ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2247/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 15

aprilie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 1255/2004, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, a dispus menținerea stării de arest a

inculpatului

A.M.,

în baza art. 300

2

,

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut, în esență, următoarele:

Inculpatul A.M., a fost condamnat de

Tribunalul București, prin sentința penală nr. 243 din 19 februarie 2004, în

baza art. 211 alin. (2) lit. a) și f), cu aplicarea art. 13 C. pen., la 6 ani

închisoare, reținându-se că împreună cu inculpata A.L., în luna noiembrie 2001,

prin legarea și lovirea părții vătămate T.M., i-au sustras acesteia din

locuință mai multe bunuri și bijuterii.

După comiterea faptei inculpatul a

fugit, sustrăgându-se urmăririi penale.

Pe rol fiind judecarea apelului

declarat de inculpat, Curtea de Apel București a dispus la 15 aprilie 2004,

menținerea măsurii arestării preventive, constatându-se că această măsură a

fost luată cu respectarea cerințelor, prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. h)

C. proc. pen., inculpatul fiind cercetat, trimis în judecată și condamnat de

prima instanță pentru săvârșirea unei infracțiuni, pentru care legea prevede o

pedeapsă mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea sa în libertate,

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs.

Recursul este neîntemeiat și urmează

a fi respins ca atare.

În cauză există probe că inculpatul

A.M., a săvârșit o infracțiune care prezintă un pericol social ridicat, prin

modul de operare (în locuință, exercitând violențe asupra unei femei în vârstă,

lipsită de apărare, căreia i-a înșelat încrederea), iar motivele care au

determinat arestarea sa se mențin în continuare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală, urmează să respingă recursul ca

nefondat, în conformitate cu prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) și art.

189 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.M., împotriva încheierii din 15 aprilie 2004 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 1255/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 aprilie 2004.