ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 654/2015

Decizia nr. 654/2015

Deliberând asupra prezentului recurs,

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

1.Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/90/2012, reclamanta SC [A] SA Târgu Jiu a contestat soluția comunicată cu Adresa nr. 5332 din 6 iulie 2012, de respingere a contestației administrative formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 4143 din 16 mai 2012 emisă de Primăria Comunei Alunu județul Vâlcea și împotriva Raportului de inspecție fiscală din data de 16 mai 2012, solicitând anularea parțială a deciziei de impunere în ceea ce privește suma de 3.588.140,20 RON, reprezentând taxă și accesorii calculate la taxa pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări, anularea Autorizației de foraje și excavări nr. 2011 din 8 aprilie 2010 și a Autorizației de foraje și excavări nr. 936 din 8 februarie 2011, precum și suspendarea executării deciziei de impunere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin Încheierea nr. 379 din 21 mai 2013, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale pentru capetele de cerere 1 și 3, declinându-și competența în favoarea Curții de Apel Pitești.

Prin Încheierea din 6 noiembrie 2013, pronunțată în Dosar nr. x/90/2012/a1, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 4143 din 16 mai 2012 până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, reclamanta a solicitat măsura suspendării prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului respectiv, inițiind deci procedura de anulare și plătind cauțiunea stabilită.

Existența unui caz bine justificat reiese din împrejurările cauzei, care evidențiază o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, în discuție fiind obligații reprezentând taxă pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări, care însă nu ar fi fost solicitată, nefiind necesară.

De asemenea, s-a reținut că pârâta nu a emis o decizie de soluționare a contestației administrative, ci doar o adresă prin care a comunicat soluția de respingere a acesteia, contrar dispozițiilor art. 211 și art. 216 C. proc. fisc.

A apreciat instanța că și cerința prevenirii unei pagube iminente se conturează, în condițiile în care plata sumei imputate ar conduce la blocarea conturilor contestatoarei, fiind astfel de natură a perturba activitatea acesteia, dat fiind cuantumul ridicat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Comuna Alunu prin Primar, invocând motivul reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A susținut, în esență, recurenta pârâtă că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor din art. 14, respectiv nu a fost dovedită paguba iminentă, nefiind suficient cuantumul ridicat al sumei de plată, și însăși instanța a arătat că paguba doar se conturează, deci nu este iminentă.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, însoțită de înscrisurile la care a făcut referire în cuprinsul acesteia, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta critică soluția primei instanțe, invocând greșita aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, ea nu contestă îndeplinirea condiției existenței cazului bine justificat, dar susține că în mod greșit s-a reținut că un cuantum ridicat al obligației de plată ar fi suficient pentru îndeplinirea condiției privind prevenirea unei pagube iminente.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prin “pagubă iminentă” se înțelege “prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.

Motivarea primei instanțe a fost în sensul că blocarea conturilor reclamantei ar fi de natură să perturbe grav activitatea acesteia.

Într-adevăr, potrivit H.G. nr. 1.024/2011, intimata-reclamantă SC [A] SA s-a înființat prin fuziunea SC [B] SA cu SC [C] SA, SC [D] SA și [E] SA.

Este o societate comercială pe acțiuni sub autoritatea Ministerului Economiei, având ca obiect principal de activitate producerea și furnizarea energiei electrice și termice și exploatarea minelor și carierelor de lignit, în exercitarea activității administrând bunuri proprietate publică a statului.

Fiind vorba de o entitate cu un număr mare de salariați și cu un obiect de activitate de importanță națională, cum este furnizarea energiei, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că blocarea conturilor intimatei reclamante în vederea recuperării unei sume de 3.588.140,20 RON ar perturba grav activitatea acesteia, astfel că este întrunită condiția necesității prevenirii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

În consecință, criticile recurentei pârâte, subordonate motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt întemeiate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 15 alin. (2) raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Comuna Alunu prin Primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Comuna Alunu prin Primar împotriva Încheierii din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2015.

Procesat de GGC - LM