ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3/2016
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra contestației de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 33 din 20 octombrie 2014 a Curții de
Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost
respinsă, ca inadmisibilă în principiu, în baza art. 459 alin. 2, 5 C. pr. pen,
cererea de revizuire formulată de petentul S.T. privind Dosarul penal nr. 192/43/2014
al Curții de Apel Târgu-Mureș în care a fost pronunțata sentința penală nr. 16/CC
din 02 iunie 2014.
Împotriva acestei hotărâri, petentul S.T. a exercitat calea
de atac a contestației, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data
de 23 noiembrie 2015.
Examinând prioritar excepția inadmisibilității căii de atac
declarate, se rețin următoarele:
Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva
hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita
căile de atac, în condițiile legii".
Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al
hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.
Din economia textului menționat rezultă însă că
hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau
provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a
stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul
justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și
adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale
părților din proces.
Potrivit dispozițiilor C. proc. pen. admisibilitatea căilor
de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii
procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi
supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare
și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
în cauză, se constată că petentul S.T., a formulat
contestație împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă,
cererea prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 16/CC din 02
iunie 2014 pronunțată în Dosarul penal nr. 192/43/2014 al Curții de Apel
Târgu-Mureș.
Din interpretarea dispozițiilor art. 459 alin. (5) și
(7) C. proc. pen., rezultă că sentința prin care instanța respinge cererea de
revizuire, ca inadmisibilă, nu este supusă unei căi de atac.
Prin urmare, revizuentul a exercitat contestație
împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu o cale de
atac.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât
cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului
legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în
ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în
cauză, revizuentul S.T. a formulat contestație împotriva unei hotărâri
nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, urmează a fi
respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de împotriva sentinței penale nr.
33 din 20 octombrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze
cu minori și de familie.
Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va
obliga contestatorul la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de
revizuentul S.T. împotriva sentinței penale nr. 33 din 20 octombrie 2014 a Curții
de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 ianuarie 2016.