ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2203/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 349/99 din 16 ianuarie 2015, reclamanta P.I.M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, solicitând acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, pentru perioada 1 ianuarie 2011 până la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale aferente acestor sume, începând cu 1 ianuarie 2011, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare acordării acestor drepturi salariale și plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1043 din 29 aprilie 2015, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de munca reclamantul. În speță, reclamanta este angajată pe postul de grefier în cadrul Judecătoriei Botoșani, iar din cuprinsul acțiunii introductive rezultă că aceasta are domiciliul în jud. Botoșani. În consecință, la momentul înregistrării acțiunii introductive, reclamanta avea atât domiciliul, cât și locul de muncă în județul Botoșani.

Or, în condițiile în care atât domiciliul, cât și locul de muncă al reclamantei, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, era în județul Botoșani, Tribunalul Botoșani este instanța competentă în soluționarea prezentei cauze, raportat la dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011. În ceea ce privește dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., acestea nu sunt incidente în cauză având în vedere că reclamanta nu are calitatea de judecător/procuror/asistent judiciar/grefier la instanța competentă să judece cauza, la momentul sesizării instanței aceasta deținând funcția de grefier la Judecătoria Botoșani.

Învestit prin declinare, Tribunalul Botoșani prin Sentința civilă nr. 939 din 22 septembrie 2015 a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că, față de dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., și de funcția deținută de reclamantă la data sesizării instanței, competența de soluționare a pretențiilor acesteia revine Tribunalului Iași, ca instanță sesizată de aceasta și care îndeplinește condițiile prevăzute de acest text de lege, respectiv de instanță competentă în soluționarea în fond a litigiilor de muncă și care se află în circumscripția curții de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Problema de drept care a declanșat prezentul conflict negativ de competență este reprezentată de interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de "instanță la care își desfășoară activitatea judecătorul, grefierul, procurorul sau asistentul judiciar" menționată în cuprinsul dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

au o dublă semnificație: pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul care are calitate de reclamant al unei pricini și, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța, la care își desfășoară activitatea reclamantul, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței. Reclamantul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, rezultă ca norma analizată instituie și o competență teritorială alternativă (facultativă), ceea ce corespunde denumirii marginale a textului; însă, această alegere, a uneia dintre instanțele competente dintre cele prevăzute de art. 127 alin. (1) C. proc.

civ., trebuie exercitată de reclamant. Prin urmare, art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. instituie un caz de necompetență teritorială absolută pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant într-o pricină de competența instanței la care își desfășoară activitatea, norma interzicând sesizarea acestei instanțe. Noțiunea de "instanța la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții este acela de a evita cazurile de bănuială legitimă care duc la formularea de cereri de strămutare.

Legiuitorul urmărește să scoată din circumscripția curții de apel în care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, grefierul sau asistenții judiciari, litigiul în care aceștia au calitatea de reclamanți, stabilind o competență teritorială alternativă în favoarea oricăreia dintre curțile de apel învecinate, pentru a elimina orice suspiciune de părtinire. Prin urmare, rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze o astfel de situație a fost aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părților. În speță, reclamanta are calitatea de grefier la Judecătoria Botoșani aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Botoșani, instanță competentă teritorial și material în soluționarea cauzelor având ca obiect drepturi bănești, cum este cazul în speță.

Față de cele ce preced, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta pricină este Tribunalul Iași, ca instanță aflată în circumscripția curții de apel învecinate curții de apel în circumscripția căreia își desfășoară activitatea reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.I.M. și pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, având ca obiect acordarea de drepturi bănești daune - interese moratorii, în favoarea Tribunalului Iași. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2015. Procesat de GGC - MI