ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2203/2015

Asupra cauzei de

față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Iași sub nr. 349/99 din 16 ianuarie 2015, reclamanta P.I.M. a chemat în

judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul

Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Iași, solicitând acordarea diferenței de salariu

reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, pentru perioada 1

ianuarie 2011 până la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele inflației la

data plății efective, plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi

legale aferente acestor sume, începând cu 1 ianuarie 2011, obligarea pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiției sumele

necesare acordării acestor drepturi salariale și plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 1043 din 29 aprilie 2015, Tribunalul Iași a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la

soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a

cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de munca reclamantul.

În speță, reclamanta

este angajată pe postul de grefier în cadrul Judecătoriei Botoșani, iar din

cuprinsul acțiunii introductive rezultă că aceasta are domiciliul în jud.

Botoșani. În consecință, la momentul înregistrării acțiunii introductive,

reclamanta avea atât domiciliul, cât și locul de muncă în județul Botoșani.

Or, în condițiile în

care atât domiciliul, cât și locul de muncă al reclamantei, la momentul

formulării cererii de chemare în judecată, era în județul Botoșani, Tribunalul

Botoșani este instanța competentă în soluționarea prezentei cauze, raportat la

dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

În ceea ce privește

dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., acestea nu

sunt incidente în cauză având în vedere că reclamanta nu are calitatea de

judecător/procuror/asistent judiciar/grefier la instanța competentă să judece

cauza, la momentul sesizării instanței aceasta deținând funcția de grefier la

Judecătoria Botoșani.

Învestit prin

declinare, Tribunalul Botoșani prin Sentința civilă nr. 939 din 22 septembrie

2015 a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași și constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a apreciat că, față de dispozițiile art. 127 alin. (1) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., și de funcția deținută de reclamantă

la data sesizării instanței, competența de soluționare a pretențiilor acesteia

revine Tribunalului Iași, ca instanță sesizată de aceasta și care îndeplinește

condițiile prevăzute de acest text de lege, respectiv de instanță competentă în

soluționarea în fond a litigiilor de muncă și care se află în circumscripția

curții de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află

instanța la care își desfășoară activitatea.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Problema de drept

care a declanșat prezentul conflict negativ de competență este reprezentată de

interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de "instanță

la care își desfășoară activitatea judecătorul, grefierul, procurorul sau

asistentul judiciar" menționată în cuprinsul dispozițiilor art. 127 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Dispozițiile art. 127

alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. au o dublă semnificație:

pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a

instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul,

asistentul judiciar sau grefierul care are calitate de reclamant al unei

pricini și, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competență

teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad

aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea

de apel în a cărei circumscripție se află instanța, la care își desfășoară

activitatea reclamantul, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la

momentul sesizării instanței.

Reclamantul având

alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, rezultă ca norma

analizată instituie și o competență teritorială alternativă (facultativă), ceea

ce corespunde denumirii marginale a textului; însă, această alegere, a uneia

dintre instanțele competente dintre cele prevăzute de art. 127 alin. (1) C.

proc. civ., trebuie exercitată de reclamant.

Prin urmare, art. 127

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. instituie un caz de necompetență

teritorială absolută pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul

judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant într-o pricină de competența

instanței la care își desfășoară activitatea, norma interzicând sesizarea

acestei instanțe.

Noțiunea de

"instanța la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul

legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile

procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții este acela de

a evita cazurile de bănuială legitimă care duc la formularea de cereri de

strămutare. Legiuitorul urmărește să scoată din circumscripția curții de apel

în care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, grefierul sau

asistenții judiciari, litigiul în care aceștia au calitatea de reclamanți,

stabilind o competență teritorială alternativă în favoarea oricăreia dintre

curțile de apel învecinate, pentru a elimina orice suspiciune de părtinire.

Prin urmare, rațiunea

pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze o astfel de situație a fost

aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din

pricina calității părților.

În speță, reclamanta

are calitatea de grefier la Judecătoria Botoșani aflată în circumscripția

teritorială a Tribunalului Botoșani, instanță competentă teritorial și material

în soluționarea cauzelor având ca obiect drepturi bănești, cum este cazul în

speță.

Față de cele ce

preced, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta pricină este

Tribunalul Iași, ca instanță aflată în circumscripția curții de apel învecinate

curții de apel în circumscripția căreia își desfășoară activitatea reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.I.M. și pârâții Ministerul

Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani, Ministerul Finanțelor

Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, având ca

obiect acordarea de drepturi bănești daune - interese moratorii, în favoarea

Tribunalului Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 octombrie 2015.

Procesat de GGC - MI