ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2263/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2263/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul
București, secția a VI-a civilă sub nr. 54560/3/2010 la 12 noiembrie 2010,
reclamanta SC U.S.C. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC S.I.E. SRL, SC S.E.
SRL și SC R. SRL, solicitând evacuarea acestora din spațiile comerciale
deținute în incinta magazinului U.S.C. din București, Piața U., sector 3.
Prin cererea de
întregire a acțiunii înregistrată la nr. 21 decembrie 2011, reclamanta a
precizat că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta SC S.M. SRL, solicitând
obligarea la lăsarea în deplină proprietate și posesie de către această pârâtă,
precum și de toate celelalte trei pârâte a imobilului proprietatea sa, situat
la adresa menționată.
Reclamanta a invocat
în drept dispozițiile art. 480 și urm. C. civ.
În apărare, pârâta SC
S.M. SRL a invocat faptul că titlul său de proprietate cu privire la cele trei
spații comerciale este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 încheiat cu SC U.S.C. SA.
Totodată, intimatele
pârâte SC S.I.E. SRL, SC S.E. SRL, SC R. SRL și SC T.E. SRL au susținut că
ocupă cele trei spații comerciale în baza unor contracte de închiriere
încheiate cu pârâta SC S.M. SRL, proprietara respectivelor spații comerciale.
Prin cererea
înregistrată sub nr. 6274/2010, aceeași reclamantă a chemat în judecată pe
pârâta SC S.I.E. SRL, solicitând ca, pe cale de ordonanță președințială, în
temeiul art. 581 C. proc. civ., să se dispună evacuarea din spațiul situat în
magazinul U.S.C. SA, în suprafață de 5 mp, până la soluționarea Dosarului nr.
54560/3/2010.
La termenul de judecată
din 12 ianuarie 2011, reclamanta a modificat temeiul de drept al cererii,
arătând că solicită evacuarea pârâtei din spațiul menționat în temeiul art. 480
C. civ.
La termenul de
judecată din 20 aprilie 2011, tribunalul, în temeiul art. 163 C. proc. civ. a
admis excepția de litispendență între cauza ce formează obiectul Dosarului nr.
62741/3/2010 și cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010.
Prin cererea
înregistrată la aceeași instanță sub nr. 62742/3/2010, reclamanta SC U.S.C. SA
a chemat în judecată pe pârâta SC S.E. SRL, solicitând pe cale de ordonanță
președințială, în temeiul art. 581 C. proc. civ., evacuarea pârâtei din spațiul
comercial de 6 mp situat în incinta magazinului, până la soluționarea în fond a
cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului
București, secția a VI-a comercială.
La termenul de
judecată din 24 ianuarie 2011, reclamanta a modificat temeiul de drept al
cererii, arătând că solicită pe calea dreptului comun evacuarea pârâtei din spațiul
comercial menționat.
La 7 februarie 2011,
pârâta SC S.E. SRL a formulat cerere de chemare în garanție a SC S.M. SRL,
solicitând instanței ca, în cazul în care va cădea în pretenții, chemata în
garanție să suporte consecințele decurgând din aceasta.
La 7 martie 2011,
reclamanta a completat acțiunea, arătând că înțelege să cheme în judecată și pe
pârâta SC T.E., pentru ca instanța să dispună evacuarea acestei pârâte din
spațiul în litigiu.
La termenul de
judecată din 16 mai 2011, tribunalul a admis excepția de litispendență a
prezentei cauze ce formează obiectul Dosarului nr. 5456/3/2010, în temeiul art.
163 C. proc. civ.
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr.
773/3/2011, aceeași reclamantă a solicitat ca, pe cale de ordonanță
președințială, să se dispună evacuarea pârâtei R. SRL din spațiul comercial în
suprafață de 12,54 mp situat la parterul magazinului U.S.C., pe care îl ocupă
fără titlu, până la soluționarea în fond a cauzei ce face obiectul Dosarului nr.
54560/3/2010 pe rolul aceleiași instanțe.
La termenul de
judecată din 19 ianuarie 2011 reclamanta a modificat cererea, arătând că
solicită ca evacuarea pârâtei să se dispună pe calea dreptului comun, conform
art. 480 C. civ.
Prin încheierea de la
termenul din 21 decembrie 2011, tribunalul a admis excepția de litispendență
între cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 773/3/2011 și cauza ce formează
obiectul Dosarului nr. 54560/3/2010.
La 21 decembrie 2011,
reclamanta a completat cererea de chemare în judecată a pârâtei SC S.M. SRL,
solicitând ca instanța să dispună lăsarea în deplină proprietate și liniștită
posesie de către această pârâtă, și de către toate celelalte trei pârâte, a
imobilului proprietatea sa, situat în Piața U., sector 3, în temeiul art. 480
C. civ.
Pârâtele SC S.E. SRL
și SC S.I.E. SRL au precizat că renunță la judecata cererilor de chemare în
garanție, iar la termenul de judecată din data de 30 mai 2012 au invocat
excepția de necompetență materială a tribunalului în temeiul art. 2 C. proc.
civ., în raport de valoarea obiectului litigiului.
Pentru stabilirea
valorii litigiului, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize conform art.
5 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/2997.
La termenul de
judecată din 23 octombrie 2013, tribunalul a respins excepția de necompetență
materială în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,
constatând că valoarea spațiilor revendicate depășește suma de 100.000 lei
conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
La termenul de
judecată din 29 ianuarie 2014 a formulat cerere de intervenție SC A.N.S. SA,
solicitând admiterea cererii de chemare în judecată, arătând că a încheiat cu
reclamanta contract de închiriere având ca obiect spațiul în litigiu de 12,54
mp.
Tribunalul a
calificat cererea ca fiind o cerere de intervenție accesorie în favoarea
reclamantei și a admis-o în principiu conform art. 49 C. proc. civ.
Tribunalul București,
secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 2610 din 21 mai 2014, a respins cererea
principală formulată de reclamanta SC U.S.C. SA împotriva pârâtelor SC S.I.E.
SRL, SC S.E. SRL, SC R. SRL, SC S.M. SRL și SC A.N.S. SA ca nefondată, precum
și cererea de intervenție accesorie.
S-a respins cererea
pârâtei SC S.M. SRL privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de
judecată.
S-a luat act că
pârâtele SC S.E. SRL și SC S.I.E. SRL au renunțat la cererea de chemare în
garanție a SC S.M. SRL.
Pentru a pronunța
această hotărâre, tribunalul a reținut că la data de 31 martie 1994 a fost emis
în temeiul Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 815/1992 certificatul de atestare a
dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru Societatea Comercială pentru
desfacerea de mărfuri alimentare și industriale U.C. pentru terenul în
suprafață de 17.274,621 mp.
Prin Încheierea nr.
11317 din 1 iulie 2002 emisă de OCPI - DCPI sector 3 a fost întabulat în cartea
funciară dreptul de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor din
București, Str. Piața U. sector 3, în temeiul certificatului de atestare menționat.
Ulterior, prin
Încheierea nr. 2599 din 3 februarie 2005 s-a dispus rectificarea denumirii
proprietarului în SC U.S.C. SA, conform actului adițional din 12 ianuarie 2004.
Contrar susținerilor
reclamantului, în sensul că actul de vânzare-cumpărare din 14 mai 1997 încheiat
cu pârâta SC S.M. SRL, în calitate de cumpărător nu a avut ca obiect și
construcțiile revendicate în cauză, tribunalul a constatat că prin acest
contract reclamanta a transferat dreptul de proprietate și asupra
construcțiilor și nu doar asupra terenurilor.
În consecință,
tribunalul a apreciat că cererea reclamantei este nefondată, câtă vreme pârâta
SC S.M. SRL este titularul dreptului de proprietate asupra spațiilor comerciale
revendicate, iar pârâtele SC S.I.E. SRL, SC T.E. SRL și SC R. SRL sunt
titularele dreptului de folosință asupra spațiilor revendicate, drept ce le-a
fost transmis de pârâta SC S.M. SRL, prin contractele de închiriere din 3
ianuarie 2007, din 4 decembrie 1997, din 14 februarie 2005 și respectiv din 1
decembrie 2007.
Împotriva sentinței
menționate au declarat apel reclamanta SC U.S.C. SA și intervenienta SC A.N.S.
SA.
La 26 martie 2015,
reclamanta apelantă SC U.S.C. SA a formulat cerere de suspendare a judecății
cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr.
7726/3/2015 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă, având ca obiect
acțiunea în constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 la BNP M.M., încheiat cu pârâta SC S.M.
SRL, pentru nesocotirea dispozițiilor de ordine publică ale legislației
privatizării societăților cu capital de stat (fraudă la lege) și, în
consecință, revenirea la situația anterioară.
Cererea de suspendare
a fost întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,
susținându-se că dezlegarea prezentei cauze atârnă în tot de existența sau
inexistența dreptului de proprietate al intimatei pârâte asupra spațiilor
revendicate, de valabilitatea sau nevalabilitatea Contractului de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997, invocat de aceasta ca titlu de
proprietate.
În dovedirea cererii
de suspendare, apelanta reclamantă a depus certificat de grefă eliberat de
Tribunalul București, secția a VI-a civilă, precum și copia acțiunii ce face
obiectul Dosarului nr. 7726/3/2015.
Prin Încheierea din
23 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis cererea
de suspendare formulată de apelanta reclamantă și, în baza art. 244 alin. (1)
pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății apelurilor până la
soluționarea definitivă a Dosarului nr. 7726/3/2015 al Tribunalului București,
secția a VI-a civilă.
Prin considerentele
acestei încheieri, curtea de apel a apreciat că dezlegarea cauzei atârnă de
soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la valabilitatea Contractului
autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 încheiat de intimata-pârâtă SC S.M.
SRL și apelanta reclamantă.
S-a considerat că
împrejurarea că a mai existat anterior un dosar având ca obiect tot constatarea
nulității absolute a Contractului autentificat sub nr. 166 din 14 mai 1997 nu
poate conduce la o altă concluzie întrucât, în cadrul acestui dosar, motivele
de nulitate absolută invocate au fost lipsa obiectului și cauza ilicită, așa
cum rezultă din decizia și cauza ilicită, așa cum rezultă din Decizia nr. 281
din 30 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
a II-a civilă în Dosarul nr. 18970/3/2011. Or, Dosarul nr. 7726/3/2015 al
Tribunalului București, secția a VI-a civilă are o altă cauză, motivul de
nulitate absolută invocat fiind frauda la lege, respectiv nesocotirea
dispozițiilor de ordine publică ale legislației privatizării societăților
comerciale cu capital de stat.
Totodată, s-a
constatat că nu prezintă relevanță nici faptul că Dosarul nr. 7726/3/2015 se
află în fraudarea de regularizare, întrucât aceasta este o etapă în cadrul
procesului civil, declanșat în momentul în care instanța de judecată a fost
sesizată cu cererea de chemare în judecată.
Împotriva încheierii
menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâtele SC S.I.E. SRL, SC
S.E. SRL, SC R. SRL, SC T.E. SRL și SC S.M. SRL, solicitând trimiterea cauzei
la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
Dezvoltând motivele
de recurs, pârâtele au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ., susținând că suspendarea nu este în interesul
soluționării cauzei, iar acțiunea aflată pe rolul Tribunalului București,
declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, ce face obiectul
Dosarului nr. 7726/3/2015 are caracter șicanatoriu și este ulterioară prezentei
acțiuni.
S-a precizat că nu
sunt îndeplinite condițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în condițiile în
care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de
vânzare-cumpărare având ca obiect teren neconstruit și nu există nicio legătură
între această cauză și dosarul de față.
S-a învederat că
dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. au caracter facultativ, astfel că,
având în vedere existența mai multor litigii în curs între părți, suspendarea
nu era oportună.
Examinând criticile
invocate de pârâtele recurente, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Este nefondată
critica recurenților referitoare la neîndeplinirea condițiilor suspendării,
prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motivat de faptul că între cele
două litigii nu ar exista nicio legătură.
În Dosarul nr.
7726/3/2015 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă este pusă în
discuție valabilitatea titlului invocat de pârâta recurentă SC S.M. SRL, în
dovedirea dreptului de proprietate asupra celor trei spații comerciale
revendicate de reclamanta intimată SC U.S.C. SA.
În condițiile în care
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 166 din 14 mai 1997 a cărui nulitate
absolută s-a solicitat să se constate în dosarul în raport de care s-a dispus
suspendarea, are ca obiect terenul construit în proprietatea exclusivă, în
suprafață de 160,75 mp și cotele indivize aferente în suprafață de 151,48 mp,
reprezentând căi de acces la spațiul comercial edificat de SC S.M. SRL, s-a
reținut corect de către instanța de apel că măsura suspendării este
justificată.
Astfel, stabilirea
drepturilor părților asupra imobilului în litigiu, este determinantă în
dezlegarea pricinii referitoare la revendicare, fiind îndeplinite cele două
condiții cumulative prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Într-adevăr,
suspendarea reglementată de dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
reprezintă un caz de suspendare facultativă a judecății.
Împrejurarea că se
lasă instanței de către legiuitor un drept de apreciere asupra oportunității
luării măsurii suspendării judecății, afirmându-se posibilitatea, iar nu
obligativitatea suspendării nu poate conduce la o altă concluzie decât aceea că
măsura se impune a fi luată ori de câte ori este vădit că dezlegarea pricinii
depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept ce face
obiectul altei judecăți.
În speță, s-a dovedit
că se poartă o altă judecată care privește existența unor chestiuni
prejudiciale, a căror soluționare ar avea o influență hotărâtoare asupra
soluționării prezentei cauze, putând fi invocată cu putere de lucru judecat.
Nefondată este și
critica formulată prin motivele de recurs ale pârâtelor în sensul că
suspendarea nu este în interesul soluționării cauzei, deoarece acțiunea de pe
rolul Tribunalului București, declinată în favoarea Judecătoriei sectorului 3,
ce face obiectul Dosarului nr. 7726/3/2015 ar avea caracter șicanator, fiind
ulterioară prezentei acțiuni.
Cea de-a doua
condiție impusă de dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. este aceea ca
procesul ce are ca obiect chestiunea prejudicială să fie în curs de judecată,
în sensul de a nu fi fost el însuși suspendat. Dispozițiile legale în discuție
nu fac nicio distincție cu privire la momentul introducerii acțiunii ce face
obiectul acestei judecății, respectiv înainte sau după declanșarea judecății
litigiului a cărui suspendare se solicită.
Față de aceste
considerente, fiind întrunite cumulativ ambele condiții prevăzute de art. 244
pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel București a apreciat corect asupra
oportunității suspendării, ca măsură de natură să preîntâmpine situațiile în
care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte
nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți.
Pentru toate aceste
considerente, Înalta Curte va constata că motivele invocate sunt nefondate,
raportat la cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecință, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul pârâților ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâții SC S.M. SRL, SC T.E. SRL, SC S.I.E. SRL,
SC S.E. SRL, SC R. SRL împotriva încheierii de ședință din 23 aprilie 2015,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în Dosarul nr.
54560/3/2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 octombrie 2015.
Procesat
de GGC - NN