ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2713/2015

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 octombrie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea și suspendarea punerii în executare, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a Raportului de evaluare nr. 40733/G/II din 24 septembrie 2013, prin care s-a constatat faptul că, în calitate de director în cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese în perioada 2004 - 2005, prin semnarea unui număr de 3 (trei) contracte de furnizare produse și a unui act adițional cu firma fiului său - SC B. SRL, în valoare totală de 276.771,38 RON.

Soluția primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 4126 din 19 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: - a admis excepția lipsei de interes în formularea cererii de suspendare invocată de pârâta Agenția Națională de Integritate; - a respins cererea de suspendare a executării Raportului de evaluare nr. 40733/G/II din 24 septembrie 2013 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, ca lipsită de interes; - a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a Raportului de evaluare nr. 40733/G/II din 24 septembrie 2013 formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 4126 din 19 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A.

Procedura de filtrare a recursului a fost urmată conform dispozițiilor art. 493 C. proc. civ.

Motive de casare invocate În susținerea recursului său recurentul a invocat următoarele motive, respectiv argumente: (1) Instanța de fond a respins în mod greșit excepțiile invocate. În prezenta speță A.N.I. și-a depășit atribuțiile conferite de lege pentru constatarea și încadrarea situației de fapt ca fiind conflict de interese, agenția neavând dreptul să se pronunțe asupra unor fapte care s-au petrecut anterior legii de înființare și funcționare a A.N.I. Potrivit art. 34 din Legea nr. 176/2010, verificările aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta, dar în speță este vorba de verificări care nu erau începute la data intrării în vigoare a acestei legi; (2) Hotărârea instanței de fond este neîntemeiată, în cauză nefiind aplicabilă ipoteza art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, potrivit căreia funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una din următoarele situații: interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice. În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2011, în forma în vigoare la data semnării contractelor în cauză, autoritatea contractantă avea obligația de a încheia contractul de achiziție publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câștigătoare de către comisia de evaluare, iar nu de către recurent. Prin urmare, acesta, în calitatea sa de director nu putea influența încheierea contractelor dintre fiul său și autoritatea contractantă. Criticile formulate de recurent se încadrează, din punct de vedere procedural, în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC.

Soluția instanței de recurs În ceea ce privește critica referitoare la greșita aplicare a legii în timp, instanța de fond a reținut în mod corect că legea aplicabilă este Legea nr. 176/2010, deoarece starea de conflict de interese în care s-a aflat reclamantul a fost constatată la data de 24 septembrie 2013, iar Legea nr. 176/2010 a fost publicată în M. Of. la data de 2 septembrie 2010, dispozițiile sale fiind în vigoare la momentul analizării stării de conflict de interese și emiterii Raportului de evaluare nr. 40733/G/II din 24 septembrie 2013. Astfel, nu se poate susține că a existat o aplicare retroactivă a prevederilor Legii nr. 176/2010 la emiterea raportului de evaluare contestat. De asemenea, instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției constatării stării de incompatibilitate, având în vedere că acesta ocupa funcția publică de conducere de director al Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală la data raportului de evaluare, iar potrivit art. 11 din Legea nr. 176/2010: „(1) Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora. (2) Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităților, exclusiv pentru perioada exercitării funcțiilor sau demnităților publice.” Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, privind temeinicia hotărârii, instanța de control judiciar constată că apărările în sensul că reclamantul nu a făcut parte din comisiile de achiziție nu au relevanță, condițiile existenței conflictului de interese fiind îndeplinite și în situația în care reclamantul a semnat contractele de achiziție publică cu societatea comercială deținută de fiul său. În acest sens, potrivit art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, reclamantul avea obligația de a se abține de la semnarea contractelor și a actului adițional și de a anunța pe cale ierarhică situația ivită, urmând ca un alt funcționar public să procedeze la semnarea contractelor respective. Pentru considerentele menționate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, instanța de control judiciar, cu referire la art. 496 alin. (1) NCPC, va respinge recursul ca nefondat.