ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1545/2016

Decizia nr. 1545/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la data de 14 august 2015, reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători SA - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, CRPC Regiunea SM Ploiești/CJPC/CPC Dâmbovița, anularea procesului-verbal de contravenție din 29 iulie 2015 încheiat de pârâtă și exonerarea de la plata amenzii contravenționale, cu consecința restituirii sumei de 1.000 RON achitate cu titlu de amendă.

Prin sentința civilă nr. 528 din 20 ianuarie 2016, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

A reținut instanța, în esență, că, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția și că, în cauză, locul săvârșirii faptei, constând în necurățarea și neigienizarea huselor scaunelor trenului nr. XX, sosit în stația Târgoviște, la ora 09.03, de la București, și în neluarea măsurilor pentru remedierea defecțiunii instalației de aer condiționat a trenului nr. YY, cu plecare din stația Târgoviște spre Titu, la ora 09.40, este Stația CF Târgoviște, în circumscripția Judecătoriei Târgoviște.

Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 877 din 1 martie 2016, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei sectorului 1.

A constatat instanța că, în cauză, faptele pentru care a fost sancționată reclamanta au fost săvârșite atât în București, sector 1, pentru trenul nr. XX, sosit neigienizat de la București în CF Târgoviște, cât și în Târgoviște, pentru trenul nr. YY, cu plecare din Târgoviște spre Titu.

Prin urmare, s-a apreciat că locul săvârșirii contravenției pentru trenul nr. XX nu poate fi CF Târgoviște, pentru că igienizarea trebuia efectuată în Depoul București Călători, înainte de plecarea spre Târgoviște.

Astfel, s-a reținut că, în cauză, competența teritorială este alternativă și că reclamanta a înțeles să sesizeze Judecătoria sectorului 1 București, deopotrivă competentă.

Constatându-se ivit conflict negativ de competență, în baza art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 29 iulie 2015 prin care reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători SA - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București a fost sancționată cu amendă de 2.000 RON, conform art. 50 alin. (1) din O.G. nr. 21/1992, pentru fapta prevăzută de art. 7 lit. c) a 4-a liniuță din aceeași ordonanță.

Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

A stabili locul săvârșirii contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei.

Contravenția, în raport cu care a fost aplicată amenda contravențională, este cea prevăzută de art. 7 lit. c) a 4-a liniuță din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, potrivit căruia,

„(7) Operatorii economici sunt obligați:

(...)

c) prestatorii de servicii:

- să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse și proceduri sigure și, după caz, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate și/sau certificate, și să anunțe imediat existența pe piață a oricărui produs despre care au cunoștință că este periculos;

- să presteze numai servicii care nu afectează viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;

- să respecte condițiile prescrise sau declarate, precum și clauzele prevăzute în contracte;

- să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiții igienice, condițiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum și cele specifice desfășurării activității”.

În procesul-verbal ce face obiectul acțiunii, s-a constatat că reclamanta nu a asigurat igienizarea trenului nr. XX, sosit de la București în stația CF Târgoviște la ora 09.03, și că nu a remediat defecțiunile din trenul nr. YY, cu plecare din CF Târgoviște spre Titu.

Activitatea de salubrizare face parte integrantă din procesul tehnologic de pregătire a garniturilor de tren pentru circulație.

Pentru trenul nr. XX, locul săvârșirii contravenției este locul de plecare, Depoul București, unde reclamanta ar fi trebuit să facă demersurile pentru respectarea dispozițiilor legale, respectiv să asigure igienizarea trenului, sosit în stația CF Târgoviște de la București.

Pentru trenul nr. YY, locul săvârșirii contravenției este stația de plecare, CF Târgoviște, unde reclamanta ar fi trebuit să remedieze defecțiunile constatate înainte de plecarea trenului.

Prin urmare, în cauză, competența teritorială de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal contestat aparține, deopotrivă, atât Judecătoriei sectorului 1 București, cât și Judecătoriei Târgoviște.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Cu referire la competența teritorială alternativă, în doctrină și jurisprudență s-a reținut că, odată ce, prin introducerea cererii, partea și-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanțele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opțiunii sale și nici instanța nu poate, din oficiu, să își decline competența.

În cauză, reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători SA - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București a înțeles să depună plângerea împotriva procesului-verbal la Judecătoria sectorului 1 București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători SA - Sucursala Regională de Transport de Feroviar de Călători București în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, CRPC Regiunea SM Ploiești/CJPC/CPC Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2016.