ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.02.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 617/2013

HOTĂRÂRE
07.02.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 617/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Decizia nr. 617/2013

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință dată în camera de consiliu din 13 ianuarie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 281 C. proc. civ., a admis cererea formulată de către A. și B. și a dispus îndreptarea omisiunii vădite din dispozitivul Deciziei nr. 1625 din 24 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/90/2010, în sensul că s-a trecut în dispozitivul deciziei obligarea recurentului la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimați, conform minutei.

Împotriva Încheierii din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire C., invocând ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, se susține că, la data de 8 octombrie 2011, A. și B. au solicitat îndreptarea erorii vădite din dispozitivul Deciziei nr. 1625 din 24 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/90/2010, privind cheltuielile de judecată, onorariu avocat în sumă de 1.500 RON, iar prin Decizia nr. 2339/R-Cont din 21 octombrie 2011 irevocabilă, Curtea de Apel Pitești a calificat obiectul cererii ca fiind completare dispozitiv și a respins cererea ca tardiv introdusă.

Revizuentul a arătat că, la data de 8 decembrie 2011, s-a înregistrat o cerere pe numele A. și C. prin care s-a formulat o cerere cu un obiect identic, iar prin încheierea atacată, dată fără citarea părților, s-a admis cererea formulată de A. și B.

Revizuentul a susținut că sunt două hotărâri irevocabile care soluționează contradictoriu aceeași cerere, încheierea atacată fiind dată cu încălcarea unei decizii intrată în puterea lucrului judecat.

Prin această încheiere, susține revizuentul, s-a soluționat o cerere formulată și semnată în fals, întrucât el, C., nu a formulat-o, nu a semnat-o și nu a depus-o, iar A. locuia și locuiește în Germania.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, au fost invocate excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire.

Examinând cu prioritate excepțiile invocate de intimați, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care le va respinge ca atare.

Este adevărat că cererea de revizuire a fost formulată peste termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., însă acest termen nu poate fi reținut în cauză, deoarece cererea de îndreptare eroare materială nu a fost formulată de revizuent, soluția fiind irevocabilă și hotărârea nefiind comunicată părților.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității, Înalta Curte constată că încheierea evocă fondul, având în vedere că este pronunțată asupra cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

Analizând încheierea a cărei revizuire se solicită, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, ținând cont de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- Există hotărâri definitive contradictorii

Textul nu distinge, ceea ce înseamnă că această condiție este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. Este necesar, însă, ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

- Hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină

Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză care sunt elementele lucrului judecat.

- Hotărârile să fie date în dosare diferite

Revizuirea nu este admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părți.

- În al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni.

- Să se ceară anularea celei de a doua hotărâri

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

În cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru că cele două hotărâri nu sunt potrivnice întrucât nu au fost pronunțate în dosare diferite, între aceleași părți, pentru aceeași cauză și având același obiect.

Prima cerere - prin care s-au solicitat cheltuielile de judecată - a fost judecată de instanța de recurs ca o cerere de completare a hotărârii, întemeiată pe dispozițiile art. 281 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. (Decizia civilă nr. 2339/2013 a Curții de Apel Pitești).

A doua cerere formulată a fost judecată de instanța de recurs ca o cerere de îndreptare a erorii materiale a hotărârii, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. (Încheierea din 13 ianuarie 2012).

Este evident, astfel, că, nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se impune ca cererea de revizuire să fie respinsă.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 326 și art. 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de C., ca nefondată.

Respinge excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de C. împotriva Încheierii din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2617/2014
N., reprezentând onorariu de avocat, dovedit conform înscrisurilor aflate la dosar, reținându-se că în raport de complexitatea cauzei onorariu în cuantumul solicitat nu se justifică, impunându-se reducerea acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN
ÎCCJ 2012-09-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2867/2013
. proc. civ. situația revizuirilor cerute în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru hotărâri potrivnice, când calea de atac este recursul, dacă cererea de revizuire nu a fost soluționată de Înalta Curte. În speță, recursul privește o
ÎCCJ 2013-01-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 115/2013
nu corespund realității. În fine, criticile recurentei apar ca nefondate și față de împrejurarea că instanța de fond prin hotărârea ce formează obiectul recursului de față nu a făcut decât să oblige autoritatea pârâtă la soluționarea cereri
ÎCCJ 2015-12-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3907/2015
motivelor de recurs, indicând incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arăt recurenta că, întrucât are calitatea de expert și nu de parte, hotărârea instanței de fond nu i-a fost comunicată, astfel c
ÎCCJ 2012-04-03
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1871/2012
la cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 1782/R din 12 octombrie 2011 a respins contestația în anulare formulată de contestatorul M.C.C., fiind obligat să plătească intimatei suma de 1.099
Sursă