ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1398/2014

Decizia nr. 1398/2014

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 mai 2011, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.

A. Prin Sentința nr. 3652 din 30 mai 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității s-a sesizat din oficiu, în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 3 lit. g) și art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, cu privire la verificarea calității de colaborator al Securității în ceea ce privește pe pârâtul A., care îndeplinea funcția de consilier local în Consiliul Local al Comunei Mihai Eminescu, județul Botoșani.

În urma verificării, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a întocmit nota de constatare nr. DI/I/2840 din 09 decembrie 2010, prin care s-a apreciat că pârâtul A., prin informațiile furnizate organelor de securitate ale Inspectoratului Județean Botoșani - Serviciul 1, în dosarele cota x, y și z, ar îndeplini condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 de colaborator al Securității.

Instanța de primă jurisdicție reține că dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noțiunea de colaborator al Securității ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

Instanța de fond a reținut că pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securității, trebuie îndeplinite cumulativ condiția ca persoana să fi furnizat informații Securității prin care să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar informațiile respective să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța a constatat că pârâtul A. a fost recrutat ca informator al Securității, aspect ce rezultă din angajamentul din 05 februarie 1988, semnat de pârât și dat în fața organelor de securitate din cadrul Inspectoratului Județean Botoșani - Serviciul 1, precum și din raportul întocmit de organele de securitate în acest sens.

În urma angajamentului, pârâtul A. a furnizat organelor de securitate o serie de note informative semnate cu numele conspirativ "B." printre care și cele două note invocate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, din 05 februarie 1988 și 01 septembrie 1989.

În cuprinsul primei note informative amintite, pârâtul a adus la cunoștința organelor de securitate faptul că numitul C. "este cunoscut în sat ca un element retras, fără relații cu sătenii, se deplasează doar de acasă la magazin pentru cumpărături" și "la alegerile din 1985 nu s-a prezentat la secția de votare, iar atunci când s-a mers cu urna volantă la domiciliul său a refuzat să voteze, afirmând că el a muncit în mină și în prezent nu ar fi ajutat cu nimic".

Instanța de primă jurisdicție a reținut că, deși pârâtul aduce la cunoștința organelor Securității o atitudine potrivnică regimului comunist și anume refuzul unei persoane de a vota, comunicarea acestei informații nu poate fi considerată că a vizat îngrădirea drepturilor și libertățile fundamentale ale persoanei respective, întrucât gestul acesteia de a nu vota fusese exprimat în fața reprezentanților autorităților comuniste care veniseră cu urna mobilă la domiciliul acestei persoane pentru a vota, și care puteau sancționa această atitudine, fiind fără relevanță informația comunicată de pârât organelor de securitate.

Prin cea de-a doua notă, a reținut instanța că pârâtul informează ofițerul de Securitate că în discuția purtată cu D., acesta i-a spus că el și familia lui întrețin relații prin corespondență cu o familie din localitate, care s-a stabilit în SUA, iar în discuție D. "a încercat să argumenteze că familia E. ar trăi mai bine acolo, decât au trăit în România, chiar băiatul cel mic, F., lucrând numai patru zile pe săptămână, fiind retribuit la sfârșitul fiecărei săptămâni".

Instanța de fond a apreciat că prin informațiile furnizate prin nota de mai sus de către pârât nu se denunță atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât simpla corespondență a unei persoane stabilite în țară cu o persoană din SUA, nu reprezintă, prin ea însăși, o atitudine potrivnică regimului comunist, de natură a atrage măsuri din partea organelor de Securitate față de această persoană. De altfel, a constatat instanța de fond că din actele dosarului nu rezultă că organele de Securitate au trecut la luarea de măsuri față de D. prin care să fie îngrădite drepturile și libertățile acestei persoane.

Prin motivele de recurs formulate a fost criticată hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătându-se că în cazul dedus judecății sunt întrunite ambele condiții cerute de textul de lege vizat pentru constatarea calității de colaborator al Securității. S-a susținut că instanța a reținut faptul că au fost denunțate atitudini potrivnice regimului comunist, rezultând și îndeplinirea celei de-a doua condiții referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

S-a susținut că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, întrucât a aplicat eronat definiția legală a noțiunii de colaborator al Securității.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Analizând notele informative existente la dosar, Înalta Curte a concluzionat că niciuna dintre informațiile furnizate de intimat nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (...). Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

Înalta Curte a reținut că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit de recurent, consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele intimatului trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile.

Din întreaga documentație furnizată de recurent nu s-a putut identifica nici măcar o singură informație care să îndeplinească cerințele legii și să atragă constatarea calității de colaborator al Securității în persoana intimatului.

Instanța de judecată nu poate prelua pur și simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei Securități cu privire la persoanele care le furnizau informații, ci este obligată să examineze ea însăși datele comunicate, pentru a putea stabili dacă acestea îndeplinesc cerințele legii.

Or, după cum bine a reținut judecătorul fondului, aceste aprecieri cu caracter general ale activității intimatului nu sunt dublate și de informațiile corespunzătoare, făcând imposibil orice demers judiciar de verificare a cerințelor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, precitat.

Dimpotrivă, toate notele informative prezentate se referă la aspecte exterioare sferei de interes, vizând activități ori atitudini care nu au fost potrivnice regimului comunist și nici nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Așa fiind, în lipsa unor date referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist nu se poate pune problema vreunei îngrădiri a drepturilor și libertăților unei persoane, motiv pentru care criticile formulate de recurent cu privire la sentința instanței de fond nu pot fi primite de instanța de control judiciar și vor fi respinse ca nefondate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 3652 din 30 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2014.

Procesat de GGC - CT