ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1706/2016

Decizia nr. 1706/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/45/2013, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să dispună următoarele:

Anularea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 457/2011 privind obligativitatea recomandărilor ca o condiție de promovare.

Anularea prevederilor punctelor 2.1 și 2.2 din Anexa 9 (Inginerie Electrică) din Ordinul MECTS nr. 6560/2012 referitoare la numărul minim de lucrări publicate;

Anularea prevederilor punctului 3.1 din Anexa 9 (Inginerie Electrică) din Ordinul MECTS nr. 6560/2012 referitoare la numărul de citări.

Obligarea MECTS la:

Modificarea punctului 2.1 din Anexa 9 (Inginerie Electrică) din Ordinul MECTS nr. 6560/2012 referitoare la locul publicării articolelor/lucrărilor științifice în sensul separării lucrărilor științifice publicate în reviste cotate ISI (singurele care au factor de impact) de cele publicate în volume indexate ISI, cu impunerea unor praguri de punctaj (nu de lucrări) pentru cele două categorii de lucrări;

Modificarea prevederilor punctului 3.1 din Anexa 9 (Inginerie Electrică) din Ordinul MECTS nr. 6560/2012 referitoare la numărul de citări.

Fixarea unei perioade de grație și reevaluarea tuturor cadrelor didactice universitare care ocupă posturi de conferențiar universitar și de profesor universitar după expirarea acestei.

Emiterea unui răspuns în legătură cu clarificările solicitate la punctul 2 din petiția adresată acestei instituții.

Despăgubiri reprezentând daune morale de 1 leu.

Intimatul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii. S-au invocat excepțiile tardivității, a lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, a lipsei de interes a reclamantului și excepția inadmisibilității acțiunii.

La data de 11 octombrie 2013 pârâtul Ministerul Educației Naționale (fostul Minister al Educației, Cercetării Tineretului și Sportului) a depus la dosar cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul Guvernului României solicitând respingerea acțiunii, invocând și excepția lipsei de interes a reclamantului.

Ministerul Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, invocând și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a ministerului și a lipsei de interes a reclamantului.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 175 din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel Iași, a respins excepțiile inadmisibilității, a tardivității, a lipsei de interes a reclamantului și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Ministerul Educației Naționale.

A respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Educației Naționale și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

A admis cererea de intervenție voluntară accesorie în interesul Guvernului României formulată de Ministerul Educației Naționale.

În motivarea sentinței, instanța a reținut, în esență, că excepțiile invocate de pârâți sunt neîntemeiate, astfel:

Cu privire la excepția inadmisibilității, instanța a reținut că în cauză nu era necesar a se îndeplini prealabil sesizării instanței o procedură în raport cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având în vedere dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 care stabilesc că orice persoană care se consideră victimă a unei discriminări se poate adresa direct instanței cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.

A fost respinsă și excepția tardivității, motivat de faptul că actele administrative contestate sunt acte cu caracter normativ iar nu individual așa cum eronat s-a susținut prin întâmpinarea depusă la dosar de Guvernul României.

Excepția lipsei de interes a reclamantului a fost respinsă, acesta justificând interesul pentru calitatea sa de cadru didactic ce are vocație de a participa la un viitor concurs pentru ocuparea unui post didactic din învățământul superior și pe faptul că această participare ar fi utilă doar în situația în care ar fi stabilite alte criterii de evaluare decât cele stabilite prin actele administrative normative contestate.

Au fost respinse și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților motivat de faptul că aceștia au calitatea de emitenți ai actelor a căror anulare se solicită.

Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Un prim aspect invocat de reclamant în susținerea pretenției dedusă judecății o constituie caracterul discriminatoriu al unor dispoziții din H.G. nr. 457/2011 și din Ordinul Ministerului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului nr. 6560/2012 privind obligativitatea existenței unor recomandări, a unui număr minim de lucrări publicate și a unui număr minim de citări ca și condiții pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior.

Cu rang de principiu, interzicerea discriminării este reglementată de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în practica sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

Pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:

Potrivit legii, criteriile de discriminare sunt: rasă, naționalitate, etnic, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare H.I.V., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu.

Tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege;

Tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare;

Tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice, dar O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, prevede expres care sunt faptele și actele de discriminare, precum și criteriile de discriminare.

În cauza de față, reclamantul nu a dovedit faptul că anumite categorii sau anumite persoane beneficiază de un tratament preferențial prin dispozițiile din actele normative contestate, aceleași criterii pentru dobândirea titlurilor didactice aplicându-li-se tuturor candidaților.

Curtea a apreciat că aceste criterii sunt obiective și au drept scop realizarea unei cât mai bune selecții a candidaților din punct de vedere profesional.

Numărul de lucrări publicate și numărul de citări este o confirmare a valorii științifice a lucrărilor elaborate, iar aprecierea întregii activități științifice și didactice se poate realiza cel mai bine de către specialiștii ce își desfășoară activitatea în fiecare domeniu în parte, modalitatea concretă aleasă este și aceea a formulării unei recomandări.

S-a reținut că dispozițiile contestate nu aduc atingere nici principiilor transparenței, a asigurării calității și a echității, principii prevăzute în Legea educației naționale nr. 1/2011.

Susținerile privind lipsa de obiectivitate a persoanelor care formulează recomandările au fost apreciate ca fiind simple afirmații neprobate ce nu pot justifica înlăturarea cerinței prevăzută în H.G. nr. 457/2011, cerință care este corespunzătoare scopului urmărit de emitentul actului normativ, respectiv acela de realizare a unei analize ample și obiective a capacității specifice a fiecărui candidat în parte la momentul la care acesta solicită ocuparea unui post didactic sau de cercetare.

Potrivit dispozițiilor art. 295 alin. (1) din Legea educației, Guvernul a fost abilitat să stabilească metodologia-cadru de concurs în baza inițiativei Ministerului Educației Naționale la propunerea C.N.A.T.D.C.U. iar potrivit dispozițiilor art. 219 alin. (1) standardele minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice și a gradelor profesionale se adoptă prin ordin al Ministerului Educației Naționale.

Instanța de judecată a fost chemată să se pronunțe exclusiv pe legalitatea acestor dispoziții, ea neputându-se substitui autorității publice în stabilirea acestor criterii, neputând face aprecieri asupra oportunității alegerii făcute în condițiile în care nu s-a probat că dreptul de apreciere al acestor autorități a fost exercitat discreționar.

În ceea ce privește solicitarea de reevaluare a tuturor cadrelor didactice universitare care ocupă posturi de conferențiari/profesori în conformitate cu noile standarde minimale, instanța a reținut că aceste persoane ocupă posturile în urma concursurilor desfășurate cu respectarea procedurii și a tuturor criteriilor stabilite la momentul susținerii examenului. Reevaluarea capacităților profesionale ar duce la o încălcare a principiului neretroactivității dispozițiilor legale și i-ar priva pe aceștia de un drept câștigat.

A fost respinsă și solicitarea privind obligarea la emiterea unui răspuns în legătură cu clarificările solicitate la pct. 2 din petiția adresată, răspunsul autorității regăsindu-se în întâmpinarea depusă în acest dosar.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinței nr. 175/2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant A. a formulat recurs, prin care a solicitat casarea sentinței recurate și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate, formal, în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul a reluat situația de fapt expusă prin cererea de chemare în judecată fără a aduce veritabile critici sentinței recurate în raport de dispozițiile legale invocate.

Recurentul arată că a renunțat la punctele 3 și 4.2 din acțiune în fața instanței de fond, iar cu referire la criteriul eliminatoriu de prezentare la concurs a unei scrisori de recomandare se apreciază că este un criteriu pur subiectiv, nemăsurabil, care dezavantajează persoanele ce nu pot procura astfel de recomandări, fiind descalificați, indiferent de valoarea celorlalte criterii.

Lipsa recomandării împiedică candidatul de a se prezenta la concurs, această condiție căpătând putere de decizie mai mare decât comisia de concurs, fapt ce reprezintă o discriminare, iar singurul remediu de a evita influența unui subiectivism de acest gen este utilizarea doar a criteriilor obiective, măsurabile.

Cu privire la capetele de cerere 2, 4.1, 4.2, cu referire la locul publicării lucrărilor și numărul minim de lucrări, mai precis punerea împreună a lucrărilor publicate în reviste ISI, a lucrărilor indexate ISI și a brevetelor de invenție, poate duce la situația în care o persoană poate fi promovată în funcția de conferențiar sau profesor universitar fără să fi publicat un singur articol în revista ISI, aceasta reprezentând o încălcare a principiului asigurării calității prevăzute de art. 13 și art. 118 din Legea nr. 1/2001.

Impunerea unei limite minime pentru numărul de lucrări, încalcă principiile asigurării calității și echității, a principiului nediscriminării, prevăzute de art. 3, art. 118 din Legea nr. 1/2011 și O.G. nr. 137/2000.

Referitor la capătul de cerere 4.3, se arată că reevaluarea cadrelor didactice nu aduce atingere principiului drepturilor câștigate și nici principiului neretroactivității legii, dar procedura normală este de a anunța din timp introducerea noilor criterii și acordarea unei perioade de grație în care persoanele interesate pentru ocuparea postului respectiv să poată ajunge la performanțele impuse.

Cererea vizând acordarea perioadei de grație, este fundamentată de lege, reprezentând o cerere de extindere a duratelor tranzitorii acordate personalului didactic universitar pentru a obține diploma de doctor și de reevaluare a personalului didactic universitar în raport cu toate criteriile de ocupare a posturilor din învățământul universitar.

Există o dublă discriminare între cadrele didactice care ocupă un anumit post și cadrele didactice care doresc să ocupe un post similar, acestea trebuind să îndeplinească noile condiții în situația în care cadrele didactice care ocupă postul nu îndeplinesc noile condiții.

Ca urmare, situația expusă încalcă principiul echității și nediscriminării, prevăzute de art. 3 și art. 118 din Legea nr. 1/2011, principiul egalității de șanse și de tratament prevăzut de art. 39 alin. (2) lit. d) C. muncii și principiul nediscriminării prevăzut în O.G. nr. 137/2000.

Prin urmare, se solicită admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii, în sensul de anulare a dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 457/2011 privind obligativitatea recomandărilor ca o condiție de promovare în funcțiile didactice menționate.

- anularea dispozițiilor Ordinului nr. 6560/2012 modificat prin Ordinul nr. 4204/2013 sau, în subsidiar, obligarea MEN la modificarea celor două ordine;

- obligarea pârâților la fixarea unei perioade de grație și reevaluare tuturor cadrelor didactice care ocupă posturi de conferențiar și de profesor universitar;

-despăgubiri, reprezentând daune morale de 1 leu;

- cheltuieli de judecată.

Pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A. prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, reiterând argumentele expuse prin întâmpinarea formulată în primul ciclu procesual. De asemenea au fost reiterate excepțiile formulate în fața primei instanțe.

Și intimatul, Guvernul României a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A., prin care a invocat excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că soluția recurată este legală și temeinică.

Procedura filtru

În procedura filtru, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., s-a verificat îndeplinirea condițiilor de formă a cererii de recurs, conform art. 493 alin. (3) C. proc. civ., fiind întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului conform alin. (2) al art. 493 C. proc. civ., iar în ședința din 5 aprilie 2016 a fost admis în principiu recursul declarat, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. .

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în limita criticilor formulate prin raportare la dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a motivat recursul formulat, indicând formal dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., fără a arătat în ce constă nelegalitatea sentinței prin raportare la motivele de drept invocate.

Dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., vizează nemotivarea hotărârii în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, dar instanța de fond s-a conformat dispozițiile art. 425 C. proc. civ., hotărârea pronunțată cuprinzând motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței, motivarea fiind explicită, instanța examinând în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză, permițând totodată exercitarea controlului judiciar.

Este util de subliniat că hotărârea recurată, respectă și exigențele prevăzute de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să examineze în mod real problemele esențiale cu care a fost investită, chiar dacă a motivat pe scurt hotărârea.

În cauza de față, instanța a analizat situația de fapt și drept expusă de reclamant, a arătat argumentele ce au format convingerea instanței, examinând în mod real susținerile părților, o astfel de hotărâre respectând atât dispozițiile art. 425 C. proc. civ. dar și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De altfel, recurentul a invocat dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. în raport de susținerile instanței cu privire la caracterul obiectiv al criteriilor de selecție al condițiilor pentru dobândirea titlurilor didactice dar instanța a motivat pe larg situația reținută prin raportare la dispozițiile Legii nr. 1/2011 și O.G. nr. 137/2000, astfel că primul motiv de recurs invocat nu poate fi reținut.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocat formal de recurent, nu este incident, instanța de fond respectând și aplicând corect normele de drept material incidente.

Recurentul-reclamant a solicitat anularea art. 16 din H.G. nr. 457/2011, privind obligativitatea recomandărilor și a dispozițiilor Ordinului nr. 6560/2012 prin raportare la O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Este de reținut că prin H.G. nr. 457/2011 a fost aprobată Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare vacante din învățământul superior, la art. 16 fiind prevăzută condiția vizând "scrisori de recomandare" pentru candidați la posturile de conferențiar universitar sau cercetător științific, profesor universitar sau cercetător științific gradul I.

Stabilirea unor condiții de înscriere la concurs pentru toți candidații, nu pot fi considerate discriminatorii în raport de dispozițiile O.G. nr. 137/2000, prin H.G. nr. 457/2011 fiind puse în executare dispozițiile art. 295 din Legea educației naționale nr. 1/2011 care prevăd că "Metodologia cadru de concurs pentru ocuparea posturilor vacante va fi stabilită prin hotărârea de Guvern inițiată de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice la propunerea CNATDCU.

La art. 295 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, se prevede că metodologia va stabili cerințele minime pentru prezentarea la concurs, cu referire la standardele minime stabilite conform art. 219 alin. (1) lit. a), (capitolul XI - secțiunea a 3-a privind "rolul statului în învățământul superior") la art. 219 fiind stabilite atribuțiile CNATDCU.

Cerințele prevăzute de art. 16 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 457/2011 vizează toți candidații, iar criteriile stabilite pentru dobândirea calității de conferențiar universitar, profesor universitar, cercetător științific, nu reprezintă forme de discriminare prin raportare la dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000, respectând totodată principiile care guvernează învățământul preuniversitar și superior enumerate de art. 3 din Legea nr. 1/2011 - Legea educației naționale.

Prin O.G. nr. 137/2000 sunt enumerate faptele și actele de discriminare, criteriile de discriminare, dar în cauza de față, așa cum corect a reținut și prima instanță, condițiile prevăzute de art. 16 din H.G. nr. 457/2011 sunt aplicabile tuturor candidaților ce doresc să obțină calitatea de conferențiar universitar, profesor universitar, cercetător științific, fără a se dovedi că au fost candidați ce au beneficiat de un alt tratament.

Nu trebuie omis nici scopul Legii nr. 1/2011, enunțat la art. 2, legea având ca viziune promovarea unui învățământ orientat pe valori, prin H.G. nr. 457/2011 fiind puse în executare dispozițiile art. 295 din Legea nr. 1/2011.

Nici prin Ordinul nr. 6560/2012, privind aprobarea Standardelor minimale, necesare și obligatorii de conferirea titlurilor didactice din învățământul superior și a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, modificat prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4204/2013, nu se înlătură principiile enumerate la art. 3 din Legea nr. 1/2011, condițiile referitoare la numărul minim de lucrări publicate, fiind impuse tuturor candidaților fără a exista o formă de discriminare în sensul art. 2 din Legea nr. 137/2000, ordinul fiind emis în baza dispozițiilor art. 219 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2011 și art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 319/2013 privind Statutul personalului din cercetare-dezvoltare.

Cererea de reevaluare a cadrelor didactice universitare care ocupă posturi de conferențiari/profesori universitari, cercetători științifici în raport cu noile standarde minimale, corect a fost respins de instanța de fond, având în vedere că posturile au fost ocupate cu respectarea criteriilor și procedurilor în vigoare la momentul ocupării posturilor, legiuitorul fiind abilitat a emite acte normative care să reglementeze structura funcțiilor și funcționarea sistemului național de învățământ, orientat pe valori, în acord cu cerințele derivate din Statutul României de țară membră a Uniunii Europene.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 175 din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 175 din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL