ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.01.2016

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3/2016

HOTĂRÂRE
04.01.2016
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Asupra contestației de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33 din 20 octombrie 2014 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

respinsă, ca inadmisibilă în principiu, în baza art. 459 alin. 2, 5 C. pr. pen,

cererea de revizuire formulată de petentul S.T. privind Dosarul penal nr. 192/43/2014

al Curții de Apel Târgu-Mureș în care a fost pronunțata sentința penală nr. 16/CC

din 02 iunie 2014.

Împotriva acestei hotărâri, petentul S.T. a exercitat calea

de atac a contestației, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data

de 23 noiembrie 2015.

Examinând prioritar excepția inadmisibilității căii de atac

declarate, se rețin următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva

hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita

căile de atac, în condițiile legii".

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al

hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că

hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau

provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a

stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul

justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și

adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale

părților din proces.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen. admisibilitatea căilor

de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii

procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi

supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare

și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

în cauză, se constată că petentul S.T., a formulat

contestație împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă,

cererea prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 16/CC din 02

iunie 2014 pronunțată în Dosarul penal nr. 192/43/2014 al Curții de Apel

Târgu-Mureș.

Din interpretarea dispozițiilor art. 459 alin. (5) și

(7) C. proc. pen., rezultă că sentința prin care instanța respinge cererea de

revizuire, ca inadmisibilă, nu este supusă unei căi de atac.

Prin urmare, revizuentul a exercitat contestație

împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu o cale de

atac.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât

cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului

legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în

ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în

cauză, revizuentul S.T. a formulat contestație împotriva unei hotărâri

nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, urmează a fi

respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de împotriva sentinței penale nr.

33 din 20 octombrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va

obliga contestatorul la plata cheltuielilor de judecată.

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de

revizuentul S.T. împotriva sentinței penale nr. 33 din 20 octombrie 2014 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 ianuarie 2016.

Sursă