ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3847/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 6233 din 2 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta A.S.G. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității, reținând că, prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta DGFPMB în temeiul dispozițiilor art. 124 C. proc.

fisc. coroborat cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 la plata dobânzilor calculate potrivit dispozițiilor legale citate pentru întârziere în rambursarea TVA aferentă lunilor ianuarie - septembrie 2008 în sumă totală de 8.902.910,50 RON și la plata dobânzii calculate în sumă de 1.731.626,89 euro reprezentând prejudiciul produs prin plata cu întârziere a TVA aferentă ianuarie - septembrie 2008, în speță diferența de curs valutar între data la care rambursarea trebuia să aibă loc potrivit termenelor legale de soluționare a decontului TVA și data de 18 martie 2009 când a avut loc rambursarea efectivă. Curtea a constatat că soluționarea cererilor de acordare a dobânzilor se face de către organul fiscal competent conform OMFP 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

În speță, sunt aplicabile dispozițiile legale în materie fiscală, respectiv dispozițiile O.G. nr. 92/2003, rep., care în art. 205 prevăd că împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii, iar în alin. (2) este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. În speță, a constatat judecătorul fondului, singurul act administrativ care poate fi atacat la instanță, conform art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., rep., este decizia dată în soluționarea contestației, or reclamanta a formulat cererea de plată a dobânzilor și a daunelor conform art. 124 C. proc.

fisc. fără să epuizeze procedura administrativă prealabilă prev. de art. 209 alin. (3) C. proc. fisc. Din dispozițiile art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. rezultă că reclamanta putea contesta doar decizia emisă de organul ierarhic superior în soluționarea refuzului nejustificat de plată a dobânzilor și daunelor interese ale pârâtei, iar în cazul în care organul ierarhic superior ar fi tergiversat soluționarea contestației era posibilă o acțiune directă conform Legii nr. 554/2004 pentru a fi promovată calea unei acțiuni directe în contencios administrativ. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A.S.G., susținând că în mod greșit Curtea de Apel a admis excepția inadmisibilității acțiunii, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele argumente: - dispozițiile art. 70 C. proc.

fisc. prevăd că termenul maxim de soluționare pentru orice solicitare a contribuabilului este de 45 de zile, or s-a făcut dovada că respectiva contestație a fost primită la 4 octombrie 2010, iar acțiunea a fost înregistrată la 26 noiembrie 2010 - deci după expirarea termenului de 45 de zile în care organul ierarhic superior era legal obligat să răspundă contestației; - nu există un temei normativ indicat de pârâtă care să-i permită să susțină o asemenea excepție (excepția nu a fost motivată în drept). Recurenta și-a încadrat în drept criticile formulate în prevederile art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și criticile formulate de recurentă împotriva sentinței atacate și care, din punct de vedere procedural se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: În mod greșit, instanța de fond a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., republicat, în sensul că singurul act administrativ care poate fi atacat în instanță este decizia dată în soluționarea contestației, iar reclamanta ar fi obligată să aștepte sine die emiterea unei decizii prin care să se soluționeze cererea de acordare a dobânzilor formulată în baza art. 124 C. proc. fisc. Potrivit art. 124 C. proc. fisc. "1. pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 17 alin. (2) sau la art. 70, după caz.

Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. 2. Dobânda datorată este nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie sau se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitor". Procedura de soluționare a cererilor de acordare a dobânzilor este reglementată de OMFP nr. 1899/2004. Potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. fisc. "contestațiile formulate de cei care se consideră lezați prin refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluționează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act." În speță, reclamanta a formulat o cerere de acordare a dobânzii legale la data de 13 iulie 2010 și, pentru că nu a primit răspuns, a formulat o contestație la organul ierarhic superior, chiar dacă a considerat că nu se află în ipoteza art. 209 alin. (3) C. proc.

fisc., ci în ipoteza refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri (art. 2 alin. (1) lit. b). În raport de situația de fapt prezentată și prevederile legale incidente, instanța de control judiciar constată că reclamanta a parcurs toate fazele procesuale necesare soluționării cererii sale de acordare a dobânzilor, pârâta neaducând nici un argument legal privind refuzul său de a răspunde. Față de această împrejurare, înlăturarea vătămării reclamantului în dreptul său prevăzut de lege se poate face numai prin soluționarea pe fond a cererii sale de acordare a dobânzilor, excepția inadmisibilității acțiunii fiind greșit admisă de prima instanță. În baza art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) C. proc.

civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, instanța va dispune probe și va analiza fondul acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.S.G. împotriva Sentinței civile nr. 6233 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL