ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1213/2025

HOTĂRÂRE

17.09.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1213/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, la data de 05.10.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții TRIBUNALUL BOTOȘANI, CURTEA DE APEL SUCEAVA, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN SERVICIUL JURIDIC AL A.J.F.P. BOTOȘANI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând admiterea cererii de chemare în judecată și, în consecință, obligarea pârâților la recalcularea indemnizației de încadrare, în sensul de a se recunoaște starea de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București, Curții de Apel Târgu Mureș și Curții de Apel Ploiești, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%, care depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție numărul 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de Drept, cu data de 01.01.2018 în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017; repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenței dintre suma care i s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să i se plătească conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Ploiești.

Totodată, a solicitat obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018-10.03.2023; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

De asemenea, a solicitat să se dispună repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentând diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare, începând cu data de 01.01.2017 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăților diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobândă penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 285 din 27 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., invocându-se și decizia nr. 169 din 24 martie 2016 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) partea întâi și art. 145 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., în sensul că bănuiala legitimă se fundamentează pe calitatea părților, respectiv pe calitatea Tribunalului Botoșani de parte pârâtă în litigiu, existând elemente obiective care ar putea conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței de judecată.

Instanța a apreciat că este necesară declinarea competenței soluționării cauzei, în favoarea unei instanțe judecătorești de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava.

Prin sentința civilă nr. 243 din 7 aprilie 2025, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta, conform propriilor susțineri, a încheiat raporturile de muncă cu angajatorul la data de 10.03.2023.

În drept, instanța a reținut incidența dipozițiilor art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora,,(1)Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul".

Instanța a avut în vedere că reclamanta nu mai are calitatea de angajat al intimatei, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ. în ceea ce o privește, acestea fiind incidente doar atunci când cererea formulată de un grefier sau împotriva unui grefier ar fi, potrivit legii, de competența instanței în care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia.

Pentru aceste motive, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Botoșani competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a fost încadrată în funcția de grefier la Tribunalul Botoșani până la data de 10.03.2023 și a învestit Tribunalul Botoșani cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, în care această instanță are calitatea de pârât.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Alineatul (2

) al art. 127 C. proc. civ. indică faptul că dispozițiile citate mai sus se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, iar ultimul alineat al aceluiași articol prevede că normele amintite se aplică în mod corespunzător și procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte reține că reclamanta nu mai are calitatea prevăzută de art. 127 alin. (3) C. proc. civ., încetându-și activitatea de grefier la Tribunalul Botoșani, astfel că nu este incidentă ipoteza reglementată de alin. (1) al aceluiași articol.

Însă, cât timp Tribunalul Botoșani are calitatea de pârât, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., care recunosc reclamantei dreptul de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în raza oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța competentă, potrivit legii.

Această normă legală reglementează un drept de opțiune al reclamantei, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată, fie la instanța competentă potrivit legii, fie la o altă instanță, de același grad, din raza unei curți de apel învecinate.

Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul este cel care poate alege între mai multe instanțe deopotrivă competente; odată exercitat dreptul de opțiune, competența instanței alese, consolidându-se, se definitivează.

Întrucât reclamanta a ales să adreseze cererea sa Tribunalului Botoșani, Înalta Curte constată că instanța astfel sesizată a devenit competentă teritorial să soluționeze litigiul.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Botoșani, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.