ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.10.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2263/2015

HOTĂRÂRE
20.10.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2263/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

București, secția a VI-a civilă sub nr. 54560/3/2010 la 12 noiembrie 2010,

reclamanta SC U.S.C. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC S.I.E. SRL, SC S.E.

SRL și SC R. SRL, solicitând evacuarea acestora din spațiile comerciale

deținute în incinta magazinului U.S.C. din București, Piața U., sector 3.

Prin cererea de

întregire a acțiunii înregistrată la nr. 21 decembrie 2011, reclamanta a

precizat că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta SC S.M. SRL, solicitând

obligarea la lăsarea în deplină proprietate și posesie de către această pârâtă,

precum și de toate celelalte trei pârâte a imobilului proprietatea sa, situat

la adresa menționată.

Reclamanta a invocat

în drept dispozițiile art. 480 și urm. C. civ.

În apărare, pârâta SC

S.M. SRL a invocat faptul că titlul său de proprietate cu privire la cele trei

spații comerciale este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 încheiat cu SC U.S.C. SA.

Totodată, intimatele

pârâte SC S.I.E. SRL, SC S.E. SRL, SC R. SRL și SC T.E. SRL au susținut că

ocupă cele trei spații comerciale în baza unor contracte de închiriere

încheiate cu pârâta SC S.M. SRL, proprietara respectivelor spații comerciale.

Prin cererea

înregistrată sub nr. 6274/2010, aceeași reclamantă a chemat în judecată pe

pârâta SC S.I.E. SRL, solicitând ca, pe cale de ordonanță președințială, în

temeiul art. 581 C. proc. civ., să se dispună evacuarea din spațiul situat în

magazinul U.S.C. SA, în suprafață de 5 mp, până la soluționarea Dosarului nr.

54560/3/2010.

La termenul de judecată

din 12 ianuarie 2011, reclamanta a modificat temeiul de drept al cererii,

arătând că solicită evacuarea pârâtei din spațiul menționat în temeiul art. 480

La termenul de

judecată din 20 aprilie 2011, tribunalul, în temeiul art. 163 C. proc. civ. a

admis excepția de litispendență între cauza ce formează obiectul Dosarului nr.

62741/3/2010 și cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010.

Prin cererea

înregistrată la aceeași instanță sub nr. 62742/3/2010, reclamanta SC U.S.C. SA

a chemat în judecată pe pârâta SC S.E. SRL, solicitând pe cale de ordonanță

președințială, în temeiul art. 581 C. proc. civ., evacuarea pârâtei din spațiul

comercial de 6 mp situat în incinta magazinului, până la soluționarea în fond a

cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială.

La termenul de

judecată din 24 ianuarie 2011, reclamanta a modificat temeiul de drept al

cererii, arătând că solicită pe calea dreptului comun evacuarea pârâtei din spațiul

comercial menționat.

La 7 februarie 2011,

pârâta SC S.E. SRL a formulat cerere de chemare în garanție a SC S.M. SRL,

solicitând instanței ca, în cazul în care va cădea în pretenții, chemata în

garanție să suporte consecințele decurgând din aceasta.

La 7 martie 2011,

reclamanta a completat acțiunea, arătând că înțelege să cheme în judecată și pe

pârâta SC T.E., pentru ca instanța să dispună evacuarea acestei pârâte din

spațiul în litigiu.

La termenul de

judecată din 16 mai 2011, tribunalul a admis excepția de litispendență a

prezentei cauze ce formează obiectul Dosarului nr. 5456/3/2010, în temeiul art.

163 C. proc. civ.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr.

773/3/2011, aceeași reclamantă a solicitat ca, pe cale de ordonanță

președințială, să se dispună evacuarea pârâtei R. SRL din spațiul comercial în

suprafață de 12,54 mp situat la parterul magazinului U.S.C., pe care îl ocupă

fără titlu, până la soluționarea în fond a cauzei ce face obiectul Dosarului nr.

54560/3/2010 pe rolul aceleiași instanțe.

La termenul de

judecată din 19 ianuarie 2011 reclamanta a modificat cererea, arătând că

solicită ca evacuarea pârâtei să se dispună pe calea dreptului comun, conform

art. 480 C. civ.

Prin încheierea de la

termenul din 21 decembrie 2011, tribunalul a admis excepția de litispendență

între cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 773/3/2011 și cauza ce formează

obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010.

La 21 decembrie 2011,

reclamanta a completat cererea de chemare în judecată a pârâtei SC S.M. SRL,

solicitând ca instanța să dispună lăsarea în deplină proprietate și liniștită

posesie de către această pârâtă, și de către toate celelalte trei pârâte, a

imobilului proprietatea sa, situat în Piața U., sector 3, în temeiul art. 480

Pârâtele SC S.E. SRL

și SC S.I.E. SRL au precizat că renunță la judecata cererilor de chemare în

garanție, iar la termenul de judecată din data de 30 mai 2012 au invocat

excepția de necompetență materială a tribunalului în temeiul art. 2 C. proc.

civ., în raport de valoarea obiectului litigiului.

Pentru stabilirea

valorii litigiului, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize conform art.

5 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/2997.

La termenul de

judecată din 23 octombrie 2013, tribunalul a respins excepția de necompetență

materială în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

constatând că valoarea spațiilor revendicate depășește suma de 100.000 lei

conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

La termenul de

judecată din 29 ianuarie 2014 a formulat cerere de intervenție SC A.N.S. SA,

solicitând admiterea cererii de chemare în judecată, arătând că a încheiat cu

reclamanta contract de închiriere având ca obiect spațiul în litigiu de 12,54

mp.

Tribunalul a

calificat cererea ca fiind o cerere de intervenție accesorie în favoarea

reclamantei și a admis-o în principiu conform art. 49 C. proc. civ.

Tribunalul București,

secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 2610 din 21 mai 2014, a respins cererea

principală formulată de reclamanta SC U.S.C. SA împotriva pârâtelor SC S.I.E.

SRL, SC S.E. SRL, SC R. SRL, SC S.M. SRL și SC A.N.S. SA ca nefondată, precum

și cererea de intervenție accesorie.

S-a respins cererea

pârâtei SC S.M. SRL privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de

judecată.

S-a luat act că

pârâtele SC S.E. SRL și SC S.I.E. SRL au renunțat la cererea de chemare în

garanție a SC S.M. SRL.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că la data de 31 martie 1994 a fost emis

în temeiul Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 815/1992 certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru Societatea Comercială pentru

desfacerea de mărfuri alimentare și industriale U.C. pentru terenul în

suprafață de 17.274,621 mp.

Prin Încheierea nr.

11317 din 1 iulie 2002 emisă de OCPI - DCPI sector 3 a fost întabulat în cartea

funciară dreptul de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor din

București, Str. Piața U. sector 3, în temeiul certificatului de atestare menționat.

Ulterior, prin

Încheierea nr. 2599 din 3 februarie 2005 s-a dispus rectificarea denumirii

proprietarului în SC U.S.C. SA, conform actului adițional din 12 ianuarie 2004.

Contrar susținerilor

reclamantului, în sensul că actul de vânzare-cumpărare din 14 mai 1997 încheiat

cu pârâta SC S.M. SRL, în calitate de cumpărător nu a avut ca obiect și

construcțiile revendicate în cauză, tribunalul a constatat că prin acest

contract reclamanta a transferat dreptul de proprietate și asupra

construcțiilor și nu doar asupra terenurilor.

În consecință,

tribunalul a apreciat că cererea reclamantei este nefondată, câtă vreme pârâta

SC S.M. SRL este titularul dreptului de proprietate asupra spațiilor comerciale

revendicate, iar pârâtele SC S.I.E. SRL, SC T.E. SRL și SC R. SRL sunt

titularele dreptului de folosință asupra spațiilor revendicate, drept ce le-a

fost transmis de pârâta SC S.M. SRL, prin contractele de închiriere din 3

ianuarie 2007, din 4 decembrie 1997, din 14 februarie 2005 și respectiv din 1

decembrie 2007.

Împotriva sentinței

menționate au declarat apel reclamanta SC U.S.C. SA și intervenienta SC A.N.S.

SA.

La 26 martie 2015,

reclamanta apelantă SC U.S.C. SA a formulat cerere de suspendare a judecății

cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr.

7726/3/2015 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă, având ca obiect

acțiunea în constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 la BNP M.M., încheiat cu pârâta SC S.M.

SRL, pentru nesocotirea dispozițiilor de ordine publică ale legislației

privatizării societăților cu capital de stat (fraudă la lege) și, în

consecință, revenirea la situația anterioară.

Cererea de suspendare

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

susținându-se că dezlegarea prezentei cauze atârnă în tot de existența sau

inexistența dreptului de proprietate al intimatei pârâte asupra spațiilor

revendicate, de valabilitatea sau nevalabilitatea Contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997, invocat de aceasta ca titlu de

proprietate.

În dovedirea cererii

de suspendare, apelanta reclamantă a depus certificat de grefă eliberat de

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, precum și copia acțiunii ce face

obiectul Dosarului nr. 7726/3/2015.

Prin Încheierea din

23 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis cererea

de suspendare formulată de apelanta reclamantă și, în baza art. 244 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății apelurilor până la

soluționarea definitivă a Dosarului nr. 7726/3/2015 al Tribunalului București,

secția a VI-a civilă.

Prin considerentele

acestei încheieri, curtea de apel a apreciat că dezlegarea cauzei atârnă de

soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la valabilitatea Contractului

autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 încheiat de intimata-pârâtă SC S.M.

SRL și apelanta reclamantă.

S-a considerat că

împrejurarea că a mai existat anterior un dosar având ca obiect tot constatarea

nulității absolute a Contractului autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 nu

poate conduce la o altă concluzie întrucât, în cadrul acestui dosar, motivele

de nulitate absolută invocate au fost lipsa obiectului și cauza ilicită, așa

cum rezultă din decizia și cauza ilicită, așa cum rezultă din Decizia nr. 281

din 30 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a II-a civilă în Dosarul nr. 18970/3/2011. Or, Dosarul nr. 7726/3/2015 al

Tribunalului București, secția a VI-a civilă are o altă cauză, motivul de

nulitate absolută invocat fiind frauda la lege, respectiv nesocotirea

dispozițiilor de ordine publică ale legislației privatizării societăților

comerciale cu capital de stat.

Totodată, s-a

constatat că nu prezintă relevanță nici faptul că Dosarul nr. 7726/3/2015 se

află în fraudarea de regularizare, întrucât aceasta este o etapă în cadrul

procesului civil, declanșat în momentul în care instanța de judecată a fost

sesizată cu cererea de chemare în judecată.

Împotriva încheierii

menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâtele SC S.I.E. SRL, SC

S.E. SRL, SC R. SRL, SC T.E. SRL și SC S.M. SRL, solicitând trimiterea cauzei

la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Dezvoltând motivele

de recurs, pârâtele au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând că suspendarea nu este în interesul

soluționării cauzei, iar acțiunea aflată pe rolul Tribunalului București,

declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, ce face obiectul

Dosarului nr. 7726/3/2015 are caracter șicanatoriu și este ulterioară prezentei

acțiuni.

S-a precizat că nu

sunt îndeplinite condițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în condițiile în

care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare având ca obiect teren neconstruit și nu există nicio legătură

între această cauză și dosarul de față.

S-a învederat că

dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. au caracter facultativ, astfel că,

având în vedere existența mai multor litigii în curs între părți, suspendarea

nu era oportună.

Examinând criticile

invocate de pârâtele recurente, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Este nefondată

critica recurenților referitoare la neîndeplinirea condițiilor suspendării,

prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motivat de faptul că între cele

două litigii nu ar exista nicio legătură.

În Dosarul nr.

7726/3/2015 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă este pusă în

discuție valabilitatea titlului invocat de pârâta recurentă SC S.M. SRL, în

dovedirea dreptului de proprietate asupra celor trei spații comerciale

revendicate de reclamanta intimată SC U.S.C. SA.

În condițiile în care

Contractul de vânzare-cumpărare nr. 166 din 14 mai 1997 a cărui nulitate

absolută s-a solicitat să se constate în dosarul în raport de care s-a dispus

suspendarea, are ca obiect terenul construit în proprietatea exclusivă, în

suprafață de 160,75 mp și cotele indivize aferente în suprafață de 151,48 mp,

reprezentând căi de acces la spațiul comercial edificat de SC S.M. SRL, s-a

reținut corect de către instanța de apel că măsura suspendării este

justificată.

Astfel, stabilirea

drepturilor părților asupra imobilului în litigiu, este determinantă în

dezlegarea pricinii referitoare la revendicare, fiind îndeplinite cele două

condiții cumulative prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Într-adevăr,

suspendarea reglementată de dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

reprezintă un caz de suspendare facultativă a judecății.

Împrejurarea că se

lasă instanței de către legiuitor un drept de apreciere asupra oportunității

luării măsurii suspendării judecății, afirmându-se posibilitatea, iar nu

obligativitatea suspendării nu poate conduce la o altă concluzie decât aceea că

măsura se impune a fi luată ori de câte ori este vădit că dezlegarea pricinii

depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept ce face

obiectul altei judecăți.

În speță, s-a dovedit

că se poartă o altă judecată care privește existența unor chestiuni

prejudiciale, a căror soluționare ar avea o influență hotărâtoare asupra

soluționării prezentei cauze, putând fi invocată cu putere de lucru judecat.

Nefondată este și

critica formulată prin motivele de recurs ale pârâtelor în sensul că

suspendarea nu este în interesul soluționării cauzei, deoarece acțiunea de pe

rolul Tribunalului București, declinată în favoarea Judecătoriei sectorului 3,

ce face obiectul Dosarului nr. 7726/3/2015 ar avea caracter șicanator, fiind

ulterioară prezentei acțiuni.

Cea de-a doua

condiție impusă de dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. este aceea ca

procesul ce are ca obiect chestiunea prejudicială să fie în curs de judecată,

în sensul de a nu fi fost el însuși suspendat. Dispozițiile legale în discuție

nu fac nicio distincție cu privire la momentul introducerii acțiunii ce face

obiectul acestei judecății, respectiv înainte sau după declanșarea judecății

litigiului a cărui suspendare se solicită.

Față de aceste

considerente, fiind întrunite cumulativ ambele condiții prevăzute de art. 244

pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel București a apreciat corect asupra

oportunității suspendării, ca măsură de natură să preîntâmpine situațiile în

care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte

nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte va constata că motivele invocate sunt nefondate,

raportat la cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul pârâților ca

nefondat.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâții SC S.M. SRL, SC T.E. SRL, SC S.I.E. SRL,

SC S.E. SRL, SC R. SRL împotriva încheierii de ședință din 23 aprilie 2015,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în Dosarul nr.

54560/3/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-11-27
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2219/2019
.R.L., solicitând ca cea din urmă să suporte consecințele, dacă va cădea în pretenții, deoarece la data de 04.11.1997 i-a închiriat spațiul din care reclamanta pretinde să fie evacuată; pe parcursul procesului, pârâta a renunțat la judecata
ÎCCJ 2021-06-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1542/2021
să se dispună pe calea dreptului comun. Pârâta a chemat în garanție pe F. S.R.L., solicitând ca cea din urmă să suporte consecințele, dacă va cădea în pretenții, deoarece la data de 3 ianuarie 2007 i-a închiriat spațiul din care reclamanta
ÎCCJ 2011-03-31
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1399/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Sectorului 2 București prin sentința civilă nr. 3264 din 7 aprilie 2009 a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei, invocată din
ÎCCJ 2011-05-03
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1660/2011
7.3) și alin. (7.4), art. 9 alin. (9.3), art. 10 alin. (10.2), alin. (10.5) alin. (10.7) lit. d) din contract, motiv pentru care, în data de 01 noiembrie 2007, reclamanta a notificat-o pe pârâtă în vederea, încercării remedierii pe cale ami
ÎCCJ 2008-03-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1153/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 11.124 din 4 decembrie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată d
Sursă