ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7962/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 6 aprilie 2002, M.T. a

solicitat ca în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să

se dispună anularea hotărârii nr. 5685/5651 din 6 februarie 2004, prin care Comisia

constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

i-a admis doar parțial, cererea formulată, în vederea acordării drepturilor

prevăzute în aceste acte normative.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtei, să emită o nouă hotărâre, prin care să se constate că se încadrează în

prevederile art. 1 ale legii, perioadele 6 martie - 24 noiembrie 1959 și

respectiv 29 februarie - 15 decembrie 1960, urmând ca drepturile cuvenite să-i

fie acordate cu începere din data de 1 noiembrie 2003.

In motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, deși a făcut dovada afirmațiilor sale, cu copia livretului militar,

pârâta i-a admis cererea, numai în parte, omițând să ia în considerare la

stabilirea drepturilor pretinse, perioada 28 februarie – 15 decembrie 1960, în

care și-a satisfăcut stagiul militar, tot ca mână de lucru.

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 712 din 20 aprilie 2004, a admis

acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că din mențiunile

înscrise în livretul militar și adeverința nr. C.T.M./3992 din 20 septembrie

2003, emisă de U.M. 02405 Pitești, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul

militar în cadrul unor detașamente de muncă din subordinea Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în ambele perioade indicate în cerere, fiind folosit ca

mână de lucru.

Că, deci, în raport cu dispozițiile art.

1 din Legea nr. 309/2002, art. 1 și 11 ale Legii nr. 29/1990, se impune

admiterea acțiunii formulată de M.T.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

Recurenta a susținut că în mod

eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece din înscrisurile prezentate de

reclamant, nu rezultă cu claritate că U.M. 01580 a făcut parte din fosta

Direcție Generală a Serviciului Muncii. Că, potrivit legii, beneficiază de

drepturile prevăzute, numai persoanele care au efectuat stagiul militar în

unități sau detașamente de muncă din subordinea acelei direcții.

Critica este neîntemeiată.

Așa cum corect s-a reținut în

sentință, conform mențiunilor înscrise în livretul militar, reclamantul M.T. a

efectuat stagiul militar, ca mână de lucru, în perioada 6 martie - 24 noiembrie

1959, în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, precum și în perioada

29 februarie - 15 decembrie 1960, în cadrul U.M. 01580.

După lăsarea la vatră el a fost

trecut în categoria a II-a, a soldaților neinstruiți.

Împrejurarea că nu s-a specificat și

apartenența U.M. 01580, la fosta Direcție Generală a Serviciului Muncii, nu

este de natură a justifica măsura luată de pârâtă, de luare în considerare la acordarea

drepturilor, numai a primei perioade menționată în livretul militar.

Esențială rămâne activitatea

desfășurată efectiv de către reclamant, în calitatea sa de mână de lucru, care exclude

pregătirea militară, iar nu dovada apartenenței unei anumite unități militare,

la sistemul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum eronat se susține

în recurs.

Ținând seama de considerentele

expuse în cele ce preced, precum și opinia exprimată în adresa U.M. nr. 02405

Pitești, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de

pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 712 din

20 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2004.