ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1202/2014

DECIZIA nr. 1202/2014

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30 octombrie 2009, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a contestat Decizia nr. 18495 din 25 august 2009 și a solicitat anularea actului administrativ, exonerarea societății de orice obligație de plată stabilită în sarcina sa și suspendarea deciziei până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Decizia nr. 18495/2009 a fost emisă de autoritatea pârâtă cu nerespectarea principiului securității raporturilor juridice, care presupune între altele respectarea autorității de lucru judecat, adică al caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești cu referire la Sentința civilă nr. 1649 din 14 aprilie 2009.

A susținut că, prin Sentința civilă nr. 1649/2009, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2009 rămasă definitivă și irevocabilă instanța de judecată a admis acțiunea SC A. SRL, a anulat Decizia nr. 22129 din 03 noiembrie 2008 și a dispus ca autoritatea pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit să țină cont în soluționarea contestației de limitele sesizării cu care a fost învestită, respectiv cu verificarea aspectelor ce fac obiectul procesului-verbal nr. 17089 din 09 septembrie 2008.

În decizia contestată, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit include informații care nu au făcut obiectul procesului-verbal contestat și încalcă principiul "non reformatio in pejus".

S-a mai susținut că, prin actul contestat în cauză, pârâta nu a răspuns la contestația nr. 19854 din 09 octombrie 2008, fiind, astfel, încălcată obligația dispusă prin Sentința civilă nr. 1649 din 14 aprilie 2009.

Reclamanta a arătat că unica neregulă reținută prin procesul-verbal nr. 19854 din 09 octombrie 2008 a fost existența unui conflict de interese care se regăsește și în procesul-verbal nr. 17089/2008.

Față de această reținere a pârâtei, reclamanta a precizat că nu există nicio relație între beneficiar SC A. SRL și societatea câștigătoare a proiectului.

Unicul aspect reținut de Garda Financiară Vrancea și de către pârâtă a fost că d-na B. a lucrat pentru SC A. SRL ca economist, iar acest angajat are calitatea față de SC C. SRL (câștigătoarea proiectului) de asociat, dar privitor la acest aspect, reclamanta a susținut că nu constituie un conflict de interese.

Conform Legii nr. 161/2003, foștilor angajați ai statului nu li se interzice să aibă afaceri cu instituția în care au lucrat, din moment ce nu mai primesc salariu de la acea instituție și, ca atare, nu se poate interzice aceasta în mediul privat, iar Legea nr. 161/2003 nu se aplică societăților cu răspundere limitată.

Reclamanta a mai arătat că nu a fost eludată legea și nici nu au fost nerespectate prevederile Contractului-cadru nr. 110602624100089 din 21 decembrie 2006 și a Acordului multianual de finanțare încheiat între România și Comisia Comunităților Europene, ci au fost "mici gafe inerente desfășurării unui asemenea proiect".

Deși valoarea proiectului de modernizare a morii a fost mult mai mare decât s-a estimat inițial, ajungând la 4.539.137,40 lei față de 3.164.220 lei, cât s-a cerut prin dosarul de cerere de finanțare, reclamanta a susținut că a făcut eforturi pentru a acoperi sumele suplimentare necesare pentru a duce la final proiectul modernizării morii de grâu la care s-au obligat prin contract, în condițiile în care ajutorul financiar nerambursabil a fost de 1.633.076,56 lei.

Pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a depus la dosar documentația care a stat la baza actului contestat.

Reclamanta a depus la dosar precizarea contestației, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 18495 din 25 august 2009 emisă de pârâtă și suspendarea efectelor acestui act administrativ, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 3071 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, precum și cererea de suspendare, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia societatea reclamantă a avut calitatea de beneficiar în cadrul proiectului finanțat de Programul SAPARD în baza cererii de finanțare nr. F1.10602624100089 din 16 iunie 2006 și a contractului cadru nr. CI.10602624100089 din 21 decembrie 2006, în valoare totală eligibilă de 3.299.109 lei, din care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit acorda o finanțare nerambursabilă de maxim 1.649.554 lei, sumă echivalentă cu maxim 50% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

Pentru achiziția de bunuri necesare realizării proiectului, au fost transmise cereri de oferte din partea firmelor: SC C. SRL, SC D. SRL, SC E. SRL.

În urma selecției de oferte din data de 03 noiembrie 2006, comisia de adjudecare (condusă de F. în calitate de președinte, G. - secretar, H. - evaluator și I. - evaluator) a fost declarată câștigătoare oferta SC C. SRL, cu care s-a încheiat contractul de lucrări nr. 1317 din 28 decembrie 2006.

SC C. SRL a fost înființată la data de 01 martie 2006 având ca administrator și asociat unic pe B., fostul contabil șef al reclamantei în perioada 01 aprilie 2001 - 01 noiembrie 2007.

În perioada 01 ianuarie 2006 - 01 noiembrie 2007 contractul de muncă al contabilei șefe a fost suspendat la SC A. SRL.

De asemenea s-a constatat că, unul dintre furnizorii de materii prime ai societății SC C. SRL a fost SC J. SRL Focșani al cărui asociat unic a fost H., angajatul reclamantei și evaluatorul din comisia de adjudecare a ofertei câștigătoare pentru achiziția de bunuri necesară executării contractului reclamantei, finanțat din fonduri SAPARD.

Prin Sentința civilă nr. 1649 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2008 s-a dispus ca, în urma anulării Deciziei nr. 22129 din 03 noiembrie 2008 emisă de Comisia de soluționare a contestației din cadrul APDRP, pârâta să soluționeze contestația administrativă formulată de reclamantă cu verificarea aspectelor ce fac obiectul procesului-verbal de constatare nr. 17089 din 09 septembrie 2008.

În acest proces-verbal, s-a reținut existența conflictului de interese privitor la persoanele H. și B. conform celor reținute anterior.

În raport de această situație, curtea de apel a constatat ca fiind nefondată susținerea reclamantei în sensul că pârâta ar fi încălcat principiul securității raporturilor juridice care presupune respectarea autorității de lucru judecat cu referire la Sentința nr. 1649/2009.

Prin Sentința civilă nr. 1649/2009 s-a dispus verificarea de către pârâtă a aspectelor sesizate, iar pârâta a pus în executare această hotărâre conform limitelor impuse prin considerentele acesteia.

Cu privire la criticile reclamantei, în sensul că prin actul contestat s-a reținut greșit că ar exista un conflict de interese, instanța de fond a constatat, de asemenea, că acestea sunt neîntemeiate.

S-a reținut faptul că reclamanta cunoștea că un angajat al său (contabilul șef cu contract de muncă suspendat pentru creșterea copilului) deține o societate comercială cu care avea relații contractuale și care a fost selectată tocmai pentru a continua aceste relații comerciale.

Acest interes al reclamantei de a continua relațiile comerciale cu anumite societăți se încadra în sfera de "interese de orice natură", pentru care avea obligația de a le aduce la cunoștința partenerului contractual, dar contrar acestei obligații, reclamanta nu a declarat acest interes.

A mai reținut prima instanță că din nota unilaterală a Gărzii Financiare Vrancea rezultă că, la achiziționarea cazanului centralei termice, a boilerului, a vasului de expansiune și a rezistenței electrice, delegații înscriși pe documentele de livrare ale SC K. SRL Focșani au fost H. și B. în perioada 29 octombrie 2006 - 20 decembrie 2006, înainte de selecția de oferte și încheierea contractului de executare lucrări. Or, H. a fost atât angajatul societății reclamante, cât și evaluator în comisia de evaluarea ofertelor.

De asemenea, acesta era asociat unic și administrator al societății SC J. SRL Focșani, o societate care avea sediul tot la birourile societății reclamante și care a fost înființată în anul 2006 și care a fost unul dintre furnizorii principali de materii prime, materiale și servicii pentru realizarea obiectului contractului societății reclamante.

Atât din constatările autorității pârâte, cât și din Nota unilaterală a Gărzii Financiare a rezultat existența unor situații care au generat un conflict de interese între reclamantă și pârâtă, în condițiile în care reclamanta nu a notificat interesul său în declararea drept câștigătoare a ofertei SC C. SRL, contrar art. 4 din Prevederile generale la Contract.

Cu privire la solicitarea reclamantei de suspendare a Deciziei nr. 18495 din 25 august 2009, s-a constatat că este neîntemeiată față de cele reținute, în sensul că actul atacat este legal și față de faptul că instanța de contencios administrativ poate dispune suspendarea efectelor numai în privința unui act aparent nelegal, nu și în privința unui act constatat că a fost emis conform legii.

Prin Încheierea din 8 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de restituire a cauțiunii formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, și a dispus restituirea cauțiunii în valoare de 15.290,00 lei, achitată de petentă.

Recursul

Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Totodată, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, apreciind că Încheierea din 8 septembrie 2010 este nelegală și netemeinică, a formulat recurs împotriva acesteia.

În motivarea cererii de recurs reclamanta SC A. SRL în esență, a arătat următoarele:

- Hotărârea instanței este dată cu încălcarea vădită a art. 304 alin. (7) - (9) în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

- Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit ca parte căzută în pretenții, avea obligația de a soluționa contestația noastră nr. 19854 din 09 octombrie 2008 formulată împotriva procesului-verbal nr. 17089 din 09 septembrie 2008, potrivit cadrului existent la momentul încheierii procesului-verbal și formulării contestației.

Fără a ține cont de îndrumările Curții de Apel București, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a emis Decizia 18495 din 25 august 2009 motivând că "Nota unilaterală" 1934 din 11 aprilie 2008 a Gărzii Financiare Vrancea produce efecte juridice întrucât acțiunea noastră prin care am solicitat anularea acestei note a fost respinsă.

Dacă instanța de judecată a dispus prin Sentința civilă nr. 1649 din 14 aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2008 anularea deciziei prin care se anula procesul-verbal și se refăcea controlul la societatea noastră motivat de faptul că în propria cale de atac ni se crea o situație mai grea este inexplicabil ca prin sentința recurată, care menține decizia de obligare a noastră la plata unui debit în suma de 1542.590.05 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități suntem într-o situație favorabilă.

Principiul neagravării situației în propria contestație se aplică și cu prilejul resoluționării/judecării în fond a contestației, după pronunțarea unei sentințe în acest sens, întrucât resoluționarea/judecarea intervine ca urmare a inițiativei părții de a declanșa controlul administrativ/judiciar.

Având în vedere situația concretă a administratoarei SC C. SRL, B. la data încheierii contractului de lucrări nr. 1317 din 28 decembrie 2006, de angajată a beneficiarei cu contractul de muncă suspendat, urmată de încetarea raporturilor de muncă, rezultă că cel puțin în parte autorii verificărilor în emiterea concluziilor referitoare la existența conflictului de interese au avut în vedere prevederile art. 253

1

C. pen.

Instanța de judecată interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Instanța de judecată a constatat existența unui conflict de interese între societatea noastră și administratorul SC C. SRL - B., pornind de la simpla afirmație a APDPR, deși aceasta recunoaște că în procesul-verbal nr. 17089 din 09 septembrie 2008 s-a reținut în mod greșit existența unui conflict de interese (Decizia nr. 22129 din 3 noiembrie 2009).

În mod greșit instanța de judecată a apreciat că reclamanta este în situația existenței unui conflict de interese, întrucât în contractul de finanțare și contractele subsecvente încheiate nicio persoană nu se află în această situație.

Pentru a exista un conflict de interese trebuie să rezulte din acesta în mod direct un act negativ, impropriu sau incorect, dar care dă aparență de incorectitudine și care subminează încrederea în persoana sau organizația aflată în această postură.

Conflictul de interese invocat în sentința recurată și decizia contestată trebuie probată de o terță parte, în sensul că trebuie dovedit impactul negativ al acestora asupra exercitării obiective a funcției sau rolului celui aflat în conflict de interese.

Din actele depuse la dosar reiese ca societatea noastră a avut în vedere ca obiectul contractului de finanțare să fie executat prin intermediul unei societăți care să ofere un preț mic - criteriul din caietul de sarcini.

- Instanța a interpretat în mod greșit și tendențios raporturile de muncă din cadrul SC A. SRL.

Unica neregulă reținută prin procesul-verbal nr. 19854 din 09 octombrie 2008, a fost existența unui conflict de interese. Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a admis prin Decizia nr. 22129 din 3 noiembrie 2008 că în procesul-verbal nr. 17089 din 09 septembrie 2008 s-a reținut în mod greșit existența unui conflict de interese și implicit s-au anulat actele contestate.

Cu privire la întemeierea pârâtei în emiterea Deciziei nr. 18495 din 25 august 2009 pe actele emise de Garda Financiară și DLAF instanța de fond își motivează decizia pe o situație care nu putea fi cunoscută de către SC A. SRL atâta timp cât nu avea acces la documentele contabile din cadrul firmelor prezente la licitație. Astfel se afirmă în motivarea sentinței că: SC C. SRL avea pe stoc unul din utilajele ce au făcut obiectul contractului de finanțare. Or, în contractul de finanțare încheiat cu Agenția SAPARD nu era stipulat că SC A. SRL are obligația de a cunoaște situația stocurilor firmelor contractante.

Principiul legalității actelor administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege, iar respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Adresele emise de Garda Financiară Vrancea și DLAF sunt o înșiruire de speculații răuvoitoare prin care se încearcă incriminarea societății SC A. SRL pentru acțiuni legale.

În motivarea cererii sale de recurs, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

Apărarea intimatei-pârâte Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată.

A arătat intimata că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut faptul că suma de 1.542.590,05 lei RON pe care reclamanta în calitate de beneficiar a primit-o în baza contractului de cofinanțare, a devenit neeligibilă din cauza abaterii de la legalitate săvârșită de reclamantă, în mod corect pârâta prin actul atacat a respins contestația reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare și stabilire a debitului datorat conform O.G. nr. 79/2003.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin încheierea din ședința publică din data de 20 septembrie 2011, s-a dispus suspendarea cererii de recurs până la soluționarea irevocabilă a cauzei penale cu nr. 2793/231/2011 în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin referatul din data de 8 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție din oficiu a repus cauza pe rol pentru a se verifica dacă subzistă motivele pentru care s-a suspendat soluționarea recursului, constatând că s-a pronunțat Decizia penală nr. 672 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

La dosar s-a depus Decizia penală nr. 672 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați.

De asemenea, se reține că împotriva SC A. SRL s-a deschis procedura insolvenței, aceasta fiind citată la soluționarea prezentului recurs prin lichidatorul judiciar L. Focșani.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în prevederile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt fondate pentru următoarele considerente:

- În ceea ce privește recursul reclamantei SC A. SRL

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) C. proc. pen. "Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia".

În conformitate cu prevederile art. 346 alin. (1) C. proc. pen. "În caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile".

Prin dispozitivul Deciziei penale nr. 672R din 25 aprilie 2013 - În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 958 C. civ. și art. 1003 C. civ. obligă pe inculpații F. și M. în solidar și pe inculpatul F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL - Câmpineanca - Focșani, județul Vrancea, la plata sumei de 1.633.076,55 lei către partea civilă ARDRP.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca fiind nefondate în acest context.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 3071 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva Încheierii din 8 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2014.

Procesat de GGC - CT