ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1628/2015

Decizia nr. 1628/2015

A

supra recursului de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 43/A din 11 februarie 2014 pronunțată de Curtea de apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale

s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 1138 din 29 mai 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. și intimatul-pârât C.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a avut în vedere următoarele motive:

Prin cererea înregistrată la data de 30 decembrie 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, precizată ulterior la data de 01 februarie 2013, reclamantul B. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților SC A. SRL și C., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună decăderea pârâtei societate comercială din drepturile conferite de marca ... pentru clasa 44 - servicii medicale.

Prin sentința civilă nr. 1138 din 29 mai 2013, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea și a dispus decăderea pârâtei SC A. SRL din drepturile conferite de marca ...,figurativă, din 21 februarie 2006, pentru serviciile din clasa 43, pe teritoriul României.

Prin încheierea din 18 septembrie 2013 s-a admis cererea reclamantului și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul și dispozitivul sentinței civile nr. 1138 din 29 mai 2012, în sensul că s-a dispus decăderea pârâtei din drepturile conferite de marca ... din 2006, pentru serviciile din clasa 44, servicii medicale, în loc de clasa 43.

Tribunalul a reținut că pârâta nu a dovedit folosirea efectivă pe teritoriul României a mărcii a cărei titulară este în ultimii 5 ani și, în consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind decăderea titularului din drepturile conferite de marca înregistrată.

Apelul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva sentinței primei instanțe este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Se susține, în esență, că sentința nu este motivată, în sensul că deși prin înscrisurile depuse la dosar pârâta a dovedit că a utilizat efectiv și serios marca ... pentru servicii medicale în asociere cu serviciile de instruire auto-școala de șoferi, instanța nu a arătat considerentele pentru care cererile și mijloacele de apărare invocate de către pârâtă au fost înlăturate.

În sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ., pentru ca o hotărâre judecătorească să fie motivată este necesar ca judecătorul să motiveze soluția dată și nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților, care nu sunt esențiale.

Deși a motivat succint sentința, prima instanță a examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre examinare, în dovedirea folosirii/nefolosirii mărcii în litigiu.

Odată cu încheierea contractului de cesiune,

înregistrat la C., titular al mărcii ... pentru clasa 44-servicii medicale a devenit pârâtul SC A. SRL, motiv pentru care s-a și schimbat cadrul procesual al litigiului.

Deși instanța de fond a reținut că în ultimii 5 ani pârâta nu a făcut dovada folosirii efective a mărcii, fără însă a argumenta această susținere, termenul la care se raportează actele de folosire a mărcii se calculează de la data sesizării instanței, înapoi, până la momentul înregistrării inițiale a mărcii.

Cu aplicarea art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, s-a constatat că în perioada 30 decembrie 2006-30 decembrie 2011 atât pârâta din cauză, cât și SC A. SRL, în calitate de titulare ale mărcii, nu au probat că au desfășurat neîntrerupt timp de 5 ani activități de furnizare de servicii medicale, nici direct și nici prin intermediul unui terț, cu acordul titularului, probele administrate nereprezentând dovezi suficiente pentru a susține folosirea efectivă a mărcii.

Contractul de licență totală neexclusivă, prin el însuși, neînsoțit de vreo folosire a mărcii, ulterioară încheierii lui, nu are valoare probatorie de utilizare a mărcii de către cedentă și de către cesionar. Factura este un formular nefolosit ca factură, iar cea emisă de un terț, fără acordul titularului, fiind anterioară încheierii contractului de licență și situată oricum în afara termenului vizat, respectiv 5 ani anteriori cererii de chemare în judecată. Autorizațiile de funcționare au o dată anterioară termenului de decădere (fiind emise la data de 25 ianuarie 2006 ) și nu sunt, prin ele însele, probe de folosire a mărcii. Formularul necompletat de aviz psihologic și formularul de întrebări din testul Schubert nu fac nicio referire la folosirea mărcii în litigiu. Adeverința din 8 mai 2008, care vizează numărul de ore de stagiu de practică efectuat în laboratorul societății terțe și notele obținute, nu privește marca în litigiu. Fila nedată, de simplă denumire a unui registru de evidență a examinărilor psihologice, nu este însoțită de nicio altă filă referitoare la vreo mențiune în vreun asemenea registru, nefăcând nicio dovadă de folosire a mărcii în litigiu, în termenul de decădere, de către titularul mărcii sau cu acordul lui. Contractul de comision din 11 august 2004 încheiat de terțul SC D. SRL cu SC E. SRL, pentru procurarea de către comisionar de pacienți pentru efectuarea de investigații medicale în vederea obținerii de permise de conducere, nu dovedește folosirea mărcii în litigiu de către titularele sale, în termenul de decădere, fiind încheiat la data de 11 august 2004 când marca nici nu era solicitată a fi înregistrată.

Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâta SC A. SRL, criticând-o pentru următoarele motive, în susținerea cărora a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

S-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice în condițiile în care a depus la dosar înscrisuri prin care a dovedit utilizarea efectivă a mărcii ... în ultimii 5 ani, pentru serviciile medicale protejate în clasa 44.

A susținut și dovedit că folosirea mărcii pentru servicii medicale s-a făcut prin intermediul Cabinetului Individual de Psihologie F., cu care a încheiat un contract de colaborare începând din data de 01 martie 2009 pe o perioadă nedeterminată (Anexa 1). În baza contractului, Cabinetul Individual de Psihologie a efectuat testarea psihologică a cursanților înscriși la SC A. SRL, în vederea efectuării cursurilor de școlarizare auto. În completarea înscrisurilor depuse deja la dosarul cauzei, se depun și alte înscrisuri (Anexa 2 - avize psihologice, facturi, fișe de consultații) care poartă inscripționată marca ... și care dovedesc folosirea efectivă a acestei mărci pentru servicii medicale.

În aplicarea dispozițiilor art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, ambele instanțe ar fi trebuit să aibă în vedere și prevederile art. 46 alin. (2) lit. d) din aceeași lege, potrivit cărora este asimilată folosirii efective a mărcii și folosirea de către un terț având consimțământul titularului.

S-au depus la dosarul cauzei extrase de pe pagina internet a recurentei care conțin prezentarea ofertei sale de servicii atât pentru cursurile de școlarizare auto cât și pentru efectuarea examenelor psihologice și a fișelor medicale auto, pe care instanța de apel le-a ignorat complet. În susținerea recursului se mai depun încă odată la dosar aceste capturi de pe pagina de internet (anexa 3), de unde se poate observa că în mod constant în cadrul Scolii de Șoferi ... s-a oferit posibilitatea de întocmire a fișelor medicale și a avizelor psihologice. De asemenea, elementul grafic al mărcii este inscripționat pe fundalul paginilor în contractele-tip de prestări servicii încheiate de Cabinetul Individual de Psihologie F. (anexa 4 - model contract), ceea ce dovedește în mod clar că marca a fost folosită pentru serviciile medicale din clasa 44. Avizele psihologice, fișele medicale și facturile depuse la dosar poartă inscripționată marca, astfel încât este dovedit faptul că utilizarea acestei mărci s-a făcut în mod real și serios (efectiv).

Analizând decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, orice persoană interesată poate solicita Tribunalului București, oricând în cursul duratei de protecție a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă dacă fără motive justificate, într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, socotită de la data înscrierii în Registrul mărcilor, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată sau dacă această folosire a fost suspendată pentru o perioadă neîntreruptă de 5 ani.

Al doilea alineat al aceluiași articol prevede la lit. d) că este asimilată folosirii efective a mărcii folosirea de către un terț având consimțământul titularului sau de către orice persoană abilitată să utilizeze o marcă colectivă sau o marcă de certificare, aceasta fiind considerată ca folosire a mărcii de către însuși titularul acesteia.

Titularul nu poate fi decăzut din drepturile sale dacă, în perioada de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) lit. a) și până la prezentarea cererii de decădere, marca a fost folosită efectiv. Totuși, dacă începerea sau reluarea folosirii mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiție a cererii de decădere, folosirea mărcii nu este luată în considerare dacă pregătirile pentru începerea sau reluarea folosirii au intervenit numai după ce titularul a luat la cunoștință de faptul că ar putea fi introdusă o cerere de decădere - potrivit alin. (3) al aceluiași articol.Instanța de apel a reținut ca situație de fapt, aferentă termenului de 5 ani calculat în perioada anterioară datei introducerii cererii de chemare în judecată, că atât pârâta din cauză, cât și titularul anterior al mărcii nu au probat folosirea efectivă a mărcii, de natură să înlăture sancțiunea decăderii, reglementată de art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Prin cererea de recurs se critică modul de aplicare a normelor legale incidente și, în special, a art. 46 alin. (2) lit. d), cu motivarea că s-au depus la dosar înscrisuri prin care a dovedit utilizarea efectivă a mărcii ... în ultimii 5 ani pentru serviciile medicale protejate în clasa 44.

În acest sens s-a făcut referire la contractul de colaborare încheiat cu Cabinetul Individual de Psihologie F., începând din data de 01 martie 2009 pe o perioadă nedeterminată, în baza căruia cabinetul de psihologie a folosit efectiv marca, iar în completarea înscrisurilor existente în dosarul cauzei a depus avize psihologice, facturi, fișe de consultații, care, susține recurenta-pârâtă, ar dovedi folosirea efectivă a acestei mărci pentru clasa de servicii protejată.

Probele administrate deja și revalorificate prin cererea de recurs nu pot fi verificate, iar modul de apreciere a acestora nu poate face obiectul cenzurii din partea instanței de recurs, în urma abrogării pct. 10 și pct. 11 ale art. 304 C. proc. civ.

Probele noi depuse în dosarul de recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 305 C. proc. civ., nu au relevanță în cauză, deoarece fie nu au nicio dată, fie au date care se situează în afara perioadei de referință, reținută de instanța de apel și necontestată prin cererea de recurs.

În consecință, constatând că nu sunt fondate motivele de recurs, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., dispunând în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 43/A din data de 11 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2015.