ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2753/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 02 iulie 2015, revizuentul H.C. a formulat cerere de revizuire și recalculare pensie, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Gorj, arătând că a avut mai multe litigii aflate pe rolul instanțelor, iar la data de 05 august 2015, revizuentul și-a precizat cererea de revizuire, solicitând ca, în baza art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., să se constate că sentința civilă nr. 2397 din 12 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj este potrivnică deciziei civile nr. 77 din 28 martie 2002, pronunțată de același tribunal. De asemenea, a solicitat investirea sentinței civile nr. 2397 din 12 octombrie 2006 cu formulă definitivă, irevocabilă și executorie, pentru a putea fi pusă în aplicare.

Prin decizia civilă nr. 497 din 2 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1032/54/2015, s-a respins cererea de revizuire, precum și cererea de investire cu formulă executorie a sentinței civile nr. 2397 din 12 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, reținându-se că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar cererea de investire cu formulă executorie este inadmisibilă în acest cadru procesual. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul H.C. Analizând prioritar recursul promovat de revizuent, sub aspectul admisibilității, Înalta Curte constată următoarele Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozițiile primului alineat al art. 322 C. proc.

civ. Potrivit acestei dispoziții procedurale, se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul". Din dispozițiile legale menționate se poate trage concluzia că legea are în vedere două importante categorii de hotărâri judecătorești. O primă categorie de hotărâri judecătorești ce sunt susceptibile de revizuire este acea a hotărârilor „rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare". În sfera hotărârilor „rămase definitive în instanța de apel" sunt incluse hotărârile date în apel și prin care se rezolvă fondul pricinii, întrucât aceste hotărâri se bucură de atributul de a fi definitive.

De asemenea, sunt defmitive și deci susceptibile de revizuire și hotărârile atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori dacă recursul a fost respins sau anulat. Prin urmare, legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a rezolvat fondul cauzei. În sfera hotărârilor rămase definitive prin neapelare se includ nu numai hotărârile împotriva cărora nu s-a exercitat calea ordinară de atac, ci și hotărârile date în prima instanță, fără drept de apel, întrucât și acestea sunt definitive potrivit art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. A doua categorie de hotărâri judecătorești care pot forma obiectul revizuirii vizează hotărârile pronunțate de instanțele de recurs și prin care se evocă fondul cauzei.

În această categorie intră toate hotărârile prin care tribunalele și curțile de apel rejudecă fondul după casare. Prin urmare, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere. În speță, sentința civilă nr. 2397 din 12 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Gorj, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii a fost casată prin decizia civilă nr. 1725 din 27 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova, urmare a admiterii recursurilor declarate de către contestatorul H.C. și de către intimata Casa Județeană de Pensii Gorj, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Gorj.

Prin urmare, se constată sentința a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii nu este „rămasă definitivă", astfel cum prevăd dispozițiile art. 322 C. proc. civ., iar pricina a fost judecată și în recurs, decizia instanței de recurs fiind cea care a dobândit autoritatea de lucru judecat, iar nu sentința ce a fost casată în primul ciclu procesual. Ca atare, în raport cu hotărârea instanței de recurs se analizează dacă este sau nu dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei alte hotărâri. Or, hotărârea din recurs este irevocabilă. Ca urmare, decizia nr. 497 din 2 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, prin care s-a respins cererea de revizuire a sentinței nr. 2397/2006 a Tribunalului Gorj, este tot irevocabilă, și nu este supusă căii de atac a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai ti atacată cu recurs. Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, cum un asemenea drept este unic, se epuizează chiar prin exercițiul lui; o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații constituie o încălcare a principiilor legalității și egalității în fața legii.

Față de cele arătate mai sus, recursul formulat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul H.C. împotriva deciziei nr. 497 din 2 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția l civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1032/54/2015. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 decembrie 2015.