ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 902/2016

Decizia nr. 902/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 13 mai 2015, reclamanta A. Olt a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7260 lei, la care se vor calcula dobânzi și penalități de întârziere de la data acordării până la data efectivă a plății, suma reprezentând plata nelegală a sporului pentru munca suplimentară, în cuantum de 15%, pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2014. În motivarea cererii reclamanta a precizat că, în urma unui audit financiar desfășurat de auditorii Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Olt, s-a constatat încălcarea prevederilor legale privind salarizarea personalului bugetar referitoare la efectuarea cheltuielilor de personal, reținându-se că au fost efectuate plăți nelegale, reprezentând sporuri pentru munca suplimentară.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194-204 C. proc. civ. , Decizia nr. 06 din 03 aprilie 2015 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Olt, art. 9 din O.U.G. nr. 103/2013, C. muncii. Prin sentința civilă nr. 996 din data de 12 octombrie 2015, tribunalul a respins acțiunea, hotărârea fiind pronunțată cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare. Prin Decizia civilă nr. 291 din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. Olt împotriva sentinței civile nr. 996 din data de 12 octombrie 2015 a Tribunalului Olt, secția I civilă, hotărârea pronunțată fiind definitivă. Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, indicând motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc.

civ., criticând faptul că, prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a reținut motive contradictorii, în raport de motivarea instanței de fond, și, respectiv, motivele de nelegalitate prevăzute dedispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., afirmând că în mod eronat a reținut instanța de apel faptul că reclamanta nu justifică interes în formularea unei acțiuni în restituirea plății nedatorate întemeiate pe art. 256 C. muncii, ca urmare a intervenirii amnistiei fiscale prevăzute de Legea nr. 124/2014. La data de 7 martie 2016 cererea de recurs formulată de reclamanta A. Olt împotriva Deciziei nr. 291 din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și repartizată aleatoriu completului CF5, spre competentă soluționare.

La data de 11 martie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, dispunându-se comunicarea acestuia părților în litigiu. Conform dovezilor de înmânare aflate la filele 18 și 19 din dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 21 martie 2016. Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de lege. Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin Decizia civilă nr. 291 din 19 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. Olt împotriva sentinței civile nr. 996 din data de 12 octombrie 2015 a Tribunalului Olt, secția I civilă.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel este definitivă, motiv pentru care nu mai poate fi atacată cu recurs, având în vedere următoarele argumente: Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de muncă, se reține incidența dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale. Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum se prevede în dispozițiile art. 274 C. muncii.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect litigii de muncă, rezultă că Decizia civilă nr. 291 din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. Olt împotriva Deciziei civile nr. 291 din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2016.