ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2740/2015

Decizia nr. 2740/2015 Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 ianuarie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, litigii de muncă , contestatoarea SC A. SRL, în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, a solicitat instanței să dispună desființarea Deciziei nr. 1029688 din 19 septembrie 2012 emisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și, pe cale de consecință, respingerea la înregistrare a mărcii individuale verbale ..., în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (4) din Legea nr. 84/1998, susținând că marca solicitată de intimată la înregistrare în anul 2012 este anulabilă, întrucât a fost înregistrată cu rea-credință, deși marca este folosită efectiv din anul 2000 de către contestatoare, iar SC B. SRL nu a adus dovezi în sensul folosirii efective a mărcii ..., neexistând vreo altă localitate din România, în afara Constanței, unde s-a folosit denumirea ..., în alimentație publică sau pentru servicii de cazare, iar păstrarea unei mărci în patrimoniul unei firme fără a o folosi constituie un abuz din partea acesteia.

Prin sentința civilă nr. 774 din 28 mai 2014 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, acțiunea contestatoarei a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea SC A. SRL, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Prin Decizia civilă nr. 478/A din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 774 din 28 mai 2014 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea SC A. SRL, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 4 septembrie 2015. Prin rezoluția din 04 septembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut, pe de o parte, că motivele de recurs nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că Decizia civilă nr. 478/A din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Completul de filtru nr. 7, la data de 23 septembrie 2015, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la filele 23-25 dosar recurs, însă părțile nu au depus puncte de vedere. Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 27 noiembrie 2015, fără citarea părților. Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, a cărei analiză este prioritară față de ce a nulității , Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept. Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, „deciziile Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci privind cererile de înregistrare a mărcilor, precum și cererile de înregistrare privind indicațiile geografice pot fi contestate la acest oficiu de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea înregistrării mărcii ori a indicației geografice, cu plata taxei legale”, iar, prevederile art. 88 alin. (1) din același act normativ dispun că „Hotărârea comisiei de contestații, motivată, se comunică părților în termen de 30 de zile de la pronunțare și poate fi atacată cu contestație la Tribunalul București, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotărârea Tribunalului București este supusă numai apelului la Curtea de Apel București.” Prin urmare, hotărârile pronunțate în contestațiile la deciziile Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci de înregistrare a mărcilor nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă, astfel cum a fost menționat de contestatoare prin precizările depuse în fața primei instanțe la data de 22 mai 2014 (aflate la filele 109-110 din dosarul de fond), contestația, în temeiată pe dispozițiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Deciziei Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci nr. 19 septembrie 2012 prin care s-a dispus înregistrarea mărcii individuale constând în denumirea ..., având nr. de depozit, pentru produsele/serviciile din clasele solicitate.

În ce privește mențiunea din cuprinsul dispozitivului deciziei recurate în sensul că aceasta poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare este eronată și nu deschide părților posibilitatea de a exercita această cale de atac, întrucât, potrivit art. 457 alin. (1) și (2) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar însemnările inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu au niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ. cu art. 86 alin. (1) și art. 88 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 84/1998 rezultă că Decizia civilă nr. 478/A din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493, alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea SC A. SRL, înregistrată la Oficiul Român de Consultanță Constanța, având sediul în Constanța, jud. Constanța, cu sediul procesual ales la Cabinet de Consultanță în Proprietate Industrială, consilier jurist Iorgulescu Mariana din C onstanța, jud. Constanța în contradictoriu cu intimații SC SC B. SRL, înregistrată la Oficiul Român de Consultanță Constanța, cu sediul în Constanța, jud. Constanța și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, cu sediul în București, sector 3, împotriva Deciziei nr. 478/A din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 noiembrie 2015.