ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1786/2015

Decizia nr. 1.786/2015

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1.220 din 14 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și s-a constatat calitatea pârâtei A. de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență următoarele aspecte:

Reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate calitatea pârâtei A. de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în urma verificărilor solicitate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor s-a întocmit Nota de constatare din 19 august 2008 prin care s-a constatat că pârâta a fost recrutată în calitate de colaborator la data de 24 martie 1978 de către I.J. Galați pentru acoperirea informativă a personalului din cadrul societății de ajutor de înmormântare din Tecuci.

Prin Sentința civilă nr. 557 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și a constatat calitatea de colaboratoare a Securității în privința pârâtei.

Prin Decizia nr. 3.530 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de către recurenta-pârâtă împotriva și s-a dispus casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță întrucât procedura de citarea cu pârâta la judecarea cauzei de către instanța de fond nu a fost legal îndeplinită.

În rejudecare, s-a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâta a fost recrutată în calitate de colaboratoare a Securității la data de 24 martie 1978 de către I.J. Galați pentru acoperirea informativă a personalului din cadrul societății de ajutor de înmormântare din Tecuci.

Pârâta a furnizat o serie de informații de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților personale și prin care a susținut activitatea aparatului represiv al statului, comunicând organelor de securitate faptul că o persoană a încercat să ia legătura cu un predicator din cultul adventist.

Totodată, s-a reținut că pârâta a furnizat înscrisuri privind mașinile de dactilografiat din unitate, acestea fiind necesare pentru identificarea persoanelor care întocmeau înscrisuri denigratoare.

S-a constatat că prin furnizarea acestei informații, pârâta a conștientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delațiunea să se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viață privată) și, prin urmare, a vizat această consecință.

Referitor la susținerile pârâtei A. potrivit cărora scrisul și semnătura care există pe notele informative de la dosarul cauzei nu aparțin acesteia, s-a reținut că acestea sunt neîntemeiate, întrucât din conținutul Raportului de expertiză criminalistică din 25 februarie 2014 întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București rezultă că scrisul și semnătura care există pe notele informative de la dosarul cauzei aparțin pârâtei A.

Împotriva Sentinței civile nr. 1.220 din 14 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că instanța de rejudecare nu a administrat întregul probatoriu invocat de pârâtă prin întâmpinarea, astfel că soluția asupra căreia s-a oprit este în neconcordanță cu adevărul.

S-a subliniat că nu s-a recunoscut, în această manieră de analiză, faptul că pârâta nu a încheiat cu fosta Securitate nici un angajament de colaborare și că era utilă cauzei administrarea probei testimoniale pentru a se dovedi că nicio persoană nu a suferit de pe urma sa și că susținerile C.N.S.A.S. sunt neadecvate și chiar cinice în condițiile în care, după ce și-a pierdut fiul în Revoluția din decembrie 1989, i se impută asemenea fapte.

Chiar și în condițiile în care expertul criminalist a stabilit că cele două note informative datate 11 februarie 1986 și 21 iulie 1977 au fost scrise și semnate literal de A., temeinicia acțiunii în constatarea calității acesteia de colaborator al Securității nu este dovedită.

Din analiza Dosarului de urmărire informativă nu rezultă nicidecum existența unei activități de colaborare a pârâtei cu securitatea, prin care să fi fost adusă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Dimpotrivă, documentele existente conțin informații transmise organelor de diverse "surse" sau constatări ale ofițerilor de securitate, privitoare la persoana pârâtei, rezultând fără dubiu că pârâta a făcut obiectul verificărilor și măsurilor specifice întreprinse de organele securității, având calitatea de "urmărit" și nu de "sursă".

Trecând în revistă conținutul notelor informative, de analiză, recurenta conchide că nu reies aspecte de natură să pună în pericol persoanele amintite în aceste note, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată prin Legea nr. 293/2008.

Informațiile din notele depuse la dosarul cauzei nu sunt de natură să îndeplinească cerințele legii.

De altfel, prin "nota raport privind analiza persoanei de sprijin privind încetarea legăturii cu informatoarea "B.", întocmită la data de 13 septembrie 1988 se concluzionează că materialele informative scrise de pârâtă au o valoare operativă slabă.

În raport de cele arătate, se impune respingerea cererii C.N.S.A.S. de constatare a calității de colaborator al Securității a recurentei-pârâte.

Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a probatoriului administrat, Înalta Curte reține că recursul este fondat și îl va admite în consecință, urmând a modifica sentința atacată și a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată în temeiul art. 11 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 (în continuare O.U.G. nr. 24/2008).

Instanța de control judiciar constată caracterul extrem de general al considerentelor avute în vedere la pronunțarea Sentinței civile nr. 1.220 din 14 aprilie 2014 și faptul că Raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză nu este prin el însuși, ca probă, suficient pentru a conduce la ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 respectiv pentru a stabili calitatea de colaborator al Securității în persoana pârâtei A.

Expertul criminalist autorizat a concluzionat că notele informative din 11 februarie 1986 și din 21 iulie 1977 au fost scrise și semnate literal de A.

Examinând însă conținutul celor două note informative enunțate mai înainte, redat în partea de început a notei de constatare ce a stat la baza promovării acțiunii de către C.N.S.A.S., se observă că prin informațiile furnizate nu se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așa cum cer explicit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În acest context, este nerelevant faptul că scrisul și semnătura "B." aparțin recurentei-pârâte.

Mai mult, cele două înscrisuri nu se coroborează cu vreo altă probă administrată în cauză, respectiv cu celelalte înscrisuri depuse la dosar de C.N.S.A.S. De altfel, din Nota de constatare din 20 august 2008 întocmită în baza O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că cele două note reprezintă singurele "documente care atestă transmiterea de informații către securitate, potrivit art. 2 lit. b)", nota în discuție fiind completată cu "alte documente care descriu relația cu Securitatea" constând în raportul cu propunere de recrutare și de includere în rețea în calitate de colaboratoare, note de analiză întocmite de ofițeri de securitate și, în final, Raportul din 13 septembrie 1998 cu propunere de scoatere din rețea.

Evaluarea acțiunii în constatare formulată de C.N.S.A.S. se impune a fi făcută cu responsabilitate și în spiritul normei legale și exclude concluzii ce nu au ca fundament probele administrate, cu atât mai mult cu cât rațiunea adoptării actului normativ în discuție nu a fost aceea de a stabili vinovăția, neavând un rol punitiv, ci derivă din necesitatea cunoașterii de către membrii societății postcomuniste a fostului regim totalitar, a verificării comportamentului persoanelor care dețin titluri ce implică dimensiunea morală primordială.

În lipsa unor dovezi care să ateste fără echivoc că recurenta-pârâtă a fost implicată în activitățile fostei securități ca poliție politică, instanța de judecată nu poate face aplicarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu atât mai mult cu cât "verificarea" acesteia s-a cerut de către Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989, în virtutea calității recurentei de "Erou-Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989", aspect dovedit și necontestat de intimatul-reclamant.

Față de cele punctate și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (3) teza I coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 1.220 din 14 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - N