ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1137/2016

Decizia nr. 1137/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a formulat cerere de chemare în judecată a Primăriei municipiului Buzău solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de impunere împotriva creanțelor datorate bugetului local în anul 2013 de către SC A. SA.

La 13 decembrie 2013 s-a formulat o precizare a acțiunii în sensul că solicită anularea în tot ca neîntemeiată și nelegală a Deciziei nr. 27650/2013 a Primăriei municipiului Buzău, decizie prin care contestația formulată de SC A. SA împotriva Deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local nr. 23276 din 05 iunie 2013 a fost respinsă, în contradictoriu cu Municipiul Buzău - prin primar.

Prin sentința civilă nr. 186 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A. SA.

În motivarea soluției instanța de fond a reținut, în esență, că taxa reglementată de C. fisc. și cea din legea minelor sunt total diferite, în rațiuni și configurații juridice diferite.

Deși reclamanta a susținut că nu a desfășurat și nu desfășoară activități care să necesite emiterea autorizației de foraje și excavări, întrucât s-a datora pentru lucrări de cercetare și prospectare, doar pentru acele foraje și excavări necesare cunoașterii zăcământului, instanța de fond a apreciat că această susținere este lipsită de temei legal pentru că textul art. 267 alin. (4) C. fisc. face referire la,,exploatări”.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta

SC A. SA, în temeiul art. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate.

În motivele de recurs s-a arătat că SC A. SA desfășoară activități de extracție a nisipului și pietrișului în perimetre de exploatare aflate pe raza localității Vadu Pașii, județul Buzău, terenuri concesionate în favoarea acesteia de către Consiliul local Vadu Pașii. Activitatea de exploatare resurse minerale se desfășoară de către societate în condițiile Legii nr. 85/2003 (legea minelor) deținând licența de exploatare nr. 359/1999 și în această calitate societatea plătește taxe și redevențe către bugetul de stat în conformitate cu dispozițiile Legii minelor și al permiselor de exploatare, iar decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local în 2013 este nelegală.

S-a reținut că:

În România desfășurarea activităților miniere și activitatea de exploatare a resurselor minerale în particular este reglementată de legea minelor, lege în care sunt stabilite în mod expres condițiile de utilizare a suprafeței terenului ocupat cu această activitate, iar conform prevederilor art. 44 alin. (4) din legea minelor, pentru suprafața perimetrului de exploatare se plătește anual la bugetul statului o taxă de 25.000 lei/km.

2

și se admite o redevență minimă în condițiile art. 45 alin. (1), în funcție de substanța minimă exploatată, iar societatea recurentă își achită aceste sume, fără a înregistra debite.

Conform C. fisc. autorizația este necesar a fi obținută și taxa datorată se calculează înmulțind numărul de metri pătrați de teren afectat de foraj sau de excavație cu valoarea stabilită de Consiliul local, astfel că această taxă nu poate fi calculată la întreaga suprafață așa cum este menționată în permise/licențe, pentru că numai taxele reglementate de legea minelor iau în calcul o astfel de suprafață totală.

Toate acestea dovedesc că sunt două reglementări diferite, cu temeiuri diferite, astfel cum rezultă și din adresa din 03 iunie 2013 emisă de Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unității administrativ-teritoriale din cadrul Curții de Conturi.

În ceea ce privește activitățile la care se aplică taxa, aceasta trebuie să fie diferite de cele la care se referă legea minelor pentru că orice altă interpretare contrară duce la concluzia că pentru aceeași suprafață de teren și pentru aceleași activități se datorează atât taxe la bugetul de stat (conform legii minelor) cât și la bugetul local (conform dispozițiilor C. fisc.) și s-ar institui o dublă impunere pentru aceeași activitate.

S-a subliniat că în perioada de exploatare, lucrările de excavare se desfășoară pe baza autorizației de construire emisă în baza Legii nr. 50/1991.

Chiar și în interpretarea B. această autorizație trebuie obținută și, în consecință, plata taxei este datorată doar pentru lucrări de cercetare și prospectare și, în mod particular, doar pentru acele foraje și excavări necesare cunoașterii zăcământului, în caz contrar s-ar ajunge la o dublă taxare care ar conduce la plata unor sume excesiv de mari.

Tocmai de aceea, soluția instanței de fond este nelegală, fiind dată cu interpretare greșită a dispozițiilor art. 267 alin. (4) C. fisc.

Prin încheierea din 14 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admis în principiu recursul declarat și s-a dispus soluționarea cauzei cu citarea părților.

După examinarea instanțelor de recurs, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul pentru următoarele considerente:

Instanța a fost învestită cu acțiunea în anulare a Deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local în anul 2013 și a Deciziei nr. 27650/2013 prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere.

Prin decizia de impunere s-a stabilit în sarcina reclamantei, cu titlu de ,,taxă pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări”, o sumă de 1.679.046 lei, din care 371.018,20 lei pentru anul 2008, 73.816,40 lei pentru anul 2010, 1.234.212,00 lei pentru anul 2012.

În adresa din 05 iunie 2013 a Primăriei Municipiului Buzău s-a precizat că sumele au fost calculate prin aplicarea prevederilor art. 3 din Legea nr. 50/1991 și art. 267 alin. (4) C. fisc. pentru că în perioada 2008-2010 reclamanta a executat lucrări de excavare pentru următoarele suprafețe: 2008 - suprafața de 22.270 mp. la Vadu Pașii, 2010 - suprafața de 6.430 mp. la Vadu Pașii, 2012 - suprafața de 112.600 mp. la Vadu Pașii, 2012 - suprafața de 28.200 mp. Vadu Pașii aval palier.

Contestația formulată împotriva deciziei de impunere a fost respinsă de către Primăria Municipiului Buzău.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei pentru că a apreciat că taxa, chiar dacă are în vedere operațiunile prevăzute de art. 267 alin. (4) C. fisc., respectiv studiile geotehnice, ridicările topografice, exploatările de carieră, balastieră, sondele de gaze și petrol, precum și alte exploatări, nu se datorează în niciun caz pentru acestea, ci pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări.

S-a spus și că, deși reclamanta susține că nu a desfășurat activități care să necesite emiterea autorizației de foraje și excavări, pentru că s-ar datora taxe doar pentru lucrări de cercetare și prospectare, textul art. 267 alin. (4) C. fisc. face referire între altele, și la exploatări.

Recurenta a criticat soluția instanței de fond, iar criticile sunt fondate pentru că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor

Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:

lucrări de foraje și excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice și a prospecțiunilor geologice, proiectarea și deschiderea exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze și petrol, precum și a altor exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice

.

Art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. prevede că,,

Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări se calculează înmulțind numărul de metri pătrați de teren afectat de foraj sau de excavație cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 50.000 lei.

”

Pentru a stabili dacă dispozițiile mai sus menționate sunt sau nu aplicabile recurentei-reclamante trebuie precizat că aceasta desfășoară activități de extracție a nisipului și pietrișului în perimetre de exploatare aflate pe raza localității Vadu Pașii, județul Buzău, terenuri concesionate în favoarea societății de către Consiliul Local al com. Vadu Pașii și deține licențe de exploatare nr. 359/1999 în baza căreia plătește taxe și redevențe către bugetul de stat în conformitate cu Legea minelor nr. 85/2003.

Conform art. 44 alin. (1) și (4) din Legea nr. 85/2003:

,,(1) Titularii licențelor/permiselor sunt obligați la plata

către bugetul de stat a unei taxe pentru activitatea de prospecțiune, explorare și exploatare a resurselor minerale, precum și a unei redevențe miniere.”

,,(4)

Taxa anuală pentru activitatea de exploatare se stabilește la 32.000 lei/km

2”

.

Așa cum și instanța de fond a arătat, taxa reglementată de C. fisc. (art. 267 alin. (4)) și cea prevăzută de Legea minelor (art. 44 alin. (4)) sunt două reglementări total diferite, pentru că prima este o taxă pentru explorare, iar cea de-a doua este o taxă pentru exploatare.

Dacă taxa este plătită de recurenta-reclamantă în baza legii minelor pentru exploatarea resurselor minerale, se impune a se analiza dacă, în raport de interpretare dată art. 267 alin. (4) C. fisc., poate fi obligată la plata taxei de explorare instituită de C. fisc.

Din interpretarea art. 267 alin. (4) C. fisc. rezultă că aceeași taxă se va achita numai pentru lucrările de foraj și excavări necesare pentru efectuarea de:

- studii geotehnice și prospecțiuni geologice;

- proiectarea și deschiderea exploatărilor de carieră, balastieră, sonde de gaze și petrol, alte exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice. Operațiunile vizează pe cele efectuate în cadrul explorării, și care constau în lucrări de foraj și excavări, pentru a se putea efectua studii geotehnice și prospecțiuni geologice și pentru a fi proiectate și deschise lucrări de exploatare, respectiv lucrările de explorare care să justifice ulterior lucrările de exploatare.

În niciun caz, suprafețele pe care se efectuează lucrările de foraj și excavare, adică cele de explorare, nu pot fi confundate cu suprafețele pe care, ulterior, se vor desfășura lucrările de exploatare pentru că, tocmai prin scopul lor, lucrările de explorare se execută pe suprafețe mici, fiind făcute tocmai pentru a stabili dacă ulterior se justifică efectuarea de lucrări de exploatare.

De altfel, chiar Curtea de Conturi - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ-teritoriale, aceeași autoritate de audit care a verificat Primăria Municipiului Buzău în prezenta cauză, prin adresa din 03 iunie 2013 a comunicat Camerelor de Conturi județene, adresă aflată la fila 23 - dosar fond, că ,,taxa prevăzută de C. fisc. pentru executarea de foraje și excavație necesare studiilor geotehnice, trebuie să se aplice doar suprafeței afectată de operațiunile respective, care este mult mai mică decât suprafața aferentă perimetrului de exploatare” și că,,taxa pentru obținerea autorizației de foraje și excavație pentru executarea de studii geotehnice este diferită de taxa anuală de exploatare”.

Probabil, tocmai pentru a evita interpretări diferite, în N.C.F. adoptat prin Legea nr. 227/2015, în art. 474 alin. (10) s-a precizat că:

,,(10) Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesare lucrărilor de cercetare și prospectare a terenurilor în etapa efectuării studiilor geotehnice și a studiilor privind ridicările topografice, sondele de gaze, petrol și alte excavări se datorează de către titularii drepturilor de prospecțiune și explorare și se calculează prin înmulțirea numărului de metri pătrați de teren ce vor fi efectiv afectați la suprafața solului de foraje și excavări cu o valoare cuprinsă între 0 și 15 lei.”

După stabilirea modului de interpretare a dispozițiilor art. 267 alin. (4) C. fisc., se va analiza dacă recurenta-reclamantă a desfășurat lucrări de foraje și excavări necesare unor lucrări de exploatare și, altfel să poată fi obligată la plata acesteia.

Recurenta-reclamantă a desfășurat lucrări de exploatare a nisipului și pietrișului în perimetrele aflate în albia minoră a râului Buzău, având terenurile închiriate de la C. - D. Buzău-Ialomița, contractele fiind depuse la dosarul instanței de fond (filele 24-58 dosar fond), iar pentru desfășurarea activității de decolmatare și reprofilare a albiei minore a râului Buzău și exploatarea agregatelor minerale a obținut certificat de atestare de la E.

Este greu de presupus că a putut desfășura lucrări de foraje și excavări pe suprafețe de 22.270 mp, 112.600 mp, 28.700 mp, așa cum susține intimata.

Dacă s-ar accepta punctul de vedere al intimatei-pârâte ar însemna că pentru aceeași suprafață să se plătească atât taxa de explorare datorată potrivit C. fisc. către autoritățile publice locale, dar și taxa de exploatare calculată și datorată potrivit legii minelor.

De aceea, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și, rejudecând cauza, va fi admisă acțiunea reclamantei și va fi anulată decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local în anul 2013 emisă de Primăria Municipiului Buzău - Direcția Economică prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1.679.046,60 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC F. SA (fostă SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 186 din 22 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea formulată de reclamantă.

Dispune anularea deciziei de impunere privind creanțe datorate bugetului local în a-ul 2013, comunicată cu adresa din 05 iunie 2013 emisă de Primăria Municipiului Buzău - Direcția Economică.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 08 aprilie 2016.