18970/3/2011. Or, Dosarul nr. 7726/3/2015 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă are o altă cauză, motivul de nulitate absolută invocat fiind frauda la lege, respectiv nesocotirea dispozițiilor de ordine publică ale legislației privatizării societăților comerciale cu capital de stat.

Totodată, s-a constatat că nu prezintă relevanță nici faptul că Dosarul nr. 7726/3/2015 se află în fraudarea de regularizare, întrucât aceasta este o etapă în cadrul procesului civil, declanșat în momentul în care instanța de judecată a fost sesizată cu cererea de chemare în judecată. Împotriva încheierii menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâtele SC S.I.E. SRL, SC S.E. SRL, SC R. SRL, SC T.E. SRL și SC S.M. SRL, solicitând trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Dezvoltând motivele de recurs, pârâtele au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că suspendarea nu este în interesul soluționării cauzei, iar acțiunea aflată pe rolul Tribunalului București, declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, ce face obiectul Dosarului nr. 7726/3/2015 are caracter șicanatoriu și este ulterioară prezentei acțiuni.

S-a precizat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în condițiile în care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect teren neconstruit și nu există nicio legătură între această cauză și dosarul de față. S-a învederat că dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. au caracter facultativ, astfel că, având în vedere existența mai multor litigii în curs între părți, suspendarea nu era oportună. Examinând criticile invocate de pârâtele recurente, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Este nefondată critica recurenților referitoare la neîndeplinirea condițiilor suspendării, prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., motivat de faptul că între cele două litigii nu ar exista nicio legătură. În Dosarul nr. 7726/3/2015 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă este pusă în discuție valabilitatea titlului invocat de pârâta recurentă SC S.M. SRL, în dovedirea dreptului de proprietate asupra celor trei spații comerciale revendicate de reclamanta intimată SC U.S.C. SA. În condițiile în care Contractul de vânzare-cumpărare nr. 166 din 14 mai 1997 a cărui nulitate absolută s-a solicitat să se constate în dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea, are ca obiect terenul construit în proprietatea exclusivă, în suprafață de 160,75 mp și cotele indivize aferente în suprafață de 151,48 mp, reprezentând căi de acces la spațiul comercial edificat de SC S.M.

SRL, s-a reținut corect de către instanța de apel că măsura suspendării este justificată. Astfel, stabilirea drepturilor părților asupra imobilului în litigiu, este determinantă în dezlegarea pricinii referitoare la revendicare, fiind îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ. Într-adevăr, suspendarea reglementată de dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. reprezintă un caz de suspendare facultativă a judecății. Împrejurarea că se lasă instanței de către legiuitor un drept de apreciere asupra oportunității luării măsurii suspendării judecății, afirmându-se posibilitatea, iar nu obligativitatea suspendării nu poate conduce la o altă concluzie decât aceea că măsura se impune a fi luată ori de câte ori este vădit că dezlegarea pricinii depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul altei judecăți.

În speță, s-a dovedit că se poartă o altă judecată care privește existența unor chestiuni prejudiciale, a căror soluționare ar avea o influență hotărâtoare asupra soluționării prezentei cauze, putând fi invocată cu putere de lucru judecat. Nefondată este și critica formulată prin motivele de recurs ale pârâtelor în sensul că suspendarea nu este în interesul soluționării cauzei, deoarece acțiunea de pe rolul Tribunalului București, declinată în favoarea Judecătoriei sectorului 3, ce face obiectul Dosarului nr. 7726/3/2015 ar avea caracter șicanator, fiind ulterioară prezentei acțiuni. Cea de-a doua condiție impusă de dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. este aceea ca procesul ce are ca obiect chestiunea prejudicială să fie în curs de judecată, în sensul de a nu fi fost el însuși suspendat.

Dispozițiile legale în discuție nu fac nicio distincție cu privire la momentul introducerii acțiunii ce face obiectul acestei judecății, respectiv înainte sau după declanșarea judecății litigiului a cărui suspendare se solicită. Față de aceste considerente, fiind întrunite cumulativ ambele condiții prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel București a apreciat corect asupra oportunității suspendării, ca măsură de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că motivele invocate sunt nefondate, raportat la cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul pârâților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții SC S.M. SRL, SC T.E. SRL, SC S.I.E. SRL, SC S.E. SRL, SC R. SRL împotriva încheierii de ședință din 23 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în Dosarul nr. 54560/3/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2015. Procesat de GGC - NN