ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 691/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 691/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea
pronunțată de instanța de fond
Prin sentința civilă nr. 3214 din 23
octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.
având ca obiect constatarea calității pârâtului F.A. de lucrător al Securității.
Cererea de recurs
Împotriva acestei
sentinței a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul
C.N.S.A.S.
2.1. Motivele de
casare
În susținerea
recursului recurentul-reclamant a invocat motive de casare prevăzute la art. 488
alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii.
2.2. Principalele
argumente invocate
Susține
recurentul-reclamant că art. 2 lit. e) din O.U.G. nr. 24/2008 definește noțiunea
de „propriul dosar” ca fiind „orice material întocmit de Securitate și de către
alte structuri de represiune ale regimului totalitar comunist, indiferent de
suport, despre persoana îndreptățită la acces sau despre alte persoane, în
condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. Astfel, materialele
întocmite de Securitate despre G.T. reprezintă „propriul dosar” al acestuia,
întrucât legiuitorul nu a limitat accesul la „propriul dosar” doar pentru
persoana menționată pe coperta dosarului fizic arhivat de fosta Securitate, ci
a acordat acest drept pentru toate persoanele care au fost urmărite conform
documentelor din respectivul dosar fizic, G.T. numărându-se printre persoanele
urmărite.
Prin urmare, instanța
de fond a apreciat eronat că verificarea pârâtului se poate face doar la
cererea persoanei care a fost subiect al unui dosar de urmărire, petiționarul
G.Ș. având drept de acces la „propriul dosar” al tatălui său defunct, G.T.,
putând solicita verificarea pârâtului.
Procedura de
soluționare a recursului
3.1 Cu privire la
examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în
cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost
analizat în Complet de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii
de ședință din data de 23 iunie 2014, în conformitate cu
dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 8
octombrie 2014, Completul de filtru a constatat, în raport de conținutul
raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește
condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a
declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7)
C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
3.2 Cu privire la fondul
recursului
3.2.1 Analiza
motivului de casare invocat
Înalta Curte constată
că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Recurentul-reclamant C.N.S.A.S.
a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin.
(1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,
cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a
intimatului-pârât F.A.
Verificările au fost
efectuate de C.N.S.A.S. ca urmare a solicitărilor formulate în acest sens de
către G.Ș., fiul persoanei urmărite G.T., prin cererea din 15 mai 2009, în Dosarul
nr. I/234681.
Cu toate acestea, din
cuprinsul Notei de constatare din 09 noiembrie 2012 se constată că Dosarul nr.
I/234681 are ca titular o altă persoană, A.I., și nu pe G.T., fără a se dovedi,
însă, că persoana urmărită în respectivul dosar a formulat cerere de
verificare.
În cauză, singurul
dosar, în raport cu care trebuia cercetată, în persoana intimatului-pârât F.A.,
calitatea de lucrător al Securității, ar fi fost dosarul avându-l ca
titular pe G.T., al cărui fiu, G.Ș., a formulat cererea de verificare.
În acest context,
Înalta Curte reamintește jurisprudența sa constantă în sensul că în
privința constatării calității de lucrător al Securității, verificările
C.N.S.A.S. sunt limitate la persoanele care au contribuit la instrumentarea
dosarelor autorilor cererilor de verificare sau a succesorilor acestora,
enumerați la art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008.
Dosarul menționat în
Nota de constatare a C.N.S.A.S., precum și înscrisurile provenind din arhive pe
care se întemeiază argumentația C.N.S.A.S., excedează prezentei cauze, întrucât
nu s-a dovedit că persoana urmărită (ori succesorii prevăzuți de lege), titular
al dosarului respectiv, a formulat solicitarea la care se referă art. 1 alin. (7)
din O.U.G. nr. 24/2008.
De altfel, se reține,
în acord cu prima instanță, că, în privința persoanei pentru care a fost făcută
cererea de verificare, G.T., reclamantul nu a susținut în cuprinsul acțiunii că
pârâtul ar fi desfășurat activități care să poată fi încadrate între cele
prevăzute la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin urmare, contrar
susținerilor recurentului-reclamant, prima instanță în mod corect a verificat
regularitatea și limitele învestirii sale, făcând astfel o corectă interpretare
și aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (7), art. 2 lit. e), art.
6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 293/2008 și art. 27
din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.
3.2.2 Soluția
instanței de recurs
În consecință,
criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul art. 496
C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 3214 din 23 octombrie 2013
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 18 februarie 2015.