ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2613/2015

Decizia nr. 2613/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. x/87/2013, la data de 26.06.2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. 26021/G/II/12.06.2013.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în raportul contestat s-a reținut că, în perioada campaniei electorale pentru ocuparea funcției de consilier local și apoi de viceprimar al comunei Nanov în luna iunie 2012, a fost în stare de incompatibilitate, fără să se țină cont de faptul că nu mai exercita atribuții de funcționar public.

Prin sentința civilă nr. 1290 din 03 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.10.2013 sub nr. x/87/2013.

Prin sentința nr. 3656 din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Integritate - Inspecția de Integritate, ca neîntemeiată, reținând că reclamantul, funcționar public - referent superior în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, a candidat pentru ocuparea funcției de consilier local în comuna Nanov, jud. Teleorman, iar în perioada 10.05.2012-11.06.2012 s-a desfășurat campania electorală în vedere ocupării acestei funcții eligibile, fără ca raportul de serviciu să fi fost suspendat.

A apreciat instanța ca fiind necesară și suficientă simpla deținere a ambelor calități pentru a fi în prezența unei stări de incompatibilitate.

De asemenea, a reținut că art. 97 alin. (2) lit. a) nu face referire la implicarea efectivă și activă a funcționarului public care candidează pentru ocuparea unei funcții elective în desfășurarea campaniei electorale, așa cum a încercat să sugereze reclamantul, ci în această perioadă raporturile de serviciu trebuie suspendate indiferent dacă funcționarul public înțelege să desfășoare activități specifice campaniei electorale sau alege să intre într-o stare de pasivitate.

În egală măsură, Curtea a apreciat că este lipsită de efecte juridice, sub aspectul constatării stării de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul, susținerea acestuia că s-a considerat suspendat din exercitarea funcției publice de referent superior prin faptul că în perioada reținută de pârâtă s-a aflat în concediu de odihnă.

Astfel, suspendarea raporturilor de serviciu prevăzut de art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 trebuie să rezulte în mod expres și inechivoc dintr-un act prin care se constată intervenirea sa, neputând fi dedus din împrejurarea că funcționarul public s-ar afla în concediul legal de odihnă.

De altfel, prima instanță a constatat că potrivit adeverinței nr. 8444 din 14 august 2012 eliberată de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, reclamantul a efectuat un număr de 10 zile de concediu de odihnă, în perioada 29.05.-12.06.2012, nefiind acoperită întreaga perioadă a campaniei electorale.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul-reclamant, reiterând susținerile formulate în cererea de chemare în judecată a susținut în esență că raportul de evaluare nu a ținut cont de punctul său de vedere înregistrat la Autoritatea Națională de Integritate sub nr. 8641/G/21.02.2012 prin care a precizat că nu a deținut o funcție de răspundere neavând niciun subordonat asupra căruia să-și exercite influența prin funcția publică deținută.

A susținut recurentul că având în vedere importanța redusă a funcției pentru care a candidat acesta nu a participat la campania electorală din perioada respectivă și că s-a considerat suspendat întrucât a fost în concediu de odihnă.

A precizat totodată că imediat după alegerea sa în funcția de viceprimar a solicitat suspendarea sa din funcția deținută la Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman.

Intimata Autoritatea Națională de Integritate a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (2) lit. a) din Secțiunea a 5-a „Incompatibilități privind funcționarii publici” din Legea nr. 161/2003 „Raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă: a) pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales”.

Din perspectiva acestor dispoziții legale dar și a probatoriului administrat în cauză, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant care nu și-a suspendat raporturile de serviciu cu Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, pe perioada campaniei electorale.

Susținerile recurentului-reclamant privind neparticiparea la campania electorală, cât și necunoașterea dispozițiilor legale privind obligativitatea suspendării din funcția publică deținută cât și aceea privind concediul de odihnă care acoperă doar parțial perioada prevăzută de lege pentru campania electorală sunt nefondate și nu pot fi primite întrucât, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, nu poate fi invocată necunoașterea legii, recurentul-reclamant invocându-și în fapt propria culpă.

Astfel fiind, Înalta Curte reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate, respectiv art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3656 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 iunie 2015.