ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1944/2014

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată în fața Înaltei Curți, petenta V.L.

a formulat contestație împotriva clasificării informației privind ordinele de intervenție a forțelor de ordine - Jandarmerie și Poliție - în zona administrativ-teritorială a comunei P., jud. Vaslui, în data de 2-3 decembrie 2013. În fapt, informația privind ordinele de intervenție a forțelor de ordine în evenimentele din data de 2-3 decembrie 2013 a fost clasificată ca fiind „informații clasificate" (Legea privind protecția informațiilor clasificate art. 15. lit. b). Petenta consideră că această clasificare s-a produs ca urmare a unei greșite interpretări a legii, deoarece aceeași lege, în art. 33 stipulează: „Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției". Intimata Instituția Prefectului - Județul Vaslui a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa pricina de față.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele expuse în continuare.

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, V.L., în calitate de reprezentantă a Campaniei pentru Viață în România, a formulat contestație împotriva clasificării informației privind ordinele de intervenție a forțelor de ordine - Jandarmerie și Poliție - în zona administrativ-teritorială a comunei P., județul Vaslui, în data de 2-3 decembrie 2013. Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public „În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la, secția de contencios administrativ, a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice.

Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7". Pe de altă parte, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată. Având în vedere normele cuprinse în Cartea I - Dispoziții Generale, Titlul III - Competența după materie, din C. proc. civ., mai exact art. 97 și din care rezultă clar că Înalta Curte de Casație și Justiție nu judecă în primă instanță decât materiile date prin lege în competența sa, date fiind și prevederile Legii contenciosului administrativ [art. 10 alin. (2)], excepția de necompetență materială a Înaltei Curți, va fi admisă.

În consecință pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 129 coroborat cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cererea formulată de petenta V.L. spre competentă soluționare Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2014.