ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1279/2015

Decizia nr. 1279/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată la 7 aprilie 2010, pe rolul Tribunalului Specializat Cluj sub nr. x/1285/2010, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâții SC B. SRL și C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate intervenită rezilierea Contractului de locațiune din 1 decembrie 2007, încheiat între reclamant și pârâta - persoană juridică, în temeiul pactului comisoriu de gradul IV, stipulat la pct. 22.3 alin. (1) din contract, să dispună obligarea pârâților în solidar la plata echivalentului în RON la data plății a sumei de 2.000.000 euro cu titlu de despăgubiri, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru buna administrare a justiției în cauză, tribunalul a apreciat necesară analiza unitară a susținerilor și cererilor părților în litigiu formulate în două dosare, aflate simultan pe rolul instanței, drept pentru care a conexat la Dosarul nr. x/1285/2010, în cadrul căruia calitate de reclamant are locatorul A., pârâți fiind locatarul SC B. SRL și garantul acestuia C., Dosarul nr. x/1285/2010, în cadrul căruia reclamantă este SC B. SRL, iar pârâți sunt A. și SC D. SRL.

Prin Sentința civilă nr. 580 din 27 februarie 2014, Tribunalul Specializat Cluj a admis acțiunea introductivă și a obligat pârâții, în solidar, să achite reclamantului echivalentul în RON, la cursul B.N.R. din data plății, al sumei de 2.000.000 euro, cu titlu de despăgubiri; a respins acțiunea conexată formulată de reclamanta SC B. SRL împotriva pârâților A. și SC D. SRL și a obligat pârâții SC B. SRL și C. la plata către reclamantul A. a sumei de18.461,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorarii experți.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții SC B. SRL și C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În cadrul cererii de apel, înregistrate pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, apelanții-pârâți, în temeiul art. 280 C. proc. civ., au solicitat și suspendarea vremelnică a executării sentinței atacate până la soluționarea căii ordinare de atac exercitate.

În motivarea acestei cereri, autorii au arătat că îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 280 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, hotărârea atacată, fiind pronunțată într-un litigiu între profesioniști, este executorie de la pronunțare conform art. 720

8

din același cod și, arătând că vor achita cauțiunea ce li se va stabili în sarcină.

De asemenea, au susținut că valoarea importantă a sumei la plata căreia au fost obligați prin sentința a cărei suspendare o solicită, în cazul executării silite, ar avea drept consecință blocarea activității societății și imposibilitatea realizării obiectului de activitate al acesteia, aspecte de natură, în opinia autorilor, să justifice admiterea cererii de suspendare a executării silite a hotărârii apelate.

Prin Încheierea de ședință din 15 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de apelanta SC B. SRL, precum și cererea de suspendare a executării silite a Sentinței civile nr. 580 din 27 februarie 2014 a Tribunalului Specializat Cluj.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut în esență că petenta nu s-a conformat obligației de achitare integrală a cauțiunii stabilite în sarcina sa.

În acest sens, instanța a consemnat că la termenul de judecată din 10 noiembrie 2014, petenții au făcut dovada achitării parțiale a cauțiunii stabilite în sarcina lor, în cuantum de 259.170 RON, respectiv a sumei de 180.000 RON, și li s-a pus în vedere achitarea pentru termenul din 8 decembrie 2014, a diferenței în cuantum de 79.170 RON.

Reținând că la termenul acordat în cauză pentru ca petenții să facă dovada achitării integrale a cauțiunii stabilite în sarcina lor, aceștia nu s-au conformat dispoziției instanței și că au formulat cerere de amânare pentru angajare apărător, arătând că la 5 decembrie 2014 au reziliat unilateral contractul de asistență juridică încheiat cu avocatul ales, Curtea a amânat pronunțarea asupra cererii de suspendare la 15 decembrie 2014.

La 12 decembrie 2014, petenții au formulat cerere de repunere pe rol a cererii de suspendare, invocând caracterul neexecutoriu al sentinței a cărei suspendare a executării silite au solicitat-o și au cerut să se se constate inadmisibilitatea cererii și restituirea cauțiunii în cuantum de 180.400 RON, consemnate la dispoziția instanței.

Referitor la solicitarea de repunere pe rol a cererii, Curtea a reținut că instanța poate dispune o astfel de măsură, în condițiile impuse de art. 151 C. proc. civ., respectiv atunci când apreciază necesare noi lămuriri. În speță, a apreciat însă că nu se impun astfel de lămuri, care nu pot purta asupra unor chestiuni invocate de parte după închiderea dezbaterilor și reținerea cererii în pronunțare.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite a a hotărârii apelate, având în vedere că petenții nu au achitat cauțiunea stabilită în sarcina lor, Curtea a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art 280 alin. (4) și art 723

1

C. proc. civ., astfel că, în considerarea acestor argumente a respins cererea.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs petenta SC B. SRL, criticând-o din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea căii de atac exercitate, modificarea hotărârii recurate, admiterea excepției inadmisibilității cererii de supendare a executării silite și restituirea cauțiunii consemnate la dispoziția Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În dezvoltarea criticilor formulate recurenta a susținut că în mod greșit instanța de apel a respins cererea sa de repunere pe rol, având în vedere că invocase excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite a hotărârii apelate, iar instanței îi revenea obligația de a o pune în discuția contradictorie a părților.

De asemenea, a arătat că în susținerea excepției inadmisibilității cererii de suspendare a invocat dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/1012 și art. 632 - 633 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, (în continuare Noul C. proc. civ.) care NU mai conferă caracter executoriu sentinței a cărei suspendare s-a solicitat.

În continuare, autoarea căii de atac a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu care a susținut că în mod greșit curtea de apel a analizat cererea de suspendare a sentinței apelate prin prisma dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865 în materie, și că în realitate, în cauză erau aplicabile prevederile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

A mai susținut recurenta că Sentința civilă nr. 580 din 27 februarie 2014 a Tribunalului Specializat Cluj nu are caracter executoriu și ca atare nu putea fi pusă în executare, întrucât, deși procesul a fost început sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, anterior datei de 15 februarie 2013, sentința pronunțată de instanța de fond este supusă noilor dispoziții care vizează procedura executării silite potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012, care statuează că dispozițiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 sunt aplicabile și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare.

În considerarea celor anterior expuse, recurenta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac exercitate.

În cauză, la 6 martie 2015, intimatul-petent C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului declarat de petenta SC B. SRL, iar la 12 martie 2015, intimatul A. a depus note de ședință prin care a cerut respingerea recursului, în principal ca rămas fără obiect arătând că la 9 martie 2015 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a rămas în pronunțare asupra apelului declarat împotriva sentinței a cărei suspendare a fost soluționată prin încheierea atacată în prezentul recurs și, în subsidiar ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentei încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Procesul civil a fost declanșat prin introducerea la 7 aprilie 2010 a Cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/1285/2010 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, adică anterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 și a fost soluționat în primă instanță, ulterior acestui moment, prin Sentința civilă nr. 580 din 27 februarie 2014.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012, dispozițiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 se aplică proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

De asemenea, art. 24 Noul C. proc. civ. statuează că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar art. 27 din același cod prevăd că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Din interpretarea evocatelor norme legale raportat la situația de fapt descrisă, vizând data introducerii cererii de chemare în judecată, rezultă că litigiul dedus judecății judecății, căile de atac și cererile incidentale formulate în legătură cu acesta sunt guvernate de prevederile C. proc. civ. de la 1865.

Cum în cauză, cererea de suspendare a executării silite a sentinței primei instanțe a fost formulată de apelanții-pârâți C. și SC B. SRL în cadrul căii de atac a apelului exercitat împotriva acesteia, Înalta Curte constată, din verificarea considerentelor încheierii atacate, că cererea a fost în mod corect analizată funcție de dispozițiile art. 280 și art. 720 C. proc. civ., invocate de petenții înșiși.

Este adevărat că art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, dispune că dispozițiile Noului C. proc. civ. privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești pronunțate înainte de intrarea acestuia în vigoare, dar în cauză, textul legal nu este incident, nefiind în discuție o cerere formulată în cadrul procedurii de executare silită, ci în cadrul fazei procesuale a apelului.

De altfel, față de prevederile art. 24 Noul C. proc. civ., care statuează expres că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, nu se poate reține că prin norma de aplicare se derogă de la norma legii speciale înseși.

De asemenea, Înalta Curte reține că, în mod corect instanța de apel nu a repus cauza pe rol pentru discutarea inadmisibilității cererii de suspendare invocată de înșiși autorii cererii, în condițiile în care a fost formulată după reținerea cererii în pronunțare.

Față de cele arătate, Înalta Curte reține că încheierea atacată este temeinică și legală, niciuna dintre susținerile recurentei nefiind de natură să conducă la modificarea acesteia.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL, prin administrator judiciar E. SPRL, împotriva Încheierii de ședință din 15 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL, prin administrator judiciar E. SPRL, împotriva Încheierii de ședință din 15 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2015.

Procesat de GGC - MI