ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2753/2015

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

La data de 02 iulie 2015,

revizuentul H.C. a formulat cerere de revizuire și recalculare pensie, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Gorj, arătând că a avut mai multe

litigii aflate pe rolul instanțelor, iar la data de 05 august 2015, revizuentul

și-a precizat cererea de revizuire, solicitând ca, în baza art. 322 alin. (1)

pct. 7 C. proc. civ., să se constate că sentința civilă nr. 2397 din 12

octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj este potrivnică deciziei civile

nr. 77 din 28 martie 2002, pronunțată de același tribunal. De asemenea, a

solicitat investirea sentinței civile nr. 2397 din 12 octombrie 2006 cu formulă

definitivă, irevocabilă și executorie, pentru a putea fi pusă în aplicare.

Prin decizia civilă

nr. 497 din 2 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată

în Dosarul nr. 1032/54/2015, s-a respins cererea de revizuire, precum și cererea

de investire cu formulă executorie a sentinței civile nr. 2397 din 12 octombrie

2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, reținându-se că cererea de revizuire a fost

formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., iar cererea de investire cu formulă executorie este inadmisibilă în acest

cadru procesual.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuentul H.C.

Analizând prioritar

recursul promovat de revizuent, sub aspectul admisibilității, Înalta Curte constată

următoarele

Obiectul revizuirii

este determinat chiar prin dispozițiile primului alineat al art. 322 C. proc. civ.

Potrivit acestei dispoziții procedurale, se poate solicita revizuirea „unei hotărâri

rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul".

Din dispozițiile

legale menționate se poate trage concluzia că legea are în vedere două importante

categorii de hotărâri judecătorești. O primă categorie de hotărâri judecătorești

ce sunt susceptibile de revizuire este acea a hotărârilor „rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare".

În sfera hotărârilor

„rămase definitive în instanța de apel" sunt incluse hotărârile date în apel

și prin care se rezolvă fondul pricinii, întrucât aceste hotărâri se bucură de atributul

de a fi definitive. De asemenea, sunt defmitive și deci susceptibile de revizuire

și hotărârile atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori dacă recursul

a fost respins sau anulat.

Prin urmare, legiuitorul

a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârilor judecătorești

prin care s-a rezolvat fondul cauzei.

În sfera hotărârilor

rămase definitive prin neapelare se includ nu numai hotărârile împotriva cărora

nu s-a exercitat calea ordinară de atac, ci și hotărârile date în prima instanță,

fără drept de apel, întrucât și acestea sunt definitive potrivit art. 377 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ.

A doua categorie

de hotărâri judecătorești care pot forma obiectul revizuirii vizează hotărârile

pronunțate de instanțele de recurs și prin care se evocă fondul cauzei. În această

categorie intră toate hotărârile prin care tribunalele și curțile de apel rejudecă

fondul după casare. Prin urmare, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea

extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau

prin care s-a dispus casarea cu trimitere.

În speță, sentința

civilă nr. 2397 din 12 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Gorj, a cărei anulare

s-a solicitat pe calea revizuirii a fost casată prin decizia civilă nr. 1725 din

27 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova, urmare a admiterii recursurilor declarate

de către contestatorul H.C. și de către intimata Casa Județeană de Pensii Gorj,

iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Gorj.

Prin urmare, se

constată sentința a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii nu este „rămasă

definitivă", astfel cum prevăd dispozițiile art. 322 C. proc. civ., iar pricina

a fost judecată și în recurs, decizia instanței de recurs fiind cea care a dobândit

autoritatea de lucru judecat, iar nu sentința ce a fost casată în primul ciclu procesual.

Ca atare, în raport cu hotărârea instanței de recurs se analizează dacă este sau

nu dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei alte hotărâri. Or, hotărârea

din recurs este irevocabilă.

Ca urmare, decizia

nr. 497 din 2 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, prin care

s-a respins cererea de revizuire a sentinței nr. 2397/2006 a Tribunalului Gorj,

este tot irevocabilă, și nu este supusă căii de atac a recursului.

Potrivit dispozițiilor

art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel,

cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe

cu activitate jurisdicțională, iar conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile

date în recurs sunt irevocabile.

Față de aceste

dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil,

o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai ti atacată cu recurs.

Această concluzie

derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, cum un asemenea

drept este unic, se epuizează chiar prin exercițiul lui; o persoană nu se poate

judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac

în alte situații constituie o încălcare a principiilor legalității și egalității

în fața legii.

Față de cele arătate

mai sus, recursul formulat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință,

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de revizuentul H.C. împotriva deciziei nr. 497 din 2 septembrie

2015 a Curții de Apel Craiova, secția l civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1032/54/2015.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 3 decembrie 2015.