ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4701/2014

Decizia nr. 4701/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în Dosarul nr. x/100/2012 al Tribunalului Maramureș, având ca obiect acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție Maramureș, Poliția orașului Săliștea de Sus și Poliția orașului Dragomirești, privind comunicarea, în temeiul Legii nr. 544/2001, a informațiilor de interes public constând în graficul de patrulare, pe linie rutieră, în perioada 01-06 februarie 2011 pe traseul Valea Izei-Săcel și graficul cu servicii de permanență pe luna februarie 2011, reclamantul A. a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I. prin care s-a aprobat lista cu informațiile secrete de serviciu nr. S/66 din 23 aprilie 2009.

Prin încheierea de ședință din 14 mai 2013, Tribunalul Maramureș a dispus, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curții de Apel Cluj cu excepția de nelegalitate invocată.

Prin sentința civilă nr. 369 din 19 iunie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii.

A respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/66 din 23 aprilie 2009, invocată de reclamantul A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că obiectul excepției de nelegalitate îl constituie Ordinul M.A.I. nr. S/66 din 23 aprilie 2009 privind înlocuirea Anexei nr. 2 la Ordinul M.I. nr. S/389/2003 pentru aprobarea Ghidului de clasificare a informațiilor în Ministerul Administrației și Internelor, precum și a Listei cu informații secrete de serviciu în Ministerul Administrației și Internelor.

Având în vedere prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și în aplicarea dispozițiilor art. 7 din Anexa din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, ministrul administrației și internelor a dispus modificarea Anexei nr. 2 la Ordinul nr. S/389/2003 cu o nouă anexă, urmând ca orice dispoziții contrare, cuprinse în Ordinul șefului Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale nr. 131/2006 pentru aprobarea listei cuprinzând informațiile naționale secrete de serviciu, specifice Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale și termenele de clasificare a acestora, Anexa nr. 2 la Ghidul nr. S/573/2006 de clasificare a informațiilor A.N.R.S. să se abroge.

Astfel, în considerarea măsurilor de reorganizare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor precum a prevederilor H.G. nr. S/610/2008 pentru aprobarea „Listelor cuprinzând categoriile de informații clasificate secret de stat, pe niveluri de secretizare, în Ministerul Administrației și Internelor” s-a procedat la reevaluarea nivelurilor de secretizare a informațiilor clasificate secret de serviciu elaborate de către instituțiile/structurile ministerului, motiv pentru care prin Ordinul M.A.I. nr. S/66 din 23 aprilie 2009 (în prezent declasificat) s-a modificat structura Anexei nr. 2 la Ordinul M.I. nr. S/389/2003.

Anexa la Ordinul nr. S/66/2009 cuprinde lista cu categoriile de informații clasificate secret de serviciu elaborate de Ministerul Administrației și Internelor, la pct. 9 fiind menționate: grafice de acțiuni, planuri de muncă, situații cu principalele activități, precum și alte documente de organizare și planificare a muncii care conțin informații nedestinate publicității, dacă divulgarea conținutului acestora este de natură să determine prejudicii Ministerului.

Raportând actul administrativ contestat la textele legale invocate de către reclamant, inclusiv la prevederile art. 8, 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că acesta respectă exigențele legale și constituționale, raportat și la considerentele pe care legiuitorul le-a avut în vedere la momentul elaborării normei legale contestate de reclamant.

Mai mult, lista cu categoriile de informații clasificate secret de serviciu elaborate de Ministerul Administrației și Internelor a fost declasificată, fără a prezenta relevanță în cauză motivele acestei declasificări.

În schimb, documentele din cuprinsul acesteia fac parte din categoria de informații clasificate secret de serviciu, astfel încât și „graficul de patrulare sau planificare a serviciilor pe linie de poliție rutieră” are caracter secret de serviciu, urmărindu-se protejarea unor informații clasificate și sursele confidențiale ce asigura acest tip de informații.

Împotriva sentinței civile nr. 369 din 19 iunie 2013, pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii excepției de nelegalitate.

În motivarea cererii, recurentul a susținut că sentința cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Dacă Ordinele M.A.I. nr. S/389 din 17 februarie 2003 și nr. S/66 din 23 aprilie 2009, precum și Lista cu informații clasificate secret de serviciu, au fost declasificate, rezultă implicit că și documentele cuprinse în această listă au fost declasificate, iar judecătorul fondului a aplicat un raționament logico-juridic eronat, fără să se bazeze pe probe.

Prin declasificarea ordinelor și Listei cu informații secrete de serviciu din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, au fost declasificate și graficul de patrulare sau de planificare a serviciilor pe linie rutieră care până în 2009 nu erau considerate secret de serviciu.

Deoarece s-a ajuns la concluzia că aceste documente și informațiile ce le conțin au fost clasificate prin încălcarea prevederilor Legii nr. 544/2001 și Legii nr. 182/2002, organele de specialitate din cadrul Ministerului Administrației și Internelor au propus declasificarea acestora, devenind în acest fel informații de interes public.

Ordinul invocat este lipsit de orice relevanță, pentru că la data comiterii faptei și solicitării graficelor de patrulare sau de planificare a serviciilor pe linie rutieră, acesta își încheiase aplicabilitatea, fiind abrogat. Ordinul nr. S/66 din 23 aprilie 2009 nu a fost în concordanță cu prevederile actelor normative superioare, încălcându-se Constituția și dreptul comunitar.

În completările la recurs, s-a mai arătat că este ilegală clasificarea graficului de patrulare pe linie rutieră, solicitat de recurent, deoarece acesta programează polițiștii care desfășoară o activitate de interes public. Clasificarea, ca secret de serviciu, a acestor informații, este interzisă de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 182/2002 și art. 13 din Legea nr. 544/2001.

Refuzul pârâților de a-i comunica recurentului copia graficului de patrulare, sub pretextul că este secret de serviciu, este nejustificat, deoarece divulgarea conținutului acestui document nu produce prejudicii Ministerului de Interne, iar informațiile sunt de interes public.

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

Examinând cauza atât prin prisma susținerilor părților, cât și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Obiectul excepției de nelegalitate invocată de recurentul A. îl reprezintă Ordinul M.A.I. nr. S/66 din 23 aprilie 2009 privind înlocuirea Anexei nr. 2 la Ordinul M.A.I. nr. S/389/2003 pentru aprobarea Ghidului de clasificare a informațiilor în Ministerul Administrației și Internelor, precum și a Listei cu informații secrete de serviciu în Ministerul Administrației și Internelor.

Anexa la Ordinul nr. S/66/2009 cuprinde lista cu categoriile de informații clasificate secret de serviciu elaborate de Ministerul Administrației și Internelor, la pct. 9 fiind menționate: grafice de acțiuni, planuri de muncă, situații cu principalele activități, precum și alte documente de organizare și planificare a muncii care conțin informații nedestinate publicității, dacă divulgarea conținutului acestora este de natură să determine prejudicii Ministerului.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ nelegal cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Examinând excepția de nelegalitate, instanța de contencios administrativ stabilește, în baza principiilor legalității, ierarhiei și forței juridice a actelor normative, legalitatea unui act administrativ, prin raportare la legea în a cărei executare a fost emis.

Cu alte cuvinte, avem de-a face cu consonanța unui act juridic care produce efecte cu o forță juridică inferioară față de actul juridic care produce efecte cu forță juridică superioară, fundamentul constituțional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5), coroborat cu art. 16 alin. (2) și, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din Constituție.

Înalta Curte reține că Ordinul nr. S/66/2009 a fost emis în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și în aplicarea dispozițiilor art. 7 din Anexa din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, a art. 2-4 din Ordinul M.A.I. nr. S/353/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate și a informațiilor secrete de serviciu în unitățile Ministerului Administrației și Internelor cu modificările, în temeiul art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008.

Așa cum a apreciat și instanța de fond, în speță, examinând conținutul ordinului contestat, prin raportare la actele normative cu forța juridică superioară, în temeiul și executarea cărora a fost emis, conform principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte nu poate reține elemente de nelegalitate a acestuia.

Se constată că recurentul-reclamant critică, în esență, clasificarea „secret de serviciu” a unor documente, menționate în anexa la Ordinul nr. S/66/2009, raportându-se, în cererea de recurs, la dispozițiile art. 33 din Legea nr. 182/2002 și art. 13 din Legea nr. 544/2001.

Aceste critici, însă, nu pot determina constatarea nelegalității ordinului contestat, în cadrul specific al excepției de nelegalitate, pentru considerentele anterior expuse, ci pot fi, eventual, valorificate pe calea unei solicitări de declasificare.

Nu poate fi reținut nici motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., anume când hotărârea cuprinde motive contradictorii, apreciindu-se că raționamentul expus, în mod convingător, de judecătorul fondului nu prezintă niciunul din viciile de natură a atrage incidența acestui motiv de casare.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 369 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2014.