ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 691/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 3214 din 23 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. având ca obiect constatarea calității pârâtului F.A. de lucrător al Securității. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei sentinței a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul C.N.S.A.S. 2.1. Motivele de casare În susținerea recursului recurentul-reclamant a invocat motive de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii.

2.2. Principalele argumente invocate Susține recurentul-reclamant că art. 2 lit. e) din O.U.G. nr. 24/2008 definește noțiunea de „propriul dosar” ca fiind „orice material întocmit de Securitate și de către alte structuri de represiune ale regimului totalitar comunist, indiferent de suport, despre persoana îndreptățită la acces sau despre alte persoane, în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. Astfel, materialele întocmite de Securitate despre G.T. reprezintă „propriul dosar” al acestuia, întrucât legiuitorul nu a limitat accesul la „propriul dosar” doar pentru persoana menționată pe coperta dosarului fizic arhivat de fosta Securitate, ci a acordat acest drept pentru toate persoanele care au fost urmărite conform documentelor din respectivul dosar fizic, G.T.

numărându-se printre persoanele urmărite. Prin urmare, instanța de fond a apreciat eronat că verificarea pârâtului se poate face doar la cererea persoanei care a fost subiect al unui dosar de urmărire, petiționarul G.Ș. având drept de acces la „propriul dosar” al tatălui său defunct, G.T., putând solicita verificarea pârâtului. 3. Procedura de soluționare a recursului 3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Complet de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 octombrie 2014, Completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 3.2 Cu privire la fondul recursului 3.2.1 Analiza motivului de casare invocat Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente. Recurentul-reclamant C.N.S.A.S. a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a intimatului-pârât F.A.

Verificările au fost efectuate de C.N.S.A.S. ca urmare a solicitărilor formulate în acest sens de către G.Ș., fiul persoanei urmărite G.T., prin cererea din 15 mai 2009, în Dosarul nr. I/234681. Cu toate acestea, din cuprinsul Notei de constatare din 09 noiembrie 2012 se constată că Dosarul nr. I/234681 are ca titular o altă persoană, A.I., și nu pe G.T., fără a se dovedi, însă, că persoana urmărită în respectivul dosar a formulat cerere de verificare. În cauză, singurul dosar, în raport cu care trebuia cercetată, în persoana intimatului-pârât F.A., calitatea de lucrător al Securității, ar fi fost dosarul avându-l ca titular pe G.T., al cărui fiu, G.Ș., a formulat cererea de verificare. În acest context, Înalta Curte reamintește jurisprudența sa constantă în sensul că în privința constatării calității de lucrător al Securității, verificările C.N.S.A.S.

sunt limitate la persoanele care au contribuit la instrumentarea dosarelor autorilor cererilor de verificare sau a succesorilor acestora, enumerați la art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008. Dosarul menționat în Nota de constatare a C.N.S.A.S., precum și înscrisurile provenind din arhive pe care se întemeiază argumentația C.N.S.A.S., excedează prezentei cauze, întrucât nu s-a dovedit că persoana urmărită (ori succesorii prevăzuți de lege), titular al dosarului respectiv, a formulat solicitarea la care se referă art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. De altfel, se reține, în acord cu prima instanță, că, în privința persoanei pentru care a fost făcută cererea de verificare, G.T., reclamantul nu a susținut în cuprinsul acțiunii că pârâtul ar fi desfășurat activități care să poată fi încadrate între cele prevăzute la art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Prin urmare, contrar susținerilor recurentului-reclamant, prima instanță în mod corect a verificat regularitatea și limitele învestirii sale, făcând astfel o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (7), art. 2 lit. e), art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 293/2008 și art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. 3.2.2 Soluția instanței de recurs În consecință, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 3214 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.