ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 964/2013

Decizia nr. 964/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 11 august 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „CNSAS”) a chemat în judecată pe Ioana Constantin solicitând să se constate existența calității de lucrător al Securității în privința pârâtului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Cererile nr. P5451/06 din 30 aprilie 2008 și nr. P3403/06 din 17 octombrie 2008, adresate CNSAS, petenții A. și B. au solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor având cota CNSAS nr. I157131 și a nr. I209610. În dosarele respective, pârâtul a întocmit documente care se află în volumul 4, (I157131), respectiv la (I209610).

Așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/1504 din 12 mai 2009, precum și din înscrisurile atașate acțiunii, pârâtul a avut gradele și funcțiile de locotenent colonel, șef al Direcției Regionale Cluj (1967) și șef al Inspectoratului Județean de Securitate Cluj (1968), general-maior, șef al Inspectoratului Județean de Securitate Cluj (1975, 1982, 1983) și șef al Inspectoratului Județean de Securitate Mureș (1985), și a aprobat aplicarea de măsuri informativ-operative care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la viață privată prevăzut de art. 32 (inviolabilitatea domiciliului) și art. 33 (interceptarea corespondenței) din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și dreptul la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de lucrător al Securității.

Prin Sentința civilă nr. 5955 din 18 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul CNSAS în contradictoriu cu pârâtul C. și a constatat existența calității de lucrător al Securității în privința pârâtului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, în raport cu probatoriul administrat, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, prin activitățile desfășurate în calitate de angajat al fostei Securități, pârâtul a îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul la viață privată prevăzut de art. 32 (inviolabilitatea domiciliului) și art. 33 (interceptarea corespondenței) din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și dreptul la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., expunând pe larg aspecte referitoare la cadrul legislativ în materie, interpretarea și aplicarea dispozițiilor incidente în raport cu activitatea specifică structurilor informative.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând recursul în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Astfel, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, fără a verifica dacă, în raport cu dispozițiile legale incidente și cu documentația anexată sesizării, a fost sesizată legal de către autoritatea publică reclamantă.

Într-adevăr, obiectul sesizării formulate de CNSAS îl reprezintă cererea de constatare a calității de lucrător al Securității, în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât C., în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, „Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor” care ocupă următoarele demnități sau funcțiile enumerate expres de textul de lege.

Or, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că recurentul-pârât s-ar fi aflat în vreuna dintre situațiile expres și limitativ enumerate de art. 3 din O.U.G. nr. 24/52008.

De altfel, în cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispozițiile art. 1 alin. (7) și art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”.

Deci, din interpretarea sistematică și teleologică a textului legal citat mai sus, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității.

Totodată, în al doilea rând, rezultă că cererea de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat cererea.

Aceeași concluzie rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al CNSAS, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a Colegiul CNSAS, potrivit cărora „petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate solicita în scris CNSAS demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului”.

Deci, cu alte cuvinte, mai înainte de a analiza dacă activitatea desfășurată de recurentul-pârât în perioada când a deținut funcția de ofițer în structurile fostei Securități îndeplinește condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond era obligată să stabilească în mod neechivoc dacă pârâtul a contribuit la completarea dosarului de urmărire a persoanei îndreptățite care a formulat cererea de verificare.

Or, în cauză, conform celor menționate de reclamant în chiar debutul cererii de chemare în judecată și expuse la pct. I.1 din prezenta decizie, recurentul-pârât a fost verificat în urma cererilor nr. P 5451/06 din 30 aprilie 2008 și nr. P 3403/06 din 17 octombrie 2008, adresate CNSAS de către petenții A. și B., care au solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor având cota CNSAS nr. I157131 și a nr. I209610. Conform cererii depuse în copie în fața instanței de recurs, petenta A. a solicitat, prin cererea nr. 5451/06 din 30 aprilie 2008, și efectuarea de verificări în dosarul având cota CNSAS nr. R 236014.

Din analiza Notei de constatare CNSAS nr. DI/I/1504 din 12 mai 2009, se constată că sunt expuse aspecte referitoare la activitatea desfășurată de C. în dosarele având cotele CNSAS I6112 - titular D., I 2570 - titular E., I 28810 - titular F., I 50108 - titular G., D 117 - titular H., în condițiile în care CNSAS nu a fost învestit de către titularii dosarelor respective cu cereri de verificare în temeiul art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008.

În sensul celor reținute, Înalta Curte are în vedere jurisprudența sa anterioară, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 1582 din 17 martie 2011, nr. 2562 din 5 mai 2011, nr. 3253 din 3 iunie 2011 și nr. 5359 din 11 noiembrie 2011.

În consecință, se constată că autoritatea publică reclamantă nu a probat faptul că pârâtul ar fi contribuit la instrumentarea dosarelor având cota CNSAS nr. I157131, nr. R 236014 sau nr. I209610, în privința cărora a fost învestit prin cererile nr. P 5451/06 din 30 aprilie 2008 și nr. P 3403/06 din 17 octombrie 2008 formulate de petenții A. și B.

Pentru considerentele arătate, reținând că în mod greșit judecătorul fondului a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității, Înalta Curte urmează a dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate de CNSAS.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C. împotriva Sentinței civile nr. 5955 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM