ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3378/2014

Decizia nr. 3378/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat obligarea pârâților la recunoașterea diplomei de doctor în științe acordat reclamantei de către D. din cadrul E. Federației Ruse.

acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

în urma cererii adresate B. în anul 2006 prin care s-a solicitat recunoașterea diplomei pe teritoriul României s-a format Dosarul nr. x din 05 octombrie 2006 în cadrul B. - F., iar această instituție a refuzat recunoașterea diplomei și a titlului universitar.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul B. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța în raport de dispoz. art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 1009/2012, Tribunalul Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că reclamanta a solicitat să se constate refuzul nejustificat a două organe ale administrației publice centrale.

Urmare acestei soluții, pe rolul Curții de Apel Constanța s-a înregistrat cauza nr. x/36/2012.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința nr. 556 din 3 decembrie 2012 a

Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit hotărârii Comisiei de doctorat al Universității Ruse a Prieteniei Popoarelor din 13 septembrie 2005, i s-a acordat contestatoarei titlul științific de „Doctor în științe juridice”, astfel cum este atestat prin diploma din 25 septembrie 2005 (fila 29 dosar tribunal).

Ulterior, contestatoarea s-a adresat B. pentru recunoașterea titlului de doctor, formându-se în acest sens Dosarul nr. x din 5 octombrie 2006.

Comisia Drept din cadrul C. a analizat cererea privind echivalarea titlului de doctor obținut la Universitatea Rusă Prietenia Popoarelor și a propus nerecunoașterea titlului științific de doctor în drept, întrucât lucrarea prin titlu, întindere și conținut, nu corespunde exigențelor unei teze de doctorat în domeniul studiilor juridice.

De asemenea, s-a mai reținut și faptul că lucrările din listă nu se regăsesc în trimiterile din subsolul paginii.

Fiind nemulțumită de rezultatul comisiei, contestatoarea a formulat contestație, aceasta fiind soluționată la 15 februarie 2008 în sensul respingerii sale, propunându-se neechivalarea titlului științific întrucât lucrarea este lipsită de elemente de originalitate, aportul personal al autorului fiind inexistent, autorul rezumându-se la simpla prezentare normativă a temei. Totodată, s-a constatat că în conținutul lucrării nu se regăsește bibliografia finală iar lipsa notelor de subsol confirmă acest lucru.

Urmare a acestor verificări, s-a procedat la emiterea Ordinului nr. 4662 din 30 iulie 2009 prin care la poziția nr. 12 din anexă nu i s-a recunoscut titlul științific de doctor în domeniul specificat.

Prin adresa din 10 august 2009, comunicată prin poștă la 12 august 2009, i s-a adus reclamantei la cunoștință, faptul că prin Ordinul nr. 4662 din 30 iulie 2009 nu i s-a recunoscut titlul de doctor.

S-a reținut de către instanța de fond faptul că, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 alin. (1), lit i) din Legea nr. 554/2004, în speță nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat de a soluționa cererea, întrucât cererea reclamantei a fost soluționată prin emiterea Ordinului nr. 4664/2009, act administrativ ce nu a fost anulat sau revocat.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greș Tribunalul Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

A mai susținut recurenta faptul că prin acțiunea formulată nu a solicitat să se constate refuzul nejustificat de soluționare a cererii, ci a solicitat recunoașterea diplomei de doctor în științe, prezentând în motivarea cererii o serie de critici privind modul în care s-a făcut evaluarea tezei de doctorat.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește critica vizând soluția de declinare a competenței, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., care statuează că „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.”

În ceea ce privește criticile formulate pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, prima instanță reținând în mod corect că reclamantei i s-a răspuns la solicitarea privind recunoașterea/echivalarea titlului științific de doctor în drept, refuzul conferirii acestui titlu fiind unul justificat.

Instanța de control reține că potrivit art. 10 din Ordinul B. nr. 3904/2006, confirmarea, recunoașterea, echivalarea titlurilor diplomelor, certificatelor universitare și de cercetare obținute în țară ori în străinătate este în competența D., având ca atribuții conform art. 13 pct. lit. a) - analizarea tuturor dosarelor și lucrărilor anexate. Așadar, obținerea diplomei de doctor de către Universitate presupune analizarea lucrării respective de către instituțiile abilitate conform Ordinului B. nr. 3904/2006 în vederea recunoașterii titlului științific.

Instanța de judecată nu poate să verifice îndeplinirea criteriilor din dosarul de concurs al reclamantei, căci aceasta ar reprezenta o substituire nelegală a instanței în atribuțiile exclusive ale C.

De asemenea, în speță nu poate fi vorba nici de un refuz nejustificat de soluționare a cererii, întrucât aceasta a fost soluționată prin emiterea Ordinului nr. 4664/2009, act administrativ ce nu a fost anulat sau revocat.

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 556/CA din 3 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2014.