ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3847/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 6233 din 2 noiembrie

2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea

formulată de reclamanta A.S.G. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Municipiului București, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția

inadmisibilității, reținând că, prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta DGFPMB în

temeiul dispozițiilor art. 124 C. proc. fisc. coroborat cu art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 la plata dobânzilor calculate potrivit dispozițiilor legale

citate pentru întârziere în rambursarea TVA aferentă lunilor ianuarie -

septembrie 2008 în sumă totală de 8.902.910,50 RON și la plata dobânzii

calculate în sumă de 1.731.626,89 euro reprezentând prejudiciul produs prin

plata cu întârziere a TVA aferentă ianuarie - septembrie 2008, în speță

diferența de curs valutar între data la care rambursarea trebuia să aibă loc

potrivit termenelor legale de soluționare a decontului TVA și data de 18 martie

2009 când a avut loc rambursarea efectivă.

Curtea a constatat că

soluționarea cererilor de acordare a dobânzilor se face de către organul fiscal

competent conform OMFP 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și

de rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite

contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea

termenului legal.

În speță, sunt

aplicabile dispozițiile legale în materie fiscală, respectiv dispozițiile O.G.

nr. 92/2003, rep., care în art. 205 prevăd că împotriva titlului de creanță,

precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula

contestație potrivit legii, iar în alin. (2) este îndreptățit la contestație

numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act

administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

În speță, a constatat

judecătorul fondului, singurul act administrativ care poate fi atacat la

instanță, conform art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., rep., este decizia dată în

soluționarea contestației, or reclamanta a formulat cererea de plată a

dobânzilor și a daunelor conform art. 124 C. proc. fisc. fără să epuizeze

procedura administrativă prealabilă prev. de art. 209 alin. (3) C. proc. fisc.

Din dispozițiile art.

218 alin. (2) C. proc. fisc. rezultă că reclamanta putea contesta doar decizia

emisă de organul ierarhic superior în soluționarea refuzului nejustificat de

plată a dobânzilor și daunelor interese ale pârâtei, iar în cazul în care

organul ierarhic superior ar fi tergiversat soluționarea contestației era

posibilă o acțiune directă conform Legii nr. 554/2004 pentru a fi promovată

calea unei acțiuni directe în contencios administrativ.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta A.S.G., susținând că în mod greșit Curtea

de Apel a admis excepția inadmisibilității acțiunii, hotărârea atacată fiind nelegală

și netemeinică pentru următoarele argumente:

- dispozițiile art.

70 C. proc. fisc. prevăd că termenul maxim de soluționare pentru orice

solicitare a contribuabilului este de 45 de zile, or s-a făcut dovada că

respectiva contestație a fost primită la 4 octombrie 2010, iar acțiunea a fost

înregistrată la 26 noiembrie 2010 - deci după expirarea termenului de 45 de

zile în care organul ierarhic superior era legal obligat să răspundă

contestației;

- nu există un temei

normativ indicat de pârâtă care să-i permită să susțină o asemenea excepție

(excepția nu a fost motivată în drept).

Recurenta și-a

încadrat în drept criticile formulate în prevederile art. 304

1

C.

proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și criticile formulate de recurentă

împotriva sentinței atacate și care, din punct de vedere procedural se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

În mod greșit,

instanța de fond a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 218

alin. (2) C. proc. fisc., republicat, în sensul că singurul act administrativ

care poate fi atacat în instanță este decizia dată în soluționarea

contestației, iar reclamanta ar fi obligată să aștepte sine die emiterea unei

decizii prin care să se soluționeze cererea de acordare a dobânzilor formulată

în baza art. 124 C. proc. fisc.

Potrivit art. 124 C.

proc. fisc. "1. pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget

contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului

prevăzut la art. 17 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se

face la cererea contribuabililor. 2. Dobânda datorată este nivelul majorării de

întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care

se restituie sau se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitor".

Procedura de

soluționare a cererilor de acordare a dobânzilor este reglementată de OMFP nr.

1899/2004.

Potrivit art. 209

alin. (3) C. proc. fisc. "contestațiile formulate de cei care se consideră

lezați prin refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se

soluționează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să

emită acel act."

În speță, reclamanta

a formulat o cerere de acordare a dobânzii legale la data de 13 iulie 2010 și,

pentru că nu a primit răspuns, a formulat o contestație la organul ierarhic

superior, chiar dacă a considerat că nu se află în ipoteza art. 209 alin. (3)

C. proc. fisc., ci în ipoteza refuzului nejustificat de soluționare a unei

cereri (art. 2 alin. (1) lit. b).

În raport de situația

de fapt prezentată și prevederile legale incidente, instanța de control

judiciar constată că reclamanta a parcurs toate fazele procesuale necesare

soluționării cererii sale de acordare a dobânzilor, pârâta neaducând nici un

argument legal privind refuzul său de a răspunde.

Față de această

împrejurare, înlăturarea vătămării reclamantului în dreptul său prevăzut de

lege se poate face numai prin soluționarea pe fond a cererii sale de acordare a

dobânzilor, excepția inadmisibilității acțiunii fiind greșit admisă de prima

instanță.

În baza art. 312

alin. (1), (2), (3) și (5) C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se

casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță. Cu ocazia rejudecării, instanța va dispune probe și va analiza fondul

acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.S.G. împotriva Sentinței civile nr. 6233 din 2 noiembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL