ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 316/2015

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 385/2013

din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul lași, secția a ll-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de repunere a cauzei pe rol.

A fost admisă

acțiunea formulata de reclamantul D.V. în contradictoriu cu pârâții SC

A.A.S.A.R. SA și SC A.A.S.A.R. SA Sucursala lași.

Au fost

obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 318.853 RON, reprezentând

despăgubiri civile, suma actualizată conform ratei inflației, de la data de 20

ianuarie 2010 și dobânzile aferente calculate de la data pronunțării hotărârii

și până la data plății efective.

Au fost obligați

pârâții să achite reclamantului suma de 9.434 RON, din care suma de 2.000 RON reprezintă

onorariul de avocat din oficiu și sumele de 3.006 RON și respectiv 4.428 RON onorariile

experților.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că în urma unui incendiu, cele

2 corpuri de clădiri C1 și C2 ale casei de vacanță aparținând reclamantului, situate

în P., județul Neamț, asigurate de SC A.A.S.A.R. SA, au ars, că din cauza degradării

avansate a fundației nu mai există posibilitatea refolosirii acesteia și implicit

nu se poate reconstrui imobilul folosindu-se această fundație, valoarea de deviz

exclusiv a fundației cabanei turistice, corp principal amenajat fiind de 27.216,09

RON, respectiv suma de 6.000,02 euro.

A avut în vedere

instanța de fond că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea

totală a bunurilor evaluate la preț de cost de achiziție, după scăderea uzurii avute

înainte de producerea evenimentului, este de 83.454 RON, că dauna a fost constatată

prin procesul-verbal din 22 ianuarie 2010 și că urmare a cererii în despăgubire,

pârâta l-a despăgubit pe reclamant cu suma de 351.147 RON, din suma totală de 670.000

RON.

Cererea de repunere

a cauzei pe rol a fost respinsă, considerându-se că nu este vreun motiv temeinic

de repunere a cauzei pe rol, după închiderea dezbaterilor.

În conformitate

cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ. a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor

de judecată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel SC A.A.S.A.R. SA București, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea cererii

de apel se arată că instanța de fond a admis cererea reclamantului prin insuficienta

coroborare a probatorilor administrate și o aplicare greșită a legii, susținându-se

că sentința pronunțată de instanța de fond nu este motivată, în înțelesul legii.

Curtea de Apel

lași, secția civilă, prin decizia nr. 135 din 11 noiembrie 2013, a respins apelul

pârâtei ca nefondat și a obligat apelanta să plătească intimatului D.V. suma de

3.000 RON cheltuieli cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea

acestei decizii instanța de control judiciar a reținut în esență, că prima instanță

a motivat sentința, acest aspect neputând oricum atrage anularea hotărârii, în calea

devolutivă a apelului Curtea putând completa considerentele de la fond și răspunde

tuturor argumentelor pârâtei.

Curtea a constatat

că lămuririle pe care apelanta Ie-a solicitat experților erau nepertinente și că

în cuprinsul expertizei de evaluare au fost avute în vedere prețurile de achiziție

și gradul de uzură prezumat.

Curtea a apreciat

că nu este întemeiată critica privind neclaritatea soluției vizând valoarea de despăgubire,

tribunalul neacordând o despăgubire mai mare decât suma asigurată, de 20.000

euro.

În ce privește

constatările din expertiza în construcții, instanța de apel a reținut că nu există

un element de subevaluare, care să atragă diminuarea proporțională a despăgubirii,

acest aspect nefiind invocat la fond și neputând fi pus pentru întâia dată în discuție

în calea de atac.

A mai avut în

vedere instanța de control judiciar că și cumulul dobânzii cu actualizarea s-a realizat

corect, având în vedere temeiul juridic diferit al celor două, temeiul legal al

actualizării fiind reprezentat de principiul reparării integrale a prejudiciului,

consacrat de art. 1084 C. civ., riscul devalorizării leului fiind astfel plasat

în sarcina debitorului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC A.A.S.A.R. SA, prin Sucursala Iași solicitând

admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii

apelului împotriva sentinței nr. 385 a Tribunalului lași și respingerea acțiunii.

Recurenta-pârâtă

își subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., aducând în susținere următoarea argumentație.

Referindu-se la

apărările privind valoarea totală a despăgubirii formulate prin întâmpinare, recurenta-pârâtă

arată că instanța de fond nu a precizat motivele pentru care apărările sale au fost

înlăturate, instanța limitându-se doar la a menționa parțial concluzii ale raportului

de expertiză și a preciza că cererea este întemeiată. Având în vedere faptul că

au fost respinse obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, recurenta-pârâtă

consideră că era imperios necesar a se argumenta, în primul rând, motivele pentru

care obiecțiunile au fost respinse și, în al doilea rând, rațiunea în baza căreia

apărările au fost înlăturate, cu raportare la părerea experților exprimată în raportul

de expertiză.

Precizează recurenta

că instanța de apel s-a limitat în a menționa faptul că hotărârea este motivată,

însă nu a complinit lipsurile sentinței și nu a explicat rațiunea pentru care acțiunea

a fost admisă doar în temeiul concluziilor raportului de expertiză și motivul pentru

care suma acordată cu titlu de despăgubire de către recurentă, pe cale amiabilă,

a fost insuficientă, raportat la modalitatea de calcul aplicată.

Intimatul-reclamant

D.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte,

examinând decizia recurată prin prisma motivului de nelegalitate invocat, prin raportare

la art. 261 pct. 5 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat pentru motivele

ce se vor arăta.

Instanța de apel

a analizat criticile formulate de apelanta-pârâtă care vizau caracterul lapidar

al hotărârii instanței de fond motivat de faptul că în cuprinsul acesteia nu se

regăsesc decât cu titlu enunțiativ apărările formulate de pârâtă în cadrul întâmpinării,

reținând că hotărârea apelată este motivată sub aspectul semnalat, fiind pronunțată

în temeiul unei situații de fapt corect stabilite și cu aplicarea judicioasă a dispozițiilor

legale relevante.

Situația de fapt

proprie cauzei a fost cea relevată de materialul probatoriu administrat în cauză,

instanța fiind suverană în a aprecia asupra pertinenței probelor din perspectiva

utilității acestora în dezlegarea pricinii.

Așadar, din perspectiva

cerințelor impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea instanței de apel este

motivată, aceasta răspunzând argumentat criticilor formulate de apelanta-pârâtă.

Respingerea de

către instanță a obiecțiunilor formulate de recurenta-pârâtă în apărarea sa, la

raportul de expertiză au fost supuse examinării instanței în contextul larg al administrării

probatoriului din perspectiva concludentei sale în cauză.

În considerarea

celor ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă

de a fi cenzurată prin prisma motivelor de nelegalitate, reglementat de art. 304

pct. 7 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenta-pârâtă SC A.A.S.A.R. SA, prin Sucursala Iași împotriva deciziei

nr. 135 din 11 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 3 februarie 2015.