ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1535/2015

Decizia nr. 1535/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 284 din 23 aprilie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității formulării cererii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamante și a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Federația Comunităților Evreiești din România (FCER), având ca obiect: anularea în tot sau în parte a H.G. nr. 999/2008, respectiv art. 43 (6) cu modificările aduse prin H.G. nr. 655/2010; repararea tuturor pagubelor ce le-au fost cauzate reclamantelor prin aplicarea art. 43 (6) din H.G. nr. 999/2008; repararea pagubei cauzate prin respingerea acțiunilor reclamantelor de a primi un titlu real asupra imobilului înscris în registrul CF al Orașului Sighetu Marmației, provocate de o înscriere nelegală în seama unor persoane neîndreptățite; acordarea de reparații în sumă de 70.400 lei cu titlu de daune materiale și morale de către cei găsiți vinovați că au pricinuit paguba prin felul și timpul cât au condus pretinsa Organizație de Cult Mozaic din România.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că:

Raportat la obiectul cererii, la natura actului a cărei anulare se solicită, la faptul că reclamantele reclamă vătămări cauzate de prevederile a căror anulare le solicită, se constată că reclamantele au calitate procesuală activă și că acțiunea este formulată în termen.

Prin Sentința nr. 712 din 19 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/33/2012 a Curții de Apel Cluj, s-a respins ca inadmisibilă cererea în contencios formulată de reclamante, cu motivarea că nu au parcurs procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamantele au urmat această procedură în această cauză, fiind însă nemulțumite și de răspunsul primit în 26 noiembrie 2012 din partea Guvernului României.

Hotărârea nr. 999/2008 privind recunoașterea Statutului Federației Comunităților Evreiești din România în art. 43 alin. (6) prevede că: "bunurile imobile rămase de pe urma evreilor victime ale unor măsuri de persecuție rasială, religioasă, în perioada 1940 - 1944 declarate fără moștenitori sunt proprietate ale Federației, prin exercitarea procedurii speciale instituite de Decretul nr. 113/1988.

Reclamantele sunt nemulțumite pe de o parte de faptul că se recunoaște pârâta FCE, fără a avea un statut propriu și legal publicat, potrivit susținerilor reclamantelor, iar pe de altă parte că se preia în norma a cărei anulare o solicită o prevedere din Decretul nr. 113/1998 care este abrogat prin Decretul nr. 177/1948.

La data de 27 august 2008, prin H.G. nr. 999, publicată în M. Of. al României nr. 670/29.08.2008, a fost recunoscut Statutul F.C.E.R. - Cultul Mozaic, în temeiul art. 29 alin. (3) și al art. 108 din Constituția României, republicată, precum și al art. 49 alin. (2) și (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

Statutul juridic al pârâtei Federația Comunităților Evreiești din România - Cultul Mozaic este acela de organizație de cult, care asigură la nivel național reprezentarea, organizarea și coordonarea Cultului Mozaic (art. 3 din Statut) și nu de simplă asociație religioasă, lucru recunoscut prin anexa la Legea nr. 489/2006, pct. 16.

Anterior recunoașterii Cultului Mozaic, Consiliul Legislativ, prin avizul din 27 august 2008, a avizat favorabil proiectul de hotărâre a guvernului privind recunoașterea Statutului F.C.E.R. - Cultul Mozaic.

Cu privire la termenul de depunere a proiectului de statut, s-a constatat că:

Legea nr. 489/28 decembrie 2006 a fost publicată în M. Of. al României, nr. 11/8.08.2007 și a intrat în vigoare la 11 ianuarie 2007.

Potrivit art. 49 din lege, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii, adică până la 11 ianuarie 2008 în speța de față, cultele din România prevăzute în anexă vor prezenta statutele și codurile canonice Ministerului Culturii și Cultelor pentru recunoașterea lor.

Federația Comunităților Evreiești din România - Cultul Mozaic, cu adresa din 4 aprilie 2008, a depus Statutul său în vederea recunoașterii (deci în termenul legal prevăzut de art. 49 alin. (2) din lege), întrucât în proiectul de Statut erau incluse reglementări ce intrau în sfera de competență a Ministerului Economiei și Finanțelor, Departamentului pentru Relații Interetnice, Autorității pentru Restituirea Proprietăților și Ministerului Justiției, Ministerul Culturii și Cultelor a solicitat punctul de vedere al acestor instituții, prelungind în acest scop termenul de avizare și depunere la autoritatea emitentă a proiectului de Statut al F.C.E.R. - Cultul Mozaic.

Această prelungire a termenului s-a făcut potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 489/2006.

După completarea documentației cu avizele respective, Ministerul Culturii și Cultelor a solicitat avizul Consiliului Legislativ. Acesta este motivul observației formulate de Consiliul Legislativ în avizul din 27 mai 2008, observație care nu afectează cu nimic avizul de legalitate favorabil acordat.

În termen de 60 de zile de la completarea proiectului de Statut și a primirii avizelor necesare, Ministerul Culturii și Cultelor a înaintat Guvernului documentația de recunoaștere a Cultului Mozaic, însoțită de avizul său consultativ.

În acest fel, au fost respectate întocmai normele legislative în materia recunoașterii cultului, susținerile reclamantelor fiind nefondate sub aspectul publicării cu întârziere a Statutului F.C.E.R. - Cultul Mozaic.

În legătură cu susținerile reclamantelor privind pretinsa abrogare a Decretului nr. 113/1948 cu privire la bunurile rămase de pe urma evreilor, victime ale unor măsuri de persecuție, decedați fără moștenitori, instanța a reținut că acest act normativ (publicat în M. Of. nr. 148/30.06.1948) este în vigoare și în prezent.

Decretul nr. 113/1948 a fost emis într-o perioadă în care bunurile evreilor decedați în Holocaust erau în pericol să fie acaparate sau ocupate și posedate în mod abuziv de orice persoană fizică sau juridică de rea-credință.

Actul normativ în cauză privește numai bunurile imobile ale foștilor proprietari evrei decedați în condițiile prevăzute de art. 1 din decret, fără moștenitori legali; în temeiul unei proceduri speciale, aceste bunuri revin Federației.

Actul normativ în cauză este anterior Statutului F.C.E.R. - Cultul Mozaic, dar fiind o modalitate legală de dobândire a proprietății de către Federație, a fost menționat în actul administrativ atacat, la Cap. V - Patrimoniu, sistem bugetar, control financiar, art. 43 alin. (6).

Prevederile statutare în cauză au fost analizate de Ministerul Culturii și Cultelor, de Consiliul Legislativ, de celelalte instituții și organe competente să avizeze proiectul Statutului F.C.E.R. - Cultul Mozaic, toate acestea avizând favorabil, în întregul său, actul administrativ și anexa la acesta.

În legătură cu modul de adoptare a fostului Statut al Cultului Mozaic, aprobat prin Decretul nr. 589/1949 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a R.P.R., în vigoare până la recunoașterea actualului Statut al F.C.E.R. - Cultul Mozaic, acesta a fost aprobat potrivit dispozițiilor art. 56 din Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor și ale art. 23 din același act normativ, în deplină concordanță cu prevederile art. 27 din fosta Constituție a R.P. Române.

El a fost întocmit și aprobat în aceleași condiții cu statutele tuturor celorlalte culte legal recunoscute.

Susținerile reclamantelor, în sensul nepublicării Statutului Cultului Mozaic, sunt infirmate de respectarea aceleiași proceduri pentru toate cultele legal recunoscute în fosta R.P.Română.

H.G. nr. 999/2008 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 29 alin. (3) și art. 108 din Constituție, republicată, precum și al art. 49 alin. (2) și (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Actul administrativ contestat a fost adoptat de către Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Culturii și Cultelor.

La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 1226/2007, proiectul actului administrativ fiind avizat de către Ministerul Justiției "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare". Proiectul actului administrativ contestat a fost aprobat favorabil de Consiliul Legislativ prin Avizul nr. 1004 din 27 august 2008.

De altfel, în cazul special al hotărârilor Guvernului, din cuprinsul art. 108 alin. (2) din Constituția României, republicată, rezultă că acestea sunt emise pentru organizarea executării legilor sau ordonanțelor.

Prevederile statutare, ce pun în practică principiile autonomiei și libertății cultelor, prevăzute de art. 29 alin. (3) din Constituția României, republicată, nu aduc atingere securității publice, ordinii, sănătății sau moralei publice ori drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul art. 49 alin. (2) și 3 din Legea nr. 489/2006, Federația Comunităților Evreiești din România - Cultul Mozaic a prezentat Ministerului Culturii și Cultelor propriul statul, redactat în conformitate cu prevederile act normativ, solicitând recunoașterea acesteia, prin hotărâre de Guvern.

Hotărârea nr. 999/2008 a fost emisă în temeiul Legii nr. 489/2006. Cultul Mozaic a fost recunoscut în anul 1936 sub denumirea de Federația Uniunilor Comunităților Evreiești din România, iar până în 1949 activitatea confesională a minorității evreiești a fost condusă de către Federația Comunităților Evreiești.

Sub regimul juridic al Decretului nr. 177/1948 privind regimul general al cultelor, a fost redactat Statutul de organizare și funcționare ai Cultului Mozaic din Republica Populară Română, care a fost aprobat prin Decretul nr. 589/1949 al Prezidiului Marii Adunări Naționale, decret în baza căruia a funcționat până în anul 2008.

În anexa Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, la poziția 16, este menționată "Federația Comunităților Evreiești din România", ca fiind unul dintre cele 18 culte recunoscute, care funcționau la intrarea în vigoare a respectivei legi.

Prin adresa din 4 ianuarie 2008, Federația Comunităților Evreiești din România Cultul Mozaic, a solicitat Ministerului Culturii și Cultelor, în temeiul art. 49 din Legea nr. 489/2006 recunoașterea statutului de funcționare.

În legătură cu capătul de cerere privind pretenții, reclamantele sunt nemulțumite de soluțiile instanțelor de drept civil care, prin hotărâri irevocabile cu putere de lucru judecat, au dat câștig de cauză pârâtei în acțiuni în revendicare, grănițuire, rectificări carte funciară, daune pentru fructele imobilului și altele de această natură, pentru un teren situat în municipiul Sighetu Marmației, (vecin cu proprietatea reclamantelor).

Raporturile de drept civil dintre părți nu fac obiectul dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare și mai mult decât atât, reclamantele nu fac dovada prejudiciului suferit și a legăturii de cauzalitate dintre actul administrativ atacat și acest pretins prejudiciu.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele A. și B., invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În speță, recurentele au arătat că în considerentele sentinței nu se regăsește nici un argument de fapt și de drept privind soluția dată privitor la existența viabilă a Decretului nr. 589/1949 și la existența statutului de organizare și funcționare pentru Cultul Mozaic în perioada anilor 1948 - 2008, iar faptul că și celelalte culte au funcționat în aceleași condiții sunt irelevante deoarece fiecare cult avea propriul său statut, conform legii.

Decretul nr. 589/1948 nu poate fi analizat decât împreună cu Legea nr. 177/1948 în baza căreia a fost edictat, neavând sens introducerea lui în alt act normativ cu scop de a produce efecte retroactive prin publicare în anul 2008.

Au mai arătat recurentele că privitor la raportul de drept civil la care face trimitere pârâtul, preluat în sentință, se impun anumite observații, mai exact precizarea că recurentele au intrat cu forța într-o relație cu o persoană care a reușit prin metode viclene să obțină de la stat bunuri în mod ilicit, prezentându-se sub statut de persoană juridică, aceasta prezentând un extras de carte funciară cu un drept obținut pe baza unui act normativ aplicat nelegal, deoarece în acea perioadă nu avea statul de funcționare și nici capacitate de folosință a drepturilor persoanelor juridice. Imobilul a fost cumpărat de recurente care, deși au achitat prețul, au fost înștiințate după 17 ani că de fapt sunt chiriașe. Bunul a fost obținut printr-un decret aplicat și contra recurentelor, căci dacă nu era Decretul nr. 113/1948 nu exista nici prejudicierea recurentelor. S-a creat astfel posibilitatea pentru recurente de a cere despăgubiri materiale și morale, precum și pentru a primi titlu pentru drept de cumpărare ori folosință neprecară de peste 30 de ani.

Se reiterează că a fost depus tardiv la Ministerul Culturii și Cultelor Statutul FCER.

Prin cererea de recurs, dar și prin cerere separată (dosar recurs) au fost invocate excepțiile de neconstituționalitate a art. 2 din H.G. nr. 998/2008, modificat prin H.G. nr. 655/2010, a Decretului nr. 113/1948 - reiterat în art. 43 (6) din H.G. nr. 998/2008 precum și a H.G. nr. 998/2008 în integralitate.

De asemenea, prin cerere separată, la data de 19 ianuarie 2015 recurenta B. a invocat excepția de nelegalitate privind Decretul nr. 113/1948 și privind titlul de proprietate însușit de pârâta FCER în baza Decretului nr. 113/1945, act normativ perimat la data exercitării acțiunii de transfer de drept asupra imobilului situat în Municipiul Sighetu Marmației.

Prin întâmpinare, intimata FCER a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, răspunzând punctual și excepțiilor de neconstituționalitate invocate de recurente și subliniind că Decretul nr. 113/1948 este, așa cum prevede și titulatura, un act normativ cu caracter special, reparatoriu, care reglementează situația bunurilor rămase de pe urma evreilor, victime ale unor măsuri de persecuție, decedați, fără moștenitori. Actul în discuție este în vigoare și la această dată și instituie o procedură specială prevăzută în art. VII din Decret, de trecere în proprietatea Federației a bunurilor care sunt definite ca atare în art. I și se aplică numai în situația în care nu există moștenitori legali ai proprietarului tabular, decedat.

Înalta Curte a soluționat în ședința publică de la 2 aprilie 2015 cererea de sesizare a Curții Constituționale și excepțiile de nelegalitate invocate și menționate mai înainte, respingându-le motivat, așa cum se poate observa din practicaua deciziei de față.

Examinând cauza în raport de obiectul ei, de susținerile și apărările părților, precum și de dispozițiile Legii nr. 554/2004 modificată și completată, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Așa cum rezultă din considerentele sentinței aflate în control judiciar, instanța de fond a evaluat acțiunea reclamanților concluzionând în mod corect și legal că solicitările acestora nu sunt întemeiate și că nu se poate face aplicația art. 18 (1) cu referire la art. 1 (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul anulării actelor administrative și al acordării de despăgubiri materiale și morale.

Prin H.G. nr. 998/2008, publicată în M. Of. al României nr. 670/29.08.2008, s-a recunoscut Statutul FCER - Cultul Mozaic, în conformitate cu art. 29(3) și art. 108 din Constituția României, republicată, precum și al art. 49(2) și (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul acestei hotărâri de guvern (avizul din 27 august 2008), în temeiul art. 2(1) din Legea nr. 73/1993, republicată și ar. 46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ.

Critica reclamantelor privind nerespectarea termenului de depunere a proiectului de statut de către FCER a fost înlăturată în mod corect de prima instanță care a reținut că a fost respectat termenul de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii, prevăzut de art. 49(2) din Legea nr. 489/2006. FCER - Cultul Mozaic a depus la data de 4 aprilie 2008 statutul său în vederea recunoașterii și având în vedere că în acest proiect erau incluse reglementări ce intrau în sfera de competență a altor autorități publice (MEC, Departamentul de Relații Interetnice, Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților, Ministerul Justiției) Ministerul Culturii și Cultelor a solicitat punctul de vedere al acestora prelungind astfel termenul de avizare și depunere a proiectului de statut în conformitate cu dispozițiile art. 19(2) din Legea nr. 489/2006. În termen de 60 de zile de la completarea proiectului și a primirii avizelor necesare, documentația de recunoaștere a Cultului Mozaic, însoțită de avizul consultativ al ministerului de resort, au fost înaintate Guvernului României.

În acest context, s-au apreciat că sunt nefondate aserțiunile reclamantelor privitoare la publicarea cu întârziere a Statutului Federației pârâte.

Prima instanță a observat în mod corect că Decretul nr. 113/1948 cu privire la bunurile rămase de pe urma evreilor, victime ale unor măsuri de persecuție, decedați, fără moștenitori, în vigoare și în prezent, a fost menționat în actul administrativ contestat - H.G. nr. 999/2008, respectiv în Capitolul V "Patrimoniu, sistem bugetar, control financiar", articolul 43(6) potrivit căruia: "Bunurile rămase de pe urma evreilor victime ale unor măsuri de persecuție rasială, religioasă în perioada 1940 - 1944, decedați, fără moștenitori, sunt proprietate ale Federației, prin exercitarea procedurii speciale instituite de Decretul nr. 113/1948".

Avizul Consiliului Legislativ privește actul administrativ în înțelesul său (cu Anexă, reprezentată de Statutul FCER).

Verificând legalitatea H.G. nr. 999/2008, instanța reținut în mod judicios, pe baza probatoriului administrat, că această hotărâre de guvern a fost adoptată în baza art. 29(3) și art. 108 din Constituție, republicată, precum și în baza art. 49(2) și (3) din Legea nr. 489/2006, fiind respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și cele ale H.G. nr. 1226/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării.

Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate și criticile ce vizează modul de soluționare a cererii reclamantelor privind acordarea de despăgubiri materiale și morale, în condițiile în care așa cum rezultă din chiar cuprinsul acțiunii toate aspectele invocate au făcut obiectul unor hotărâri judecătorești irevocabile (în cauze având ca obiect revendicare, grănițuire, rectificări CF, daune pentru fructele imobilului, pentru terenul situat în Municipiul Sighetu Marmației, aflate în procedura de executare silită.

Solicitările reclamantelor exced prevederilor art. 8(1) raportat la art. 1(1) din Legea nr. 554/2004, astfel că nu își pot găsi remediul pe calea contenciosului administrativ.

Având în vedere cele expuse, precum și dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 284/2013 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL