ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1723/2015
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1723/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 1723/2015
Deliberând asupra cauzei de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 79 din data de 27 octombrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A.
În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 RON, din fondurile Ministerului Justiției către SAJ Prahova.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul condamnat a fost obligat la plata sumei de 360 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 17 septembrie 2015 sub nr. 664/42/2015, petentul condamant A., deținut la Penitenciarul Mărgineni a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună lămurirea dispozitivului hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/42/2014, în sensul precizării că a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare, compusă dintr-o pedeapsă de 20 de ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat și dintr-o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, nefiind vorba de o pedeapsă de 25 de ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat.
Față de conținutul deciziei nr. 13 din 15 iunie 2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere că se află în executarea unei pedepse aplicate de un stat străin și care a fost recunoscută în procedura reglementată în Legea nr. 302/2004, petentul condamnat a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 6 C. pen., privitor la regimul sancționator al pluralității de infracțiuni, respectiv contopirea celor două pedepse de 20 de ani și de 5 ani închisoare, aplicate pentru infracțiuni aflate în concurs, conform art. 39 C. pen.
În motivarea contestației la executare, petentul condamnat a mai arătat că prin sentința penală nr. 670/2012 a Judecătoriei de Primă Instanță și Instrucție nr. 4 din Mislata -Spania, respectiv sentința executorie nr. 61/2013 - M J, pronunțată de aceeași Judecătorie (Audienția Provincială din Valencia - Secția 4), cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, precum și la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, pedepsele fiind ulterior contopite prin cumul aritmetic.
Prin sentința penală nr. 15CC din 22 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/42/2014, condamnarea aplicată de autoritățile din Spania a fost recunoscută în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004, în final petentul condamnat fiind transferat în România pentru a continua executarea pedepsei rezultante de 25 de ani închisoare. Atât în sentința de recunoaștere a condamnării aplicate de instanța străină cât și în mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza acesteia, se arată că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, aspect care în opinia petentului contravine considerentelor hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare străine, în care se precizează foarte clar că pedepsele aplicate sunt de 20 ani închisoare pentru omor calificat și de 5 ani pentru tâlhărie.
Prin Decizia nr. 13 din 15 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reținut că prevederile art. 6 C. pen. se aplică și în cazul condamnărilor aplicate de un stat străin cetățenilor români dacă aceste condamnări au fost recunoscute în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004.
Cumulul aritmetic al celor două pedepse aplicate de instanțele spaniole în 2013 nu mai este compatibil cu modul actual de sancționare a concursului de infracțiuni, se mai arată în motivarea contestației, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 6 C. pen., în cauză se impune contopirea celor două pedepse, de 20 de ani, respectiv de 5 ani, în condițiile art. 39 C. pen.
Curtea de Apel Ploiești a reținut că instanța a apreciat îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 136, 149, 150 și urm. din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată, astfel că a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a recunoscut sentința nr. 670/2012 a Judecătoriei de Primă Instanță și Instrucție nr. 4 din Mislata - Spania, respectiv sentința executorie nr. 61/2013 - M J, pronunțată de aceeași Judecătorie (Audienția Provincială din Valencia - Secția 4), privind condamnarea numitului A., la o pedeapsă de 25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 242 alin. (2) C. pen. spaniol, cu corespondent în art. 188-189 C. pen. român (omor calificat).
În baza art. 154 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus executarea în România și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 25 ani închisoare aplicată prin sentința sus-menționată a instanței statului emitent - Republica Spania.
Totodată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 188 -189 C. pen., conform C. proc. pen. român.
Deși petentul condamnat susține că autoritățile judiciare străine au dispus condamnarea sa pentru săvârșirea a două infracțiuni, din sentința penală pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/42/2014 rezultă că în România a fost recunoscută condamnarea aplicată pentru o singură infracțiune de omor calificat, situația de fapt reținută în sentința nr. 670/2012 a Judecătoriei de Primă Instanță și Instrucție nr. 4 din Mislata - Spania corespunzând unei încadrări juridice prev. de art. 188-189 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv omorul săvârșit pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni.
S-a reținut că din considerentele sentinței pronunțate de Judecătoria de Primă Instanță și Instrucție nr. 4 din Mislata - Spania a rezultat că la data de 2 iunie 2010, în jurul orelor 4,40-4,50, petentul condamnat A. împreună cu B. și o terță persoană, neidentificată, pe baza unui plan preconceput și de comun acord, au pătruns în locuința din Chirivella, aparținând victimei C., știind că aceasta avea bijuterii și bani în casă. Fiind surprinși de proprietara imobilului și pentru a evita ca strigătele acesteia să fie auzite de vecini i-au pus o pătură deasupra capului și au apăsat puternic până când victima a încetat să se mai miște, decesul acesteia producându-se prin asfixie mecanică (sufocare).
Cu ocazia soluționării cererii de transfer a persoanei condamnate, Curtea de Apel Ploiești a optat pentru continuarea executării pedepsei și nu pentru conversiunea condamnării, hotărârea având în prezent autoritate de lucru judecat.
În acest context, s-a apreciat că solicitarea petentului condamnat de a se reține comiterea a două infracțiuni - una de omor calificat și o alta de tâlhărie cu consecința aplicării legii penale mai favorabile sub aspectul tratamentului penal al concursului de infracțiuni nu poate fi primită, constituind o solicitare de modificare a unei hotărâri penale definitive. Faptul că în cauză se impunea recunoașterea unei hotărâri de condamnare la două pedepse cu închisoarea cumulate apoi conform sistemului aplicabil legii străine, se putea invoca într-o cale ordinară de atac împotriva sentinței de recunoaștere. Cum sentința penală de recunoaștere și de transfer în România pentru continuarea executării pedepsei a rămas definitivă la data de 16 ianuarie 2015 prin decizia nr. 15/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, cererea formulată de petentul condamnat are ca scop modificarea unei sentințe penale defintive pe calea contestației la executare.
Chiar în condițiile în care autoritatea judiciară străină ar fi aplicat un alt tratament penal pluralității infracționale reținute în sarcina petentului condamnat, respectiv sistemul de cumul aritmetic al pedepselor aplicabile, faptul că în statul de executare a intervenit o lege penală mai favorabilă persoanei condamnate, lege prin care modul de sancționare a concursului de infracțiuni este sistemul de cumul juridic cu spor fix, aceste dispoziții nu pot conduce la modificarea pedepsei aplicate de instanța străină în baza sistemului de cumul aritmetic, o soluție contrară reprezentând o atingere gravă adusă autorității de lucru judecat de care hotărârea străină se bucură. În cauză s-a dispus în mod definitiv continuarea executării pedepsei închisorii aplicate petentului condamnat de autoritățile judiciare străine și nu în sensul modificării sau conversiunii condamnării.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, desigur că potrivit Deciziei nr. 13 din 15 iunie 2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reținut că prevederile art. 6 C. pen. se aplică și în cazul condamnărilor aplicate de un stat străin cetățenilor români dacă aceste condamnări au fost recunoscute în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004, însă pentru incidența art. 6 alin. (1) C. pen. este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii să fi intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară. Sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Din acest punct de vedere s-a mai reținut că petentul condamnat a fost transferat în România în vederea continuării executării pedepsei de 25 de ani închisoare aplicate de autoritățile judiciare spaniole pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 188-189 alin. (1) lit. d) C. pen. și sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani. Prin urmare pedeapsa aplicată petentului condamnat și pentru continuarea executării căreia a fost transferat în România nu depășește maximul special prevăzut de legea română și deci nici dispozițiile art. 6 alin. (1) nu pot fi incidente.
Împotriva sentinței penale nr. 79 din data de 27 octombrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, condamnatul A. a formulat contestația de față.
Pentru termenul de judecată din data de 16 decembrie 2015, persoana condamnată a transmis la dosar, o cerere de retragere a contestației de față, cerere consemnată de altfel într-un proces - verbal de conducerea Penitenciarului Mărgineni, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voință.
Față de cele menționate, avându-se în vedere dispozițiile art. 425 alin. (3) raportat la art. 415 alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc că până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat, personal sau prin mandatar, Înalta Curte urmează a lua act de voința condamnatului A. valabil exprimată.
Conform art. 272 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 330 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestației formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 79 din data de 27 octombrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 330 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avnsa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 decembrie 2015.