ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 585/2015

Decizia nr. 585/2015

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 230 din 07 mai 2012, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul

A., în contradictoriu cu pârâții

SC B. SRL și C.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantul, în calitate de asociat al SC B. SRL, a solicitat pârâților convocarea adunării generale a asociaților, în vederea discutării punctelor solicitate a fi înscrise pe ordinea de zi. Solicitările au fost comunicate pârâților în scris și au fost recepționate de aceștia, conform confirmărilor de primire atașate la dosar.

La data de 11 noiembrie 2011, reprezentanții pârâtei SC B. SRL au convocat o adunare generală a asociaților, la care a participat și reclamantul, conform procesului-verbal semnat și de reclamant. Așa cum a arătat reprezentantul reclamantului, între ordinea de zi pusă în discuție și cea solicitată există similitudini, dar nu identitate.

Ulterior, a avut loc o nouă adunare generală, conform procesului-verbal încheiat la 23 aprilie 2012, din a cărui analiză rezultă că au fost puse pe ordinea de zi și discutate aspectele solicitate de reclamant.

Având în vedere faptul că a fost convocată o adunare generală a asociaților SC B. SRL, la care a participat și reclamantul, conform procesului-verbal semnat și de reclamant, că ulterior a avut loc o nouă adunare generală, iar din analiza procesului-verbal încheiat la 23 aprilie 2012 rezultă că au fost puse pe ordinea de zi și discutate aspectele solicitate de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul A., recurs recalificat apel, prin încheierea din 14 februarie 2013, solicitând

desființarea în tot a sentinței ca nelegală și netemeinică.

Instanța de apel analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, a reținut că este nefondat, pentru următoarele considerente:

În esență, s-a reținut că motivele de apel invocate cu privire la conținutul convocatorului emis nu pot fi primite, nemulțumirile exprimate de apelant în raport cu prima adunare generală ținută și aspectele lipsă din convocatorul emis pentru ședința respectivă, exprimate prin precizarea de acțiune formulată la data de 30 ianuarie 2012, fiind înlăturate prin emiterea unui nou convocator și organizarea unei noi adunări generale a asociațiilor la data de 23 aprilie 2012 care a cuprins toate solicitările apelantului.

În convocatorul emis pentru această adunare generală fixată inițial pentru data de 02 martie 2012 și ținută la data de 23 aprilie 2012, au fost inserate punctele 1,2 și 5 din solicitarea apelantului invocate ca fiind omise ori inserate parțial la prima adunare generală ținută, în cadrul punctelor 1, 2 și 7 din noul convocator.

Pentru cea de a doua adunare generală organizată de societate, apelantul reclamant a fost convocat prin scrisoare recomandată depusă la oficiul poștal la data de 27 ianuarie 2012, dată de la care până la data la care a avut loc adunarea generală, exista o perioadă rezonabilă de timp înăuntrul căreia apelantul să poată obține toate informațiile necesare pentru corecta sa informare asupra punctelor de zi fixate pentru ședință, aceasta cu atât mai mult cu cât mare parte din punctele de pe ordinea de zi au figurat și la adunarea generală anterioară la care reclamantul a participat.

În ce privește nerespectarea dreptului la informare al reclamantului, se reține că acesta nu a arătat în mod expres care documente solicitate ca necesare pentru buna sa informare i-au fost refuzate a-i fi comunicate, acesta fiind nemulțumit de fapt de conținutul materialelor întocmite și comunicate pentru ședință. Ori, asociaților ce participă la ședințele A.G.A. este necesar a li se pune la dispoziție materialele pregătite pentru ședință în forma în care acestea au fost redactate și pregătite și nu sub forma pe care unii sau alții din asociați preferă să fie redactate.

Cât privește aspectul vizând nerespectarea de către administrator a convocării adunării generale în termenul definit de lege, s-a reținut că acesta a justificat în fața primei instanțe, prin înscrisuri justificative, motivele ce au determinat convocarea cu întârziere a adunării, nerespectarea acestor dispoziții neputând duce la admiterea cererii reclamantului câtă vreme prin cele doua adunări generale ținute ulterior scopul urmărit de reclamant a fost atins.

În consecință instanța de apel a reținut că scopul urmărit prin solicitarea convocării adunării generale a fost atins prin convocarea celor două adunări generale desfășurate pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 9/C din 14 februarie 2013 a respins

ca nefondat apelul declarat de

reclamantul A..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată și admiterea cererii de chemare în judecată.

Cererea de recurs nu fost motivată în drept conform art. 304 C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel faptul că scopul convocării A.G.A. a fost atins. În fapt deși au fost convocate și ținute două ședințe A.G.A., administratorul nu a pregătit și nu a furnizat nici un document și nici o informație economică și juridică necesară și suficientă pentru dezbaterea în cunoștință de cauză a ordinii de zi propusă de reclamant.

O altă critică formulată de către recurentul-reclamant este reprezentată de considerentele instanței de apel, care a procedat la motivarea hotărârii folosind argumente care nu au fost puse în discuția contradictorie a părților, din acest punct de vedere fiind încălcat principiul dreptului la apărare și al contradictorialității. De asemenea, se invocă încălcarea principiului disponibilității și depășirea rolului activ al instanței.

Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată prin prisma criticilor formulate constată că acestea pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ., încadrare efectuată din oficiu, de către instanță, prin raportare la art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile din recurs prin care s-a susținut încălcarea principiului contradictorialității, disponibilității, dreptului la apărare și depășirea rolului activ al instanței, încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se constată că acestea sunt nefondate.

Principiul contradictorialității nu a fost încălcat de către instanța de apel, întrucât nu s-au evidențiat împrejurări de fapt sau de drept care nu au fost puse în discuția părților.

De asemenea, în speță, nu a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantului, acesta având posibilitatea să-și facă apărările necesare cu privire la toate aspectele deduse judecății.

În conformitate cu principiul disponibilității, părțile pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și al participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge. În aplicarea acestui principiu, se constată că instanța s-a pronunțat numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare a fost expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată și precizările ulterioare efectuate de către reclamant, situație în care și această critică este nefondată.

Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ori, în cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar a verificat situația de fapt stabilită de către instanța de fond și a arătat în mod clar și concret argumentele în drept care justifică soluția pronunțată.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., critica de nemotivare nu subzistă.

Motivele de apel formulate de reclamant au vizat motivele de fapt susținute prin cererea de chemare în judecată, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 195 și art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Instanța de apel a confirmat ca legală și temeinică hotărârea fondului, a reanalizat susținerile formulate atât sub aspectul situației de fapt cât și al dezlegării în drept statuate și nuanțează, acolo unde a considerat necesar motivarea primei instanțe, apreciind, în esență, că scopul urmărit prin solicitarea convocării adunării generale a fost atins prin convocarea celor două adunări generale desfășurate pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță.

Considerentele instanței sunt clare și explicite sub aspectul raționamentului juridic pe care se fundamentează soluția, astfel că nu se poate susține cu temei că decizia este nemotivată, sau că instanța și-a motivat hotărârea pe aspecte care nu au fost puse în discuția contradictorie a părților.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 9/C/2013-A din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă

.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 februarie 2015

.