ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4302/2014

Decizia nr. 4302/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamanta SC A. SA (în insolvență, in insolvency, en procedure collective), prin administrator judiciar SC B. SPRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. - D., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a Deciziei nr. 078 din 28 iunie 2013 prin care s-a dispus revocarea autorizațiilor de antrepozit fiscal din 19 decembrie 2003.

Prin sentința civilă nr. 2329 din 14 august 2013, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA (în insolvență, in insolvency, en procedure collective), prin administrator judiciar SC B. SPRL, în contradictoriu cu pârâtul C. - D. și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 078, emisă la data de 28 iunie 2013, de D. din cadrul C., pană la pronunțarea instanței de fond.

II. Motivele de casare invocate;

Împotriva sentinței civile nr. 2329 din 14 august 2013 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâtul C. - D. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010.

În motivarea căi de atac, pârâtul susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, susține recurentul, deși instanța de fond a reținut în considerente incidența prezumției de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ, și principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu, a apreciat eronat îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru acordarea suspendării, respectiv existenta unui caz bine justificat și condiția privind prevenirea unei pagube iminente.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare;

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 13 mai 2014, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 13 noiembrie 2014.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul a rămas fără obiect pentru considerentele expuse în continuare.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 prin care a solicitat suspendarea executării Notei de cosnstatare.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”

Înainte de a proceda la expunerea și analiza în concret atât a criticilor formulate de recurentă, cât și a legalității și temeiniciei pronunțate de prima instanță, Înalta Curte constată că, prin sentința nr. 849/2014 din 14 martie 2014,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca lipsită de interes, cererea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul C. - D., prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 078 din 28 iunie 2013.

În prezenta cauză, învestită fiind cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanță, prin hotărârea atacată, a admis, conform dispozițiilor alin. (1) al articolului respectiv, suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Or, în sensul celor expuse anterior, instanța de fond a respins acțiunea în anularea actului ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar a

ceastă sentință a rămas irevocabilă prin nerecurare.

În atare condiții, recursul declarat în cauză, vizând finalmente modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării este lipsit de obiect atâta vreme cât măsura de suspendare a executării actului administrativ încetează ope legis la data pronunțării instanței învestite cu acțiunea în anularea actului.

Ca urmare a constatării faptului că recursul declarat de recurentul-pârât a rămas fără obiect, este de prisos a fi expuse și analizate în concret, prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, criticile din recurs referitoare la cerințele necesar a fi îndeplinite, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se aprecia cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârii recurate.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent subsumate motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, va respinge, ca rămas fără obiect, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C. - D. împotriva sentinței civile nr. 2329 din 14 august 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2014.