ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2856/2015

Decizia nr. 2856/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Tribunalului Arad, la data de 26 noiembrie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Satu Mare, anularea deciziei de imputare nr. 2905 din 17 martie 2014 emisă de pârât privind obligarea reclamantei la plata sumei de 18262,72 RON; admiterea contestației formulată împotriva deciziei de imputare, anularea hotărârii nr. 3209 din 30 aprilie 2014 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul pârâtei, admiterea plângerii împotriva hotărârii nr. 3209/2014, anularea hotărârii nr. 65 din 20 iunie 2014 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. și exonerarea de la plata sumei de 18262,72 RON.

2.1. Hotărârea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 90 din 10 februarie 2015 a Tribunalului Arad a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, instanța reținând că stabilirea instanței competente pentru soluționarea litigiului se determină în raport de rangul central al Comisiei de jurisdicție a imputațiilor, care a pronunțat hotărârea din 20 iunie 2014.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 139 din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii introductive în favoarea Tribunalului Arad.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că actul care produce efecte juridice în privința reclamantei este reprezentat de decizia de imputare emisă de I.P.J. Satu-Mare, motiv pentru care având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea deciziei de imputare nr. 2905 din 17 martie 2014 emisă de I.P.J. Satu-Mare privind obligarea reclamantei A. la plata sumei de 18262,72 RON, reprezentând paguba creată ca urmare a nerespectării de către reclamantă a perioadei minime de 10 ani asumate la data admiterii în cadrul Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza, conform art. 9 din H.G. nr. 137/1991; admiterea contestației formulată împotriva deciziei de imputare, anularea hotărârii nr. 3209 din 30 aprilie 2014 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul pârâtei, admiterea plângerii împotriva hotărârii nr. 3209/2014, anularea hotărârii nr. 65 din 20 iunie 2014 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 18262,72 RON.

Înalta Curte reține că actul administrativ contestat a fost emis în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantei, fost polițist - funcționar public cu statut special, (absolventă a Academiei de Poliție „Al. I. Cuza”).

Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 365/29.05.2007, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită prin lege competența altor instanțe”.

De asemenea, Înalta Curte reține faptul că prin soluția de principiu adoptată de Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal în ședința din data de 18 februarie 2013, s-a reținut faptul că „normele de competență prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcționarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conțin dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe”.

Prin urmare, reținând incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Satu Mare în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2015.