ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1816/2015

Decizia nr. 1816/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 93 din 12 mai 2014 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 171 din 22 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/39/2013, formulată de reclamanta SC A. SRL Vicovu.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prioritar analizării motivelor de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ., având în vedere faptul că se solicită lămurirea dispozitivului sentinței prin care s-a soluționat o cerere de suspendare.

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare”.

Conform art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ. „Încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea”

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată reclamantei la data de 14 august 2014, iar recursul a fost declarat la data de 25 august 2014, data ștampilei poștei, potrivit plicului aflat la fila 5 a dosarului, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”.

Cum în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința ei, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Vicovu împotriva sentinței civile nr. 93 din 12 mai 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2015.