ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3323/2015

Decizia nr.

3323

/20

15

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Decizia contestată

Prin decizia nr. 4701 din 09 decembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 369 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că Ordinul nr. S/66/2009 a fost emis în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și în aplicarea dispozițiilor art. 7 din Anexa din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, a art. 2-4 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/353/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate și a informațiilor secrete de serviciu în

unitățile M.A.I. cu modificările, în temeiul art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008.

Examinând conținutul ordinului contestat, prin raportare la actele normative cu forța juridică superioară, în temeiul și executarea cărora a fost emis, conform principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte nu a identificat elemente de neiegalitate a acestuia.

S-a constatat că recurentul-reclamant critică, în esență, clasificarea „secret de serviciu” a unor documente, menționate în anexa la Ordinul nr. S/66/2009, raportându-se, în cererea de recurs, la dispozițiile art. 33 din Legea nr. 182/2002 și art. 13 din Legea nr. 544/2001. Aceste critici, însă, nu pot determina constatarea nelegalității ordinului contestat, în cadrul specific al excepției de neiegalitate, pentru considerentele anterior expuse, ci pot fi, eventual, valorificate pe calea unei solicitări de declasificare.

De asemenea, instanța de recurs a apreciat ca fiind nefondat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., anume când hotărârea cuprinde motive contradictorii, apreciindu-se că raționamentul expus, în mod convingător, de judecătorul fondului nu prezintă nici unul din viciile de natură a atrage incidența acestui motiv de casare.

Contestația în anulare exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul-reclamant A., întemeiată pe art. 318 C. proc. civ.

În

dezvoltarea motivelor căii de atac exercitate, contestatorul a susținut, în esență, că se impune admiterea contestației în anulare, având în vedere că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de casare, iar dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Considerațiile Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte reține aspectele arătate în continuare.

Conform celor expuse anterior, contestația în anulare este formulată în temeiul art. 318 C. proc. civ., conform cărora:

„Art. 318. - Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege.

Motivele contestației în anulare speciale sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare.

În

cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ.

Prima ipoteză a textului vizează numai greșelile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum

ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs, ca fiind tardiv formulat etc.

Fiind un text de excepție, noțiunea de „greșeală materială” nu poate fi interpretată extensiv.

În

cauză, Înalta Curte reține că aspectele invocate de contestator nu demonstrează existența unei greșeli materiale care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, în sensul dispozițiilor citate ale art. 318 teza I C. proc. civ., care au în vedere o greșeală materială evidentă în legătură cu aspecte formale ale judecății, un „defect fundamental”, care să fie de natură a conduce în mod automat, fără excepție, la o altă dezlegare a pricinii în recurs.

Sunt asemenea greșeli materiale cele menționate anterior - greșita anulare a cererii, ca netimbrată; greșita respingere a recursului, ca tardiv formulat - în absența cărora dezlegarea dată de instanță ar fi fost cu totul alta.

În

fapt, prin criticile formulate, contestatorul critică legalitatea și temeinicia soluției pronunțate în recurs, aspecte care exced cadrului procedural al contestației în anulare, cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege.

Pe de altă parte, omisiunea la care se referă teza a II-a a textului există numai atunci când realmente instanța de recurs nu a cercetat unul din motivele de casare sau de modificare depuse în termenul legal, nu și atunci când, procedând la sistematizarea lor, le-a examinat împreună, dispensându-se de examinarea punctuală a fiecăreia dintre acestea.

Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare și să răspundă printr-un considerent comun, iar din conținutul hotărârii contestate, rezultă că instanța de recurs a analizat și totodată a răspuns tuturor criticilor formulate împotriva sentinței care a format obiectul recursului

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 4701 din 09 decembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2015.